|
|
I. CALEA CATRE DUMNEZEU (1---10)
II. UMBLAREA CU DUMNEZEU (11---20)
III. INCHINARE LUI DUMNEZEU (21---24:9)
IV. MARTURIA INAINTEA LUI DUMNEZEU (24:10---27:34)
JERTFELE Existau 5 mari jertfe cerute sub lege. Toate acestea ne pun inainte aspecte ale jerftei lui Hristos la cruce. De fapt, erau mai mult de 5 jertfe cerute de legea mozaica, dar celelalte erau complementare acestora 5. Aceste 5 jertfe erau impartite in doua tipuri principale. Primele trei erau jertfe de bun miros, ceea ce inseamna ca erau inmiresmate pentru ca erau puse inaintea vrerii lui Hristos, ca devotiune fata de Voia Divina. Ultimele doua erau jertfe pentru pacat, ceea ce inseamna ca ele simbolizau ceea ce a facut Hristos cu scopul de a obtine iertarea pentru oameni. Ele pot fi expuse astfel: 1. Valoarea jertfei lui Hristos (Jertfele de bun miros --- Latura Dumnezeiasca de la Calvar) a) Arderea de tot --- Plinatatea devotiunii lui Hristos b) Jertfa de mâncare --- Perfectiunea devotiunii lui Hristos c) Jertfa de pace (multumire) --- Roadele devotiunii lui Hristos 2. Scopul jertfei lui Hristos (Jertfele pentru pacat --- Latura omeneasca de la Calvar) a) Jertfa pentru pacat --- Acoperind principiul pacatului b) Jertfa pentru ispasire --- Acoperind savârsirea pacatului Iudeul din vremea Vechiului Testament si-a insusit doar foarte vag semnificatia tipica a acestor jertfe. Ele i-au fost un refugiu foarte la indemâna sub lege in problema vinei pacatului. Din cele mai vechi timpuri, Dumnezeu a insistat pe jertfa ca pe o baza peste care El a stabilit o cale de acces. Fiecare israelit stia acest lucru. Adam, Abel, Noe si Avraam, toti au avut altarele lor. A venit acum timpul ca jertfele sa fie sistematizate si facute parte integranta din religia evreiasca. ARDEREA DE TOT --- era folosita in inchinare, caci toata era pentru Dumnezeu. Permitându-se ca diferite tipuri de animale de sacrificiu sa fie oferite, aceasta a invatat pe popor daruirea proportionala in inchinare, caci Dumnezeu nu asteapta mai mult decât putem noi da, insa nici mai putin. JERTFA PENTRU PACAT --- acoperea pacatul facut din eroare, slabiciune si ignoranta, dar nu si pacatul savârsit deliberat. Totul despre aceasta jertfa a fost facut pentru a transmite pacatosului seriozitatea pacatului sau, responsabilitatea si costul ispasirii lui. El a invatat ca pacatul este o boala radicala si cere o vindecare radicala. JERTFA PENTRU ISPASIRE --- era intotdeauna insotita de o recompensa, ambele aduse lui Dumnezeu, Cel care a fost jignit prin pacat si persoanei care a fost inselata de pacat. Acest tip de jertfa trebuia adus oridecâteori o zeciuiala sau o datorie erau neglijate, când se incalca o porunca divina, sau când cineva gresea. JERTFA DE PACE (MULTUMIRE) --- nu purta cu ea atât de mult ideea unei prezentari si a unei ispasiri, asa cum se intâmpla in cele trei jertfe de mai sus. Ideea acestei jertfe era aceea a comuniunii, pentru cel care o aducea, iar preotul statea jos in prezenta lui Dumnezeu si sarbatoreau jertfa impreuna. Era un fel de ,,Cina a Domnului“ in vremurile Vechiului Testament. JERTFA DE MÂNCARE --- era un dar pentru Dumnezeu si nu un semn al ispasirii. Era intotdeauna produsul a ceea ce lucra omul si oferea israelitului o oportunitate de a-si aduce serviciile lui Dumnezeu sub forma de sacrificiu. Este usor sa-ti imaginezi constiinta ranita a israelitului, infruntând o lege incalcata si temându-se de mânia lui Dumnezeu, aducându-si mielul la altar. Il vedem stând in picioare, punându-si mâinile pe capul creaturii si marturisindu-si pacatul. Acum sta in spate si priveste cum mielul este injunghiat, cum sângele lui curge si cum i se mistuie viata pe focul altarului, foc ale carui flacari nu aveau sa fie stinse niciodata. Odata sacrificiul infaptuit, evreul se intorcea acasa constient fiind ca s-a supus pe sine prevederilor de sub lege ale Domnului pentru pacatul sau. Este usor, de asemenea, sa-l vezi pe inchinatorul israelit aducând recunoscator boul la altar, ca expresie a adorarii si a multumirii aduse lui Dumnezeu pentru toata purtarea Sa de grija. Prevederea a fost intocmita in timpul legii mozaice, atât pentru bogati cât si pentru saraci. Bogatul putea aduce un bou, saracul putea aduce un porumbel. Solomon, la dedicarea templului, a adus 22.000 de boi si 120.000 de oi (1 Imparati 8:63), in timp ce Maria, mama Domnului Isus, a adus pentru sfintirea ei o pereche de turturele (Luca 2:24) --- jertfa saracului. Epistola catre Evrei ne aduce aminte ca jertfele Vechiului Testament erau doar o prevedere temporara pentru pacat. Prin ele insele ele nu puteau da constiintei vinovate pacea, si nici nu puteau sa spele petele pacatului. Ele trebuiau sa fie repetate iar si iar din cauza neputintei lor de a-l face perfect pe cel care le aducea. Dar acum ,,un sânge mai pretios a curs din vine nobile“ si in jertfa Domnului Isus de la Calvar avem acea jertfa perfecta pentru pacat. De fapt, atât credinciosii Vechiului Testament cât si cei ai Noului Testament sunt salvati prin credinta --- primii privind inainte la Calvar, iar ultimii privind inapoi. Jertfele levitice
Nelson’s Complete Book of Bible Maps and Charts © 1993 by Thomas Nelson, Inc. PREOTIA S-a observat ca ,,acolo unde preotia este prezentata ca slujba, lucrul acesta este facut pentru un popor deja rascumparat“. Nu exista preotie pentru lume. Functia preotului era sa reprezinte poporul lui Dumnezeu. Bineinteles, Domnul Isus, ca Mare Preot, El singur face acest lucru atingând perfectiunea. Preotia legata de Aaron era o masura provizorie care avea sa fie desfiintata la timpul potrivit de o preotie mai buna, aceea a lui Hristos, dupa cum cartea Evrei explica atât de bine. Primul preot oficial al lui Israel a fost Aaron, fratele lui Moise. Instructiunile elaborate erau date privind consacrarea, slujba, lipsurile si functiile preotilor lui Israel. Aaron si Moise erau din semintia lui Levi si intreaga semintie a fost pusa mai târziu deoparte in slujba pentru Dumnezeu, in legatura cu variatele aspecte ale slujbei la Cort. Numai fiii si urmasii lui Aaron au putut fi cu adevarat preoti. De când imparatii lui Israel trebuiau sa fie din semintia lui Iuda, nici un om din Israel nu putea fi si imparat si preot totodata. Tehnic vorbind, aceasta L-ar fi exclus pe Insusi Domnul Isus din breasla preotilor. Intr-adevar, in timpul vietii Sale, nu a incercat sa se bage in slujba preoteasca. Nici macar odata n-a cautat sa intre in Locul Sfânt din templu si cu atât mai mult in Locul preasfânt (Sfânta Sfintelor). Cu secole inainte de nasterea lui Aaron a existat un rege-preot cu numele de Melhisedec, care a domnit in Ierusalim (Geneza 14:18--20). Titlul de preot al lui Hristos, la fel ca cel al lui Melhisedec, nu are nimic de-a face cu descinderea din Aaron. Preotia Lui este superioara celei a lui Aaron din toate punctele de vedere. El este un preot imparatesc, cu o lucrare vesnica, neschimbatoare, unica si efectiva. Daca deci preotia lui Aaron este inferioara celei a lui Melhisedec si bineinteles inferioara celei a lui Hristos, aceasta ne pune in fata multor lectii valoroase. Ori de câte ori Aaron este vazut singur, el prezinta lucrarea preoteasca a Domnului Isus. Unde apare alaturi de fiii sai, el prezinta lucrarea preoteasca a bisericii iar unde este vazut in legatura cu Levitii, el aseaza inaintea noastra lucrarea preoteasca a fiecarui crestin adevarat din ziua de astazi.
CURATIA VIETII Cartea Levitic aseaza inaintea poporului rascumparat al lui Israel nevoia accentuata de curatire personala. Legile dietetice din capitolul 11 nu aveau numai o rezonanta medicala; ele aduceau, de asemenea, multe lectii de valoare spirituala cu privire la umblarea crestina. La fel se aplica si legilor despre curatirea femeilor dupa nastere, leprei si problemelor din capitolele12---15. Ziua Ispasirii, descrisa in capitolul 16, a fost o zi mare in Israel. Ritualul a fost foarte impresionant. Acolo au fost adânci cercetari de inima, iar pacatul a fost indepartat simbolic de natiune. In aceasta zi marelui preot ii era permis sa intre in Locul preasfânt (Sfânta Sfintelor) in cort. Intra acolo ca sa stropeasca cu sânge Capacul Ispasirii de pe Chivotul legamântului. Aceasta invatatura legata de Ziua Ispasirii vorbeste despre lucrarea savârsita de Isus Hristos, care apare acum in prezenta lui Dumnezeu pentru poporul Sau. In vederea acesteia, de la Israel era de asteptat sa mentina standardele cele mai inalte ale sfinteniei in toate privintele (17---20).
SARBATORILE DOMNULUI Festivalurile religioase ale lui Israel erau zile mari. Erau planuite de Dumnezeu ca sa aduca in mod constant aminte poporului de marile epoci din istoria lor. Aceste festivaluri (sarbatori) intentionau sa ofere o acceptare publica a faptului ca toata tara apartinea lui Dumnezeu. Si ele au ajutat prin a da un sens unitatii nationale --- un fapt pe care Ieroboam l-a recunoscut când a ridicat regatul celor zece semintii rivale in revolta impotriva tronului lui David in Ierusalim, in urmatorii ani. Una din primele fapte ale lui Ieroboam a fost organizarea unui nou calendar religios si ruperea tuturor legaturilor cu Ierusalimul si templul. Sarbatorile poruncite sub lege serveau de asemenea ca lectii-obiect pentru copii si trebuiau sa fie oportunitati pentru instruirea religioasa a celor mici. Sarbatorile anuale si posturile erau sapte la numar. Patru dintre ele erau celebrate in succesiuni rapide la inceputul anului. Celelalte trei aveau loc in succesiune in luna a saptea. Primele patru au fost toate literal implinite prin Hristos la prima Sa venire. Cele trei ramase vor fi tot literal indeplinite de Isus Hristos la cea de-a doua Sa venire. Intervalul dintre sarbatori in calendarul religios al lui Israel ilustreaza intervalul de timp dintre prima si cea de-a doua venire a Domnului. PASTELE Aceasta sarbatoare comemora eliberarea lui Israel din Egipt in zilele lui Moise dupa cum este ea inregistrata in cartea Exod. Ea vorbeste despre rascumparare si mai ales despre faptul ca ,,Hristos, Pastele noastre, a fost jertfit“ (1 Corinteni 5:7). AZIMILE (PÂINEA NEDOSPITA) Aceasta sarbatoare era foarte strâns asociata cu Pastele. In Biblie drojdia este un simbol invariabil al raului si in special al unei doctrine gresite. Evreii trebuiau sa scoata toata drojdia din casa si timp de 7 zile trebuiau sa manânce azimi. Intâi vine rascumpararea si apoi o umblare separata. PRIMELE ROADE Sarbatoarea era o consacrare a recoltei si marca inceputul recoltei de grâu in tara. Un snop de orz era luat de pe câmp si leganat inaintea Domnului. Sarbatoarea avea loc in prima zi a saptamânii si este tipica invierii lui Hristos. ZIUA CINZECIMII La cincizeci de zile dupa prezentarea snopului leganat, doua pâini erau prezentate si leganate inaintea Domnului, marcând incheierea recoltei de grâu. Sub forma de imagine, bineinteles, sarbatoarea Cinzecimii privea inainte, spre ziua când Cinzecimea avea sa fie cu adevarat implinita (Fapte 2:1) si Duhul Sfânt va fi coborât sa aduca Biserica pe lume. TRÂMBITELE Un lung interval se intindea intre Sarbatoarea Cinzecimii si Sarbatoarea Trâmbitelor. Trâmbitele reprezentau chemarea adresata de Iehova lui lsrael spre a se strânge din nou, si a se pregati pentru cele doua mari evenimente, care urmau aproape imediat. ISPASIREA Ziua Ispasirii marca cea mai solemna ocazie din calendarul religios al lui Israel. Era numita o zi a nenorocirii si era un timp de aducere aminte a pacatelor natiunii. Numai in aceasta zi, in tot anul, marele preot avea voie sa intre in cort in Locul Preasfânt (Sfânta Sfintelor). Se luau doi tapi; unul dintre ei, ales de multime, purta pacatul natiunii intr-o „tara locuita“, in timp ce celalalt era injunghiat si cu sângele lui era stropit Capacul Ispasirii, de catre marele preot. Acest festival anticipeaza vremea când Israel va fi cuprins de remuscare pentru ca l-au rastignit pe Hristos si se vor pocai in mod national, intorcându-se la El. CORTURILE Aceasta sarbatoare era legata intotdeauna in istoria lui Israel de perioade de bucurie. Poporul se aduna laolalta timp de opt zile, locuind in corturi (baraci) si bucurându-se in bunatatea lui Dumnezeu. Primele roade de ulei si vin erau aduse in cort si apoi se aducea o ultima multumire pentru roadele anului. Era, de asemenea, comemorata pribegia lui Israel prin pustie de la iesirea din Egipt (Levitic 23:39--43). Aceasta sarbatoare priveste inainte la o era viitoare de pace si prosperitate, când va domni Isus Hristos. In Vechiul Testament aceste sarbatori erau numite ,,Sarbatorile lui Iehova“, dar in Noul Testament fusesera atât de deteriorate de gândirea oamenilor, incât le-au numit ,,Sarbatorile Iudeilor“ (Ioan 5:1; 6:4). VREMURI SI SOROACE Asa cum poporul trebuia sa respecte Sabatul saptamânal, tot astfel trebuia sa respecte un Sabat al anilor, deoarece fiecare al 7-lea an trebuia sa fie un an de odihna pentru tara. Pe lânga acestea trebuiau sa respecte asa-numitul ,,an de veselie“. Dupa 49 de ani (de 7 ori câte 7), cel de-al 50-lea an trebuia sa fie un timp al celebrarii, de o natura speciala. Toate datoriile erau anulate prin lege si toate proprietatile trebuiau sa revina adevaratilor proprietari. Astfel, Domnul Isi invata poporul sa evite lacomia si ii indeparta de o filosofie de viata materiala. Israel a fost de asemenea invatat in asa fel incât sa stie ca Tara Promisa apartinea lui Dumnezeu si nu lor. Termenii lor de ocupare au fost clar impusi de Dumnezeu. Faptul ca au fost izgoniti din tara (2 Cronici 36:21) a fost din cauza esecului lor de a pastra acesti ani sabatici, precum si din cauza celorlalte pacate. Cartea Levitic se incheie cu legi care guvernau juruinte (fagaduinte) facute lui Dumnezeu. Noi suntem avertizati ca promisiunile catre Dumnezeu trebuie respectate. De la un capat la altul al cartii se poate urmari indemnul ca poporul lui Dumnezeu sa fie sfânt. Acasa sau pe strada, la lucru sau la inchinaciune, in viata personala sau publica, oricând si oriunde, poporul rascumparat trebuie sa-si mentina conduita si vorbirea la cel mai inalt standard de sfintenie. Acesta este mesajul din Levitic. Sarbatorile lui Israel
Timpul de vara (Ioan 4:35)
Alte timpuri sacre ale lui Israel
Nelson’s Complete Book of Bible Maps and Charts © 1993 by Thomas Nelson, Inc.
NUMERI: CARTEA PELERINAJULUI Intre ultimul capitol al Exodului si primul capitol al cartii Numeri este o perioada de o luna.
Evenimentele din Numeri ocupa o perioada de 38 de ani (Vezi Ioan 5:5). Cartea isi trage numele de la cele doua numaratori ale poporului, inregistrate in paginile sale (vezi Numeri 1 si 26). Este important sa stim ca generatia numarata la inceputul cartii (Numeri 1) nu este aceeasi cu cea numarata la sfârsitul cartii (Numeri 26). Esuarea tragica a lui Israel la Cades-Barnea de a trece in Canaan si a ocupa tara promisa, are loc intre aceste doua numaratori si, ca urmare, generatia necredincioasa e condamnata sa rataceasca prin pustie pâna când toti vor fi murit. Doar doi oameni, Iosua si Caleb, au scapat de aceasta judecata. Lectiile cartii Numeri sunt pline de interes si sunt foarte practice. Levitic trateaza inchinarea credinciosului, iar Numeri --- umblarea credinciosului. In Levitic domina puritatea, in timp ce pelerinajul domina cartea Numeri.
Trebuie sa amintim ca ratacirea prin pustie, care preocupa atentia noastra in aceasta carte, a venit in urma neascultarii. Dumnezeu a avut prin pustie o cale care l-ar fi adus pe Israel intr-o imediata posesiune a Canaanului. Necredinta ne priveaza intotdeauna de bucuria prezenta a mântuirii.
I. ISRAEL IN PUSTIE --- VECHEA GENERATIE (1---19) A. Disciplina in pustie (1:1---9:14) 1. Numaratoarea poporului (1) 2. Asezarea taberelor (2---4) 3. Sfintirea poporului (5) 4. Consacrarea poporului (6:1---9:14) B. Calauzirea prin pustie (9:15---10:36) 1. Instrumentele acestei calauziri (9:15---10:10) a. Calauzirea Norului (9:15--23) b. Sunetul Trâmbitei (10:1--10) 2. Un exemplu de calauzire (10:11--28) 3. Influenta calauzirii (10:29--32) 4. Invocarea calauzirii (10:33--36) C. Nemultumirea din pustie (11---13) Criticând: 1. Actuala viata de credinta (11:1--9, 31--35) 2. Dragostea perfecta a lui Dumnezeu (11:10--25) 3. Lumina profetica a celorlalti (11:26--30) 4. Conducerea personala a lui Moise (12) 5. Tara promisa a Canaanului (13) D. Moartea in pustie (14---16) E. Deznadajduirea in pustie (17---19) II. ISRAEL PE DRUM --- NOUA GENERATIE (20---36) A. Chemând trecutul (20) B. Rascumparând prezentul (21:1---27:11) C. Privind viitorul (27:12---36:13) 1. In fruntea lui Israel (27:12--23) 2. Legile lui Israel (28---30) 3. Tara lui Israel (31---36)
Un mod simplu de a ne aduce aminte continutul cartii Numeri este sa memoram miscarile geografice pe care le descrie. Cele trei miscari (drumuri) principale sunt: --- De la Sinai la Cades-Barnea (1---12); --- De la Cades-Barnea prin variatele pribegii prin pustie si inapoi la Cades-Barnea (13---19); --- De la Cades-Barnea la Iordan (20---36).
PREGATIREA PENTRU DRUM Dumnezeu este un Dumnezeu al rânduielii. Unul dintre lucrurile care impresioneaza mintile noastre atunci când citim Numeri, este ca Israel, o natiune de 2--3 milioane de oameni, nu a fost un popor dezordonat. Israel cuprindea o tabara ordonata, asezata conform decretului divin, in jurul cortului. Fiecare persoana isi avea locul sau propriu in poporul lui Dumnezeu. Citim in 1 Corinteni 14:40: ,,Dar toate sa se faca in chip cuviincios si cu rânduiala“. Mai intâi au fost numarati barbatii care purtau armele. Numai adevaratilor israeliti le era ingaduit sa lupte in bataliile Domnului. Apoi au fost numarati Levitii. Existau trei familii ale Levitilor: Gherson, Chehat si Merari, fiecare familie fiind urmasa unuia din fiii lui Levi. Asezarea cortului si accesoriile lui au fost incredintate acestor Leviti. Când capeteniile lui Israel si-au adus jertfele, constând in care si boi pentru transportul cortului, Moise a facut o impartire neobisnuita a acestora. El nu a impartit in mod egal cele 6 care si cei 12 boi celor trei familii ale lui Levi. Familia Chehat nu a primit nimic. Motivul devine clar când vedem ca Dumnezeu le-a incredintat lor transportul chivotului, tablelor, sfesnicului, altarului si a veselei sanctuarului. Aceste obiecte sacre trebuiau purtate in mâna. PLÂNGEREA POPORULUI Cineva a sugerat ca un titlu mai bun pentru cartea Numeri ar fi ,,Cartea Cârtirilor“. De când au parasit Egiptul si pâna au pierdut in sfârsit dreptul de a intra in tara Canaan, ei s-au tot plâns. S-au plâns de mana, au criticat când darul profetic a fost manifestat prin altii, iar Aaron si Maria l-au criticat pe Moise pentru casatoria sa cu o femeie straina. Pâna la urma au criticat insasi Tara Promisa. CADES-BARNEA Acest loc are o semnificatie aparte in istoria ebraica. La Cades-Barnea poporul care a iesit din Egipt printr-un act de credinta, atât de des L-a discreditat pe Dumnezeu, incât a facut imposibila intrarea lor in tara, s-au increzut in Dumnezeu ca sa-i scoata din Egipt, dar au falimentat in increderea in El pentru a-i aduce in Canaan. Raportul spionilor cu privire la uriasi si cetatile intarite le-a subminat credinta. Inflacaratele pledoarii ale lui Iosua si Caleb, nu au fost luate in seama. Necredinta a câstigat. Exista o lectie practica si solemna pentru noi toti in asta. Cât de multi sunt aceia care se pare ca pot sa se increada in Dumnezeu ca sa-i salveze de sub pedeapsa pacatului, dar care falimenteaza când e vorba sa se increada in El ca sa-i salveze de sub puterea pacatului. Toata viata lor au trait in descurajari si infrângeri, neintrând niciodata in ,,Canaanul“ lor de pace, prosperitate si putere. Toate zilele lor au pribegit, asa cum s-a si intâmplat, prin pustie, fiind lipsiti de tot ceea ce avea Dumnezeu mai bun pentru ei. La Cades-Barnea poporul S-a plâns si a cârtit impotriva lui Moise si a lui Aaron. ,,De ce n-om fi murit noi in tara Egiptului, sau de ce n-om fi murit in pustia aceasta?“ (Numeri 14:2) au strigat ei in frica pe care o aveau in fata uriasilor canaaniti la fel ca si in Exod 16:3. Si, intr-un gând solemn, Dumnezeu le-a raspuns la rugaciune. ,,Trupurile voastre moarte vor cadea in pustia aceasta“ a fost judecata Lui crunta (Numeri 14:29). MAI MULTA RAZVRATIRE Core era var primar cu Moise si Aaron. Dupa putin timp de la pedepsirea de la Cades-Barnea, Core a condus o razvratire impotriva conducerii lui Moise si a preotiei lui Aaron. El, impreuna cu conspiratorii, au fost expusi si executati intr-un mod foarte surprinzator. Pamântul s-a despicat si i-a inghitit pe rebeli. Si toiagul lui Aaron a venit in mod miraculos sa-si revendice dreptul preotiei. NOUA GENERATIE Este important sa observam ca intre capitolul 19 si 20 din Numeri exista o perioada de 37 de ani si jumatate. A doua parte a cartii incepe prin chemarea trecutului. Acest fapt este evident in relatarea mortii lui Aaron si a Mariei, fratele si sora lui Moise. Lui Moise i s-a spus de asemenea ca nu poate personal sa intre in tara Canaan, din cauza pacatuirii sale, prin lovirea stâncii a doua oara. Este interesant sa observam de asemenea, ca noua generatie a inceput ca si cea veche disparuta, prin a-l critica pe Moise. Dar pribegiile s-au terminat si au inceput razboaiele. Dusmanii de pe malul dinspre pustie al Iordanului au fost infruntati si infrânti. Balaam, profetul fals, angajat de Balac, regele Moabului, sa-i blesteme pe israeliti, a inteles ca nu poate blestema un popor pe care Dumnezeu l-a binecuvântat. In cele din urma Balaam, cautând refugiu printre madianiti, a cazut sub sabia lui Iosua. Poporul a fost numarat inca o data si i s-au dat instructiuni finale, in vederea apropiatei cuceriri a Canaanului. Iosua a fost numit ca succesor al lui Moise. Doua semintii si jumatate (Ruben, Gad si jumatate din semintia lui Manase) au cerut ca mostenirea lor in tara sa fie in partea dinspre pustie a Iordanului. Intinderea efectiva (reala) a teritoriului tarii pe care trebuiau sa o ocupe era stabilita, si s-au facut aranjamente, in credinta, pentru impartirea ei. Cartea Numeri se termina cu o nota de asteptare. In cele din urma, poporul era gata sa intre intara promisa. DEUTERONOM: CARTEA ADUCERII AMINTE
Cartea Deuteronom consta intr-o serie de mesaje date prin Moise, care curând urma sa-i paraseasca, avertizând pe Israel despre pericolele uitarii. ,,Feriti-va de uitare“, repeta el mereu. ,,Aduceti-va aminte!“. Aceste doua avertizari suna ca un refren pagina de pagina in Deuteronom. ,,Numai ia seama asupra ta, si vegheaza cu luare aminte asupra sufletului tau... ca nu cumva sa uiti lucrurile pe care ti le-au vazut ochii“ (4:9). ,,Vegheati asupra voastra, ca sa nu dati uitarii legamântul pe care l-a incheiat cu voi Domnul, Dumnezeul vostru“ (4:23). ,,Adu-ti aminte ca si tu ai fost rob in tara Egiptului“ (5:15). ,,Vezi sa nu uiti pe Domnul, care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei“ (6:12). ,,Adu-ti aminte de tot drumul pe care te-a calauzit Domnul, Dumnezeul tau, in timpul acestor 40 de ani de pustie“ (8:2). ,,Vezi sa nu uiti pe Domnul, Dumnezeul tau, pâna acolo incât sa nu pazesti poruncile“ (8:11). ,,Ci adu-ti aminte de Domnul, Dumnezeul tau, caci El iti va da putere sa le câstigi“ (8:18). ,,Adu-ti aminte, si nu uita cum ai atâtat mânia Domnului, Dumnezeului tau, in pustie“ (9:7). ,,Adu-ti aminte ce a facut Domnul, Dumnezeul tau, Mariei“ (24:9). ,,Adu-ti aminte ce ti-a facut Amalec pe drum“ (25:17).
Generatia care a experimentat rascumpararea din Egipt, murise. Iosua, Caleb si Moise au ramas singuri, iar Moise avea sa moara curând. O noua generatie statea la granitele Tarii Promise, un nou conducator statea gata sa cuceresca Canaanul. Noi provocari li se iveau inainte, noi pericole, noi perspective. Intr-o serie de zece predici Moise a cautat sa pregateasca poporul lui Dumnezeu pentru viitor aducându-le aminte de trecut. In aceasta carte putem privi in patru directii: o privire in trecut, o privire launtrica, o privire in viitor si o privire in sus. I. ISTORIA LUI ISRAEL --- O PRIVIRE IN TRECUT (1---3) A. Calatoria revizuita --- de la Horeb la Cades (1) 1. Calatorind spre Cades (1:1--19) 2. Tremurând la Cades (1:20--45) 3. Asteptând la Cades (1:46) B. Calatoria reluata --- De la Cades la Bet-Peor (2---3) 1. Cucerind tara de la Est de Iordan (2:1---3:17) a. Victoria asupra uriasilor --- Presupusa (2:1--23) b. Victoria asupra uriasilor --- Dovedita (2:24---3:17) 2. Contemplând tara de la Vest de Iordan (3:18--29) a. Moise vorbeste lui Israel (3:18--20) b. Moise priveste mostenirea (3:21--29) II. SFINTENIA LUI ISRAEL --- O PRIVIRE INLAUNTRU (4---11) A. Moise vorbeste despre Lege (4---6) B. Moise vorbeste despre Domnul (7---8) C. Moise vorbeste despre Tara (9---11) III. MOSTENIREA LUI ISRAEL --- O PRIVIRE SPRE VIITOR (12---30) Legile privind: A. Curatia in Tara (12---14) B. Proprietatea in Tara (15) C. Pietatea in Tara (16:1--17) D. Pozitiile in Tara (16:18---18:22) E. Protectia in Tara (19---20) F. Persoanele din Tara (21---25) G. Prioritatile in Tara (26) H. Permanenta in Tara (27---30) IV. EROUL LUI ISRAEL --- O PRIVIRE IN SUS (31---34) A. Moise --- Omul de Stat (31) B. Moise --- Cântaretul (32) C. Moise --- Profetul (33) D. Moise --- Sfântul (34)
PRIVIND INAPOI Dupa cum spunea W. G. Scroggie, Deuteronom ,,se afla in legatura cu cele patru carti precedente la fel de mult ca Evanghelia dupa Ioan cu Scrierile Sinoptice“. Evangheliile Sinoptice ne ofera fapte istorice concrete, iar Ioan arata semnificatia spirituala a acestora. In mod asemanator, semnificatia spirituala a celorlalte patru carti de dinainte este data in Deuteronom. De la Geneza pâna la Numeri ni se ofera faptele din istoria lui Israel, iar Deuteronom ne ofera filosofia acestei istorii. La Cades-Barnea Israel a auzit pentru prima data de uriasi. Frica de uriasii din Canaan a adus o paralizie spirituala si pedeapsa cu moartea in pustie. Acum umbra uriasilor aparea din nou. Iar Moise, constient fiind de trecut, a vrut sa se asigure ca istoria nu se repeta. Cu tact si cu pricepere, el a adus aminte lui Israel ca alte natiuni i-au infruntat si i-au stapânit pe acesti uriasi. Intr-adevar, dusmanii Canaanului nu erau mai teribili decât Sihon Amoritul si Og, regele Basanului, ale caror teritorii le posedau acum. PRIVIND INLAUNTRU Sursa intregii maretii nationale sta intr-o relatie adevarata cu Dumnezeu. Acest fapt este valabil pentru toate popoarele, dar mai ales pentru Israel, de când scopul lui Dumnezeu in a le acorda cetatenie a fost ca ei sa-I poata fi martori in toata lumea. De aceea Moise a avertizat pe Israel impotriva uitarii legii Domnului. In câteva carti din Biblie, sunt mentionate binecuvântarile unei relatii corecte cu Dumnezeu si blestemele ca urmare a uitarii Lui, mult mai grafic portretizate decât in Deuteronom. Amintind poporului ca posedarea pamântului in Tara Promisa atârna de acordarea locului potrivit pe care il merita Dumnezeu, Moise le-a pus in fata binecuvântari si blesteme. Ei au fost avertizati in mod solemn ca ele trebuiau sa fie spuse odata ce Tata era a lor --- Binecuvântarile de pe Muntele Garizim si Blestemele de pe Muntele Ebal. Intregul Israel, adunat pe semintiile lui, trebuia sa spuna ,,Amin“, in timp ce erau citite aceste ordine si invocatii Este interesant sa vedem cum in Deuteronom se impletesc bunatatea divina si severitatea divina. Legea si dragostea, bunatatea si harul, incurajarile si avertismentele, merg mâna in mâna. PRIVIND PESTE IORDAN ,,Acestea sunt statutele si judecatile pe care va trebui sa le respectati in tara“. 19 capitole din Deuteronom degaja principii si precepte care au de-a face cu ocuparea Canaanului. Imediat, Moise a avertizat poporul impotriva legaturilor cu canaanitii si impotriva caderii in capcana idolatriei. Practicile pagânilor trebuiau evitate ca lepra (ciuma). Din cauza acestor ticalosii Israel, ca pedeapsa a lui Dumnezeu, trebuia sa ii anihileze. Poluarile morala si religioasa ale Canaanului erau un cancer dezgustator in societatea umana si trebuiau scoase afara prin chirurgia sabiei. Aceasta nu era cruzime, ci bunatate. Israel trebuia sa se fereasca de compromis, de savârsirea celor mai grave pacate, care au atras dupa ele exterminarea Canaanitilor. Ei trebuiau sa fie un popor sfânt, un martor viu pentru toata omenirea, o marturie in lumea primului si singurului Dumnezeu viu si adevarat. PRIVIND IN SUS (SPRE CER) Ultimele patru capitole il arata pe Moise privind peste intunecatul Iordan, peste râul mortii. Ultimele sale cuvinte catre Israel, viziunea sa profetica, cântarea lui si ingroparea sa stranie, facuta de mâna lui Dumnezeu intr-o vale necunoscuta a muntelui Nebo, sunt pline de interes. Deuteronom se incheie cu Iosua stând ,,in papucii“ lui Moise la hotarul Tarii Promise. Introducere la Cartile istorice
Cele douasprezece carti istorice prind povestea lui Israel de acolo de unde o paraseste sfârsitul Deuteronomului. Aceste carti descriu ocuparea Tarii Promise si asezarea lui Israel in ea, tranzitia de la judecatori la monarhie, dezbinarea si declinul imparatiei, robia imparatiilor de nord si de sud, precum si intoarcerea ramasitei. Cartile istorice se despart in trei ramuri: 1. Cartile teocratice --- Iosua, Judecatori, Rut 2. Cartile monarhice --- Samuel, Imparati, Cronici 3. Cartile de restaurare --- Ezra, Neemia, Estera.
Cartile teocratice Aceste carti acopera perioada cuceririi si impartirii Canaanului si viata in timpul judecatorilor. In timpul acestor ani (1405---1043 A.Ch.), Israel a fost o natiune condusa de Dumnezeu (o teocratie). Iosua —Prima jumatate a cartii Iosua descrie cucerirea in sapte ani a Tarii Promise, prin credinta si ascultarea lui Iosua si a poporului. Dupa ce au fost pregatiti fizic si spiritual, Israelitii au cucerit tara in trei campanii: centrala, sudica si nordica. Ultima jumatate a cartii detaliaza impartirea tarii intre cele douasprezece semintii si se incheie cu provocarea adresata de Iosua poporului.Judecatori —Neascultarea din Judecatori apare in contrast cu ascultarea plina de credinciosie pe care o gasim in Iosua. Israelitii nu i-au dat afara din tara pe toti Canaanitii si au inceput sa ia parte la idolatria lor. Cartea Judecatori consemneaza sapte cicluri de opresiuni straine, urmate fiecare de câte o perioada de pocainta si izbavire. Poporul a esuat in a invata din aceste cicluri si cartea se incheie cu doua ilustratii de idolatrie si imoralitate.Rut —Aceasta carticica aduce o raza de lumina intr-o perioada intunecata. Povestea lui Rut s-a consumat in zilele judecatorilor, insa este o ilustratie puternica a neprihanirii, dragostei si credinciosiei fata de Domnul.
Cartile monarhice Aceste sase carti traseaza istoria monarhiei lui Israel de la inceputurile ei in 1043 A.Ch. pâna la distrugerea ei in 586 A.Ch. Intâia Samuel —Prorocul Samuel a purtat Israelul in tranzitia de la perioada judecatorilor la monarhie. Poporul dorea un imparat si Dumnezeu i-a spus lui Samuel sa-l unga pe Saul. Saul a inceput bine, insa curând a degenerat intr-un tiran fara de Dumnezeu. David a devenit alesul lui Dumnezeu pentru a fi imparat, dar a fost urmarit de gelosul Saul, ale carui intentii criminale au fost oprite doar de moartea sa.A doua Samuel —Dupa decesul lui Saul, David a domnit sapte ani peste Iuda si alti treizeci si trei de ani peste toate cele douasprezece semintii. Domnia sa a fost caracterizata de o mare binecuvântare pâna când a comis adulter si crima. Din acel moment si pâna la moartea sa, David s-a confruntat cu probleme personale, familiale si nationale.Intâia Imparati —Solomon a adus imparatia la zenitul ei politic si economic, dar el, cel mai intelept dintre oameni, s-a jucat de-a nebunul in multele sale casatorii cu femei straine. Dupa moartea sa in 931 A.Ch., imparatia a fost dezbinata in mod tragic, atunci când cele zece semintii nordice ale lui Israel si-au ridicat propriul imparat. Numai imparatia de sud, a lui Iuda (doua semintii), a ramas supusa dinastiei davidice.A doua Imparati —Povestea imparatiei dezbinate continua in 2 Imparati, când Israel si Iuda sunt purtate spre sfârsiturile lor amare. Niciunul din cei nouasprezece imparati ai lui Israel nu a facut ce era bine inaintea Domnului, iar coruptia lor a dus la robie in mâinile Asirienilor in 722 A.Ch. Iuda a rezistat mai mult pentru ca opt din cei douazeci de conducatori ai ei L-au urmat pe Domnul. Dar si Iuda a cazut la judecata si a fost dusa de Babilonieni in robie intre 605 A.Ch. si 586 A.Ch.Intâia Cronici —Cartile Cronicilor ne dau o perspectiva divina despre istoria lui Israel incepând din timpul lui David si pâna la cele doua robii. Prima carte incepe cu o genealogie de noua capitole de la Adam la familia lui Saul, urmata de o relatare a vietii lui David.A doua Cronici —Aceasta carte continua naratiunea cu viata lui Solomon si detaliaza construirea si inchinarea (dedicarea) templului. Apoi traseaza numai istoria imparatilor lui Iuda, oferind motivele spirituale si morale care au dus la caderea ei finala.
Cartile de restaurare Ultimele trei carti istorice descriu intoarcerea unei ramasite de Iudei in tara lor de bastina, dupa saptezeci de ani (605---536 A.Ch.) de robie. Ei au fost condusi in perioada 536---420 A.Ch. de Zorobabel, Ezra si Neemia. Ezra —Babilonul a fost cucerit de Persia in 539 A.Ch. iar Cir (Cirus) a dat un decret in 536 A.Ch., care a permis Iudeilor sa se intoarca in Palestina. Zorobabel a condus cca. cincizeci de mii la Ierusalim ca sa reconstruiasca templul si cu aproximativ 78 de ani mai târziu (458 A.Ch.), preotul Ezra s-a intors cu alti aproape doua mii de Iudei.Neemia —Templul fusese construit, dar zidurile Ierusalimului inca zaceau in ruine. Neemia a obtinut permisiunea si fonduri de la imparatul Persiei pentru a reconstrui zidurile (444 A.Ch.). Dupa ce au fost construite zidurile, Ezra si Neemia au fost initiatorii unor reforme si treziri spirituale in popor.Estera —Povestea Esterei a avut loc intre capitolele 6 si 7 din Ezra. Mare parte din Iudei au ales sa ramâna in Persia, insa vietile lor erau in pericol din cauza unui complot care viza exterminarea lor. Dumnezeu a intervenit in mod suveran si s-a folosit de Estera si Mardoheu ca sa izbaveasca poporul.IOSUA: DIN VICTORIE IN VICTORIE
Iosua s-a nascut sclav si el a experimentat glorioasa izbavire a lui Israel din ,,casa robiei“. El a trait experientele din pustie. A sezut la picioarele lui Moise si a condus armatele lui Israel. Impreuna cu Caleb si alti zece, a spionat Tara Promisa. El a fost stralucitorul cuceritor al tarii ,,unde curge lapte si miere“. Mantaua lui Moise a cazut peste umerii lui Iosua. El era acum conducatorul lui Israel si era insarcinat sa aduca poporul lui Dumnezeu in odihna promisa din Canaan. Cartea lui Iosua ocupa un loc strategic in Vechiul Testament. Este veriga de legatura intre Israel---afara din tara si Israel---in tara. Pozitional corespunde cu cartea Faptele Apostolilor si spiritual cu cartea Efeseni. In Deuteronom, Israel a avut prospectele Tarii Canaan. In Iosua, Israel a luat in stapânire Tara Canaan. In Deuteronom, Moise pune inaintea lui Israel viziunea credintei. In Iosua, israelitii erau condusi de umblarea in credinta. Iosua este o carte despre: O TARA: --- ca tara a idolatriei si a imoralitatii; --- ca mostenire promisa de Dumnezeu, asteptând sa fie ocupata. UN POPOR: --- natiunea aleasa a lui Israel, infruntând obstacole omenesti pentru ocuparea Tarii. Iosua este prima carte din cele 12 carti istorice. Aproape 24 de ani sunt acoperiti de istoria lui Iosua. In cartea lui Iosua exista trei atribute ale lui Dumnezeu: sfintenia, credinciosia si harul Sau. 1. NUMELE SAU --- Numele original al lui Iosua a fost Hosea (Numeri 13:8; Deuteronom 32:44), care literal inseamna ,,salvare“. In timpul calatoriei in pustie, Moise i-a schimbat numele in Iosua (Numeri 13:16), care inseamna ,,Iehova este salvarea“. Care este semnificatia acestei schimbari de nume? 2. ASOCIEREA SA CU MOISE --- Iosua era un tânar când, numit de Moise, a ajuns unul dintre insotitorii sai, in timpul calatoriei prin pustie. Citeste urmatoarele pasaje, care vorbesc despre unele slujbe ale sale in timpul acestor ani: Exod 17:8--16; 24:12--13; Numeri 13:1--16; 14:26--35. La sfârsitul lucrarii lui Moise, Dumnezeu l-a ales pe Iosua sa-i fie urmas (Numeri 27:18), iar Moise i-a dat mantaua lui de conducator (Deuteronom 34:9). 3. CARACTERUL SAU --- Citeste ceea ce spune Dumnezeu despre Iosua in Numeri 27:18 (Deuteronom 34:9). Iosua s-a temut de Dumnezeu, a crezut in Dumnezeu, L-a ascultat si L-a glorificat. A fost un mare conducator, câstigând respectul copiilor lui Israel (Deuteronom 34:9), mentinând ordinea si disciplina, punându-L pe Dumnezeu in centrul natiunii, incurajând poporul sa-I dea lui Dumnezeu tot ce au ei mai bun. A fost de asemenea si un mare conducator de osti, folosind intelepciunea data de Dumnezeu, increderea, curajul si spiritul de provocare pentru a-si manipula armata in strategii care au dus intotdeauna la triumf. Iosua era un om smerit, care i-a invatat pe altii si L-a glorificat cel mai mult pe Dumnezeu. PLANUL CARTII IOSUA I. REVENDICAREA TARII (1---5) --- INSTRUIREA A. Credinta in Biblie (1) B. Credinta stabileste pretul (2) C. Manifestarea credintei (3) D. Intarirea prin credinta (4) E. Credinta plateste pretul (5) II. CUCERIREA TARII (6---11) --- TACTICILE. A. Biruirea lumii --- La Ierihon (6) B. Increderea in firea lor pamânteasca --- La Ai (7---8) C. Infruntarea siretlicurilor diavolului (9---11) Diavolul va: 1. Cauta un acord prin Gabaoniti (9) 2. Mari avantajul prin Alianta de Sud (10) 3. Pregati atacul prin Tratatul de Nord (11) III. COLONIZAREA TARII (12---24). 12---22 --- TERITORIUL 23---24 --- MARTURIA LUI IOSUA A. Declararea prazilor de pe urma victoriei (12) B. Impartirea prazilor de pe urma victoriei (13) 1. Statutul Libertatii (13--19) 2. Declaratiile de Egalitate (20) 3. Standardele Dreptatii (21) C. Dedicarea prazilor in urma victoriei (22) D. Apararea prazilor in urma victoriei (23--24)
MOISE, SLUJITORUL MEU, ESTE MORT (1:2) Un sentiment de nepotrivire trebuie sa-l fi cuprins pe Iosua, atunci când a fost lasat sa poarte singur povara pe care a purtat-o Moise timp de 40 de ani. Israel avea tabara in partea de est a Iordanului. Canaanul, impreuna cu uriasii (Refaimitii) si cu cetatile lor, stateau acum in fata lor. Semintiile lui Israel erau nepregatite pentru razboi, dând deja dovada de lasitate, când au infruntat cucerirea Canaanului. Primul capitol din Iosua spune cum i-a vorbit si l-a incurajat Dumnezeu personal pe Iosua. El i-a concentrat atentia la Cuvântul scris, asupra prezentei divine, precum si asupra certitudinii promisiunii divine. Iosua, incurajat si intarit, a crezut. DE CE L-A URMAT IOSUA PE MOISE? Pentru ca: 1. S-a luptat cu Amalec, Exod 17 2. A slujit in cort, Exod 33:11: ,,nu iesea de loc din mijlocul cortului“ 3. A adus un raport bun din Canaan, Numeri 14 4. Era un om ,,in care este Duhul“, Numeri 27:18 5. ,,A urmat in totul Domnului“, Numeri 32:12 6. Era un slujitor al lui Moise, Exod 24 7. ,,Era plin de duhul intelepciunii“, Deuteronom 34:9. CURVA RAHAV Iacov 2:25 spune: ,,Tot asa curva Rahav: n-a fost socotita si ea neprihanita prin fapte când a gazduit pe soli si i-a scos afara pe alta cale?“. Doua iscoade au fost trimise la Ierihon, marele asezamânt canaanit, care trebuia mai intâi sa fie stapânit pentru ca invazia sa fie incununata de succes. Israel trebuia din nou sa evalueze costul mostenirii. Gasind adapost in casa unei curve, cele doua iscoade au invatat ca Ierihonul era bun ca asezamânt al lor. Frica de Dumnezeu a cazut peste popor si Rahav a inceput sa creada in Dumnezeul lui Israel. Din cauza bunatatii ei fata de cele doua iscoade si din cauza credintei ei, ea a fost salvata când a cazut Ierihonul. Mai târziu, ea s-a casatorit cu un barbat din familia lui Iuda, devenind, prin harul Domnului, un stramos al lui David si al lui Hristos (Matei 1:5). Traversând prin credinta Iordanul, Israel a facut prima miscare inspre victorie in tara. Râul Iordan vorbeste despre moarte. Având izvorul in muntii din nordul Canaanului, acest râu coboara foarte rapid si de aceea este numit ,,Coborâtorul“. Se varsa in apele Marii Moarte, din care nu mai exista alta gura de varsare. Traversarea Iordanului semnifica identificarea crestinului cu moartea, ingroparea si invierea lui Isus Hristos. Fara aceasta traversare nu putea exista cucerirea Canaanului, si nici crestinul din ziua de astazi nu putea intra in posesia mostenirii in Isus Hristos. GHILGAL (Inseamna ,,rostogolire“) Vezi Iosua 4:20; 5:9--10. Monumentele inaltate la traversarea Iordanului aveau sa aduca aminte generatiei viitoare despre aceasta traversare. Experientele din pustie se sfârseau, iar mana nu mai cadea. Acum, Israel trebuia sa manânce din ,,vechiul grâu al tarii“ (Iosua 5:11--12). Ritualul taierii imprejur, care a fost neglijat in ultimii ani (5:2--9) a fost reinceput, fiind un simbol al legamântului existent intre Iehova si Israel. Asta ne vorbeste despre lepadarea firii, o experienta vitala pentru noi daca vrem sa avem victorii pentru Dumnezeu. Pastele a fost praznuit (Iosua 5:10), iar lui Iosua i s-a cerut sa-si plece sabia in fata adevaratului Capitan al Ostirii Domnului, Domnul Isus Hristos (5:13--15). Prin acest pas al credintei, tara a fost revendicata, iar victoria asigurata. 1. CAMPANIA CENTRALA (Iosua 6--9) Atacând Ierihonul (Iosua 6) si Ai (Iosua 7---8), Iosua a produs o despicatura in inima Canaanului, ceea ce a facut imposibila unirea puternicei coalitii de nord cu cea de sud. Secretele victoriei erau credinta, curajul si ascultarea. Ierihonul a cazut imediat ce Israelul l-a ascultat pe Dumnezeu, dar cucerirea lui Ai a fost impiedicata de pacatul ce domnea in tabara si de increderea lui Iosua in propriul sau rationament. Relatarea despre Acan ne arata ce relatie vitala trebuie sa existe intre credinciosi si cum pacatul unuia poate stârpi victoria din trupul poporului lui Dumnezeu. Dupa cucerirea cetatii Ai, Iosua a facut una dintre cele mai mari greseli ale sale (Iosua 9). A facut o alianta cu gabaonitii, uitând sfatul din 1:8 si avertizarea din Deuteronom 7:1--2. Viclenii Gabaoniti l-au atras in cursa pe Iosua si pe poporul Israel, din cauza ca Iosua nu s-a mai rugat, ci s-a increzut in el insusi. 2. CAMPANIA DE SUD (Iosua 10) Dupa ce s-au aliat cu Gabaon (Iosua 9), Israelitii s-au retras la Ghilgal, doar ca sa primeasca o convocare rapida din partea noilor aliati. O coalitie de Sud puternica, condusa de Adoni-Tedec, imparatul Ierusalimului (Iosua 10), l-a atacat pe Gabaon. Venind de la Ghilgal, armata lui Iosua intra in scena. Dusmanii lor au fost zdrobiti, imprastiati si loviti unul dupa altul. Inca odata Israel s-a intors la Ghilgal. Faptul ca l-au atacat atât de rapid pe Gabaon, arata cât de subtil poate câstiga Satan avantaj in viata noastra. 3. CAMPANIA DE NORD (Iosua 11) O noua alianta, din Nord, indreptata impotriva lui Iosua, a initiat campania finala care a fost centrata la apele Meromului. Puterea acestei aliante a vârât teama in inima lui Iosua, aducând apoi asigurarea divina: ,,Nu te teme de ei“ (11:6). Câteodata Satan cauta sa ne copleseasca cu teroarea sa, dar noi nu trebuie sa ne temem, deoarece el este un dusman infrânt. Iosua a atacat inainte ca alianta sa-si poata da seama si astfel au fost infrânti toti dusmanii. Ultima cruciada a lui Iosua a fost impotriva dusmanilor de pe munte. Dar toate victoriile lui i-au fost atribuite lui Dumnezeu. IMPARTIREA TARII Tara a fost impartita intre semintiile lui Israel. Dar au intervenit alti factori in aceasta impartire, cum ar fi: capacitatea de a o pastra, drepturi de cucerire, de cerere si de credinciosie. Cel mai mult spatiu in relatare este dedicat mostenirii lui Iuda, Efraim si Manase. Cetatile de refugiu cerute de lege au fost stabilite. Si Levitilor (Iosua 18:7), care nu au avut nici o mostenire ca semintie, li s-au dat cetati, aflate printre semintii. In acest fel influentele religioase ale acestei semintii puteau fi simtite peste tot in intreaga natiune. Un numar de 48 de cetati au fost date Levitilor. Odata cu terminarea luptei, celor doua semintii si jumatate (a lui Gad, Ruben + 1/2 din semintia lui Manase, Iosua 18:7) carora li s-a dat partea de mostenire la est de Iordan, li s-a dat voie sa se intoarca acasa. Ei au ridicat un altar, care a dus aproape la un razboi civil, pâna au explicat ca de fapt, altarul era un semn de solidaritate cu celelalte semintii. Ultimele cuvinte ale lui Iosua, din capitolul 24, sunt pline de semnificatie cu privire la esecul care a urmat dupa aceea, dupa cum este aratat in cartea Judecatori. Semnificatia numelor cetatilor din Iosua 20:7--8 este foarte interesanta: CHEDES --- ,,neprihanire“; SIHEM --- ,,umar“; HEBRON --- ,,partasie“; BETER --- ,,fortareata“ sau ,,puternic“; RAMOT --- ,,inaltimi“. Specialistii in ebraica nu au cazut de acord asupra a ceea ce inseamna GOLAN, dar Lexiconul Gesenius spune ca inseamna ,,exil“. Aceste nume pot fi folosite in a descrie ceea ce experimenteaza pacatosii când vin prin credinta la Isus. El le da neprihanire (dreptate), nemaiputând fi acuzati din nou. Nu exista condamnare! (Romani 8:1). Ca un pastor, El ii poarta pe umeri si ei intra in partasie cu El. El este fortareata (adapostul) lor, iar ei sunt in siguranta. Ei locuiesc in inaltimi, chiar daca sunt exilati, straini si calatori in aceasta lume.
|
Send mail to: amorar@rdslink.ro with
questions or comments about this web site.
|