Home
Up
VTestament3

 

GENEZA: CARTEA INCEPUTURILOR

 

 

O ANALIZA ASUPRA GENEZEI

 

 

Geneza este o carte usor de analizat. Poate fi rezumata in opt cuvinte: Creatie, Cadere, Potop, Turnul Babel, Avraam, Isaac, Iacov si Iosif.

I. INCEPUTUL RASEI UMANE --- ISTORIA PRIMITIVA (1:1---11:9)

A. Creatia

B. Caderea

C. Potopul

D. Turnul Babel

II. INCEPUTURILE RASEI EVREIESTI --- ISTORIA PATRIARHALA (11:10---50:26)

A. Avraam

B. Isaac

C. Iacov

D. Iosif

Cel mai rapid mod de a demola o cladire este sa-i ataci fundatia. Daca fundatia poate fi distrusa, intreaga suprastructura se va darâma. De aceea, nu este deloc surprinzator ca cele mai grele atacuri impotriva Bibliei s-au dat asupra primelor capitole. Daca o persoana indrazneste sa rupa primele pagini din Biblie, nu va mai dura mult pâna când si celelalte pagini vor cadea.

I. CREATIA

Lui Harold Fortescue, un tânar reporter de la un mare ziar londonez, i s-a oferit sa scrie o relatare despre un eveniment. El a trebuit apoi sa publice pe prima pagina. Mândru de eforturile sale, el a asteptat comentariile editorului. ,,Rupe-l pâna la ultima pagina“, a spus editorul. Protestând, Fortescue a ripostat, spunând ca este imposibil. ,,Tinere“, i-a spus editorul, ,,cu siguranta, nu ai remarcat ca povestea Creatiei este spusa in doar 8 cuvinte: «La inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamântul»“. Atât de minunat este Cuvântul. Este simplu si sublim.

Biblia nu incearca sa dovedeasca existenta unui Dumnezeu. Acest fapt este evident de la sine. In Geneza 1, de 32 de ori in 31 de versete este mentionat numele lui Dumnezeu, si de alte 11 ori este folosit pronumele personal. Geneza 1 este capitolul din Biblie cel mai centrat pe Dumnezeu. Expresia ,,si Dumnezeu a zis“ apare de 10 ori. Aici apar primele 10 porunci ale lui Dumnezeu, adresate lumii materiale, si care au fost toate perfect indeplinite. Ele se afla in contrast cu cel de-al doilea set de porunci, din Exod 20, cele care au fost continuu incalcate.

ETAPELE CREATIEI

PRIMA ETAPA A DOUA ETAPA

1. Aparitia luminii 4. Corpurile ceresti si punerea lor in functiune

2. Separarea apelor 5. Crearea pestilor si a pasarilor

3. Aparitia continentelor din mare 6. Crearea omului si a animalelor

si instaurarea vietii pe planeta

Expresia ,,dupa soiul lor“ apare de 10 ori in Geneza 1. Acest fapt recunoaste principiul ca, in timp ce pot exista mutatii intr-o ,,specie“, nu pot exista transmutatii intre specii. Ordinea creatiei este si ea interesanta. Incepe cu aparitia luminii, separarea ,,apelor de dedesubt“ si a ,,apelor de deasupra“, strângerea apelor de dedesubtul cerului pâna la mari si oceane. Continua cu crearea ierbii, a verdetii, a pomilor, a pestilor si pasarilor, a animalelor, insectelor si fiarelor. Punctul culminant a fost crearea omului, Geneza 1:26.

Exista un contrast foarte interesant intre primele trei capitole din Biblie (Geneza 1---3) si ultimele trei capitole din Biblie (Apocalipsa 20---22).

Geneza 1---3

Apocalipsa 20---22

,,La inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamântul“ (1:1)

,,Am vazut un cer nou si un pamânt nou“ (21:1)

,,Intunericul l-a numit noapte“ (1:5)

,,In ea nu va mai fi noapte“ (21:25)

,,Dumnezeu a facut cei doi mari luminatori“ (soarele si luna; 1:16)

,,Cetatea n-are trebuinta nici de soare, nici de luna“ (21:23)

,,In ziua in care vei mânca din el, vei muri negresit“ (2:17)

,,Si moartea nu va mai fi“ (21:4)

Satan apare drept inselatorul omenirii (3:1)

Satan dispare pentru totdeauna (20:10)

Aratarea unei gradini in care a intrat spurca-ciunea (3:6--7)

Aratarea unei cetati in care nu va intra nimic intinat (21:27)

Umblarea lui Dumnezeu cu omul este intre-rupta (3:8--10)

Umblarea lui Dumnezeu cu omul este reluata (21:3)

Triumful initial al sarpelui (3:13)

Triumful final al Mielului (20:10; 22:3)

,,Voi mari foarte mult suferinta ta“ (3:16)

,,Moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici tipat, nici durere“ (21:4)

,,Blestemat este acum pamântul din cauza ta“ (3:17)

,,Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo“ (22:3)

Stapânirea omului intrerupta de caderea primului om, Adam (3:19)

Stapânirea omului restabilita sub conduce-rea Omului cel nou, Hristos (22:5)

Paradisul inchis pentru om (3:23)

Paradisul deschis pentru om (21:25)

Accesul la pomul vietii este blocat in Adam (3:24)

Accesul la pomul vietii este restabilit in Hristos (22:14)

Ei au fost izgoniti din prezenta lui Dumne-zeu (3:24)

,,Ei vor vedea fata Lui“ (22:4)

 

II. CADEREA

Omul a fost creat ,,dupa chipul lui Dumnezeu“, o fiinta perfecta. Geneza 3 ne spune cum a cazut el. In caderea omului au fost implicate: regnul animal (ispitirea a venit prin sarpe), regnul vegetal (obiectul a fost fructul interzis) si regnul uman (implicarea lui Adam si a Evei). Este important sa observam ca sarpele a ispitit-o pe Eva si ea l-a ispitit pe Adam. Eva a fost inselata, iar Adam neascultator. Domnul Isus a vorbit despre Adam si Eva (Matei 19:4), si Romani 5 este bazat pe prezumtia ca Geneza 3 are o deosebita acuratete istorica.

Pacat, tristete, suferinta si moarte, toate sunt provocate de Cadere. Copiii lui Adam s-au nascut in imaginea sa decazuta (Geneza 5:3). Primul pacat al omului l-a separat de Dumnezeu; al doilea pacat a separat omul de om, asa cum ne relateaza povestea lui Cain si Abel. Dumnezeu a venit sa refaca ambele relatii pierdute, prin lucrarea de la cruce.

 

 

 

 

ISPITIRILE DIN PUSTIE

 

 

Geneza 3:6

 

 

CUM AU FOST TRAITE DE PRIMUL ADAM

„Bun de mâncat“

 

„Placut de privit“

 

„Pomul era de dorit ca sa deschida cuiva mintea“

1 Ioan 2:16

 

 

CUM AU FOST DESCRISE DE IOAN

„Pofta firii pamântesti“

 

„Pofta ochilor“

 

„Laudarosia vietii“

Matei 4:1-11; Luca 4:1-13

 

CUM AU FOST TRAITE DE AL DOILEA ADAM

„Porunceste ca pietrele acestea sa se faca pâini“.

„Diavolul... I-a aratat toate imparatiile lumii si stralucirea lor“.

„Arunca-Te jos; caci... El va porunci ingerilor Sai sa vegheze asupra Ta...“.

SUBTILITATEA SATANICA in ispitele lui Hristos

 

Prima ispita —

Umple-Ti pântecele

— si depinzi astfel de resursele tale proprii

A doua ispita —

Sari de pe Templu

— Si forteaza astfel mâna lui Dumnezeu

A treia ispita —

Apuca imparatiile lumii

— si ocoleste astfel Calvarul

 

 

 

 

 

 

 

Geneza 3

CELE CINCI JUDECATI ASUPRA PACATULUI

 

ASUPRA OMULUI

Truda istovitoare

ASUPRA FEMEII

Durere la nastere

Subordonare barbatului

ASUPRA NATURII

Spini si maracini

Lipsa de scop

ASUPRA SARPELUI

Se va târi pe pântece

ASUPRA LUI SATAN

Sa sufere o zdrobire fatala a capului

I-A PROMIS L-A CAUTAT

LUI ADAM UN PE ADAM

MÂNTUITOR

L-A IMBRACAT

PE ADAM

L-A INDEPARTAT PE

ADAM DIN GRADINA

 

 

 

 

 

VOCABULARUL VICIOS AL PACATULUI

 

 

 

CUM A FOST INTRODUS DE PRIMUL ADAM

 

 

 

CUM A FOST REZOLVAT DE ULTIMUL ADAM

PRIN GEN. 2:17 EL A INTRODUS... MOARTEA

PRIN GEN. 3:17 EL A INTRODUS... GOLICIUNEA

PRIN GEN. 3:14 EL A INTRODUS... BLESTEMUL

PRIN GEN. 3:17 EL A INTRODUS... DUREREA

PRIN GEN. 3:18 EL A INTRODUS... SPINII

PRIN GEN. 3:19 EL A INTRODUS... SUDOAREA

PRIN GEN. 3:24 EL A INTRODUS... SABIA

PRIN EVREI 2:9 EL S-A OCUPAT DE... MOARTE

PRIN IOAN 19:23 EL S-A OCUPAT DE... GOLICIUNE

PRIN GAL. 3:13 EL S-A OCUPAT DE... BLESTEM

PRIN ISAIA 53:3 EL S-A OCUPAT DE... DURERE

PRIN IOAN 19:5 EL S-A OCUPAT DE... SPINI

PRIN LUCA 22:44 EL S-A OCUPAT DE... SUDOARE

PRIN IOAN 19:34 EL S-A OCUPAT DE... SABIE

 

III. POTOPUL

Geneza 4 insira urmasii lui Cain, iar Geneza 5 urmasii lui Set. Istoria urmasilor lui Cain a fost una lumeasca si a culminat cu rautatea lui Lameh, al 7-lea de la Adam. Istoria urmasilor lui Set a fost o alta perioada de iubire de lume. Pe aceasta linie evlavia a culminat in Enoh, tot al 7-lea de la Adam (Iuda 14). In Geneza 6, separarea intre poporul lui Dumnezeu si copiii lumii dispare. Stricaciunea oamenilor a ajuns pâna la cer, chemând judecata.

Domnul Isus a vorbit despre un Noe literal, o arca literala si un potop literal. A pune problema acuratetii istorice a acestor evenimente, inseamna sa provocam divinitatea lui Hristos. Potopul a fost raspunsul lui Dumnezeu pentru omul slab, care a refuzat sa se intoarca la El. Oricum, raspunsul Lui nu a venit pâna când lumea nu a fost bine avertizata si pâna când nu i s-a oferit o salvare. Apele potopului nu au durat un an intreg.

IV. TURNUL BABEL

Geneza 10 ne ofera primele date cu privire la existenta si originea natiunilor. Sem, Ham si Iafet, fiii lui Noe, au devenit fondatorii celor trei mari familii rasiale ale pamântului. Triburile semite provin din Sem, iar negrii africani si rasa canaanita din Ham. Celelalte natiuni isi au originea in Iafet.

Turnul Babel a fost o incercare a omului de a construi o societate unita a lumii, din care Dumnezeu era exclus. Se sfârseste in judecata, in incurcarea limbilor, precum si in imprastierea familiei umane pâna la marginile pamântului.

V. AVRAAM

In timpul lui Avraam, idolatria era raspândita pe intregul pamânt. Ur din Caldeea, unde s-a nascut Avraam, era un centru de adorare a lunii. Avraam a plecat din Ur pentru a deveni un pelerin si un strain in tara Canaanului, Tara Promisa. Dumnezeu a facut un legamânt cu Avraam, dându-i lui si semintiei sale aceasta tara pentru totdeauna.

Multe incercari au fost aduse in viata lui Avraam. Evrei 11 ne aminteste ca el ,,a murit in credinta, fara sa fi capatat lucrurile fagaduite“. Singura sa posesiune din Canaan a fost un mormânt. Dar Dumnezeu n-ar fi gresit. In primele zile de pelerinaj ale lui Avraam, Dumnezeu i-a spus ca promisiunea nu se va implini decât in viitor (vezi Geneza 15:13--21).

VI. ISAAC

Legamântul promisiunilor a fost confirmat lui Isaac si mai târziu lui Iacov. Expresia ,,cel acoperit“ ne ofera cheia istoriei lui Isaac. Prima parte este incorporata in povestirea lui Avraam si cealalta parte in istoria lui Iacov. Prin nasterea sa neobisnuita, prin ,,ascultarea lui pâna la moarte“ si prin casatoria sa, Isaac este una din cele mai reusite ilustratii ale lui Hristos, in Vechiul Testament.

VII. IACOV

Istoria lui Iacov poate fi rezumata in trei cuvinte: inlocuitor, slujitor si sfânt. Inselaciunea sa impotriva fratelui geaman a pus bazele dusmaniei nationale, care a existat mai târziu intre natiunile Israelului si Edomului, si care continua si astazi. La Peniel, unde Iacov s-a luptat cu ingerul, se pare ca atât numele cât si natura sa au fost schimbate. Din Iacov (,,inlocuitorul“) a devenit Israel (,,el cel ce umbla cu Domnul“ sau ,,printul lui Dumnezeu“). Fiii lui au devenit ,,copiii lui Israel“ si au fost fondatorii celor 12 semintii. Istoria lor ocupa cea mai mare parte a Vechiului Testament. Acesti fii au fost in ordinea nasterii: Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Dan, Neftali, Gad, Aser, Isahar, Zabulon, Iosif si Beniamin.

VIII. IOSIF

Aproape un sfert din Geneza este ocupata cu istoria lui Iosif, fiul favorit al lui Iacov. Vândut ca sclav unor egipteni, de catre fratii sai gelosi, Iosif a fost acuzat pe nedrept si inchis. Datorita abilitatii sale de a interpreta visurile lui Faraon si intelepciunii sale practice, a fost numit guvernator al tarii. O foamete mare a determinat familiile patriarhale ebraice sa caute mâncare in Egipt. Iosif, acum ,,prim-ministru“ al Egiptului, si-a recunoscut fratii si a facut in asa fel incât sa-i determine sa marturiseasca voluntar ca l-au vândut ca sclav. Apoi li s-a facut cunoscut si i-a instalat pe ei si familiile lor in tinutul Gosen.

Inainte de moartea sa, Iacov i-a adoptat pe Efraim si Manase, cei doi fii ai lui Iosif, in linia patriarhala. In Geneza 49 citim cum i-a adunat Iacov in jurul lui pe fiii sai, sa le dea binecuvântarea inainte de moartea sa si a profetit istoria lor pâna la sfârsit.

Pentru a oferi o vedere asupra relatiilor care au existat intre personajele cele mai importante din Geneza, mai sus este redat un simplu ,,arbore al familiei“.

 

 

 

Declinul spiritual in era patriarhala

Prima generatie

A doua generatie

A treia generatie

A patra generatie

Avraam

Ismael si Isaac

Esau si Iacov

Iosif si cei 11 frati

ai sai

Avraam:

om al credintei

L-a crezut pe

Dumnezeu

Ismael:

nu este un fiu al

fagaduintei

Isaac:

L-a crezut pe

Dumnezeu

 

Esau:

neduhovnicesc

putina credinta

Iacov:

la inceput s-a com- promis, mai târziu s-a intors la Domnul

Iosif:

om al lui Dumnezeu

a aratat credinta

Fratii:

tradare, imoralitate,

lipsa de separare de

Canaaniti

Avraam:

a zidit altare

lui Dumnezeu

(Geneza 12:7, 8;

13:4, 18; 22:9)

Isaac:

a zidit un altar

Domnului

(Geneza 26:25)

Iacov:

a zidit altare

Domnului

(Geneza 33:20;

35:1, 3, 7)

Nu au fost zidite

altare lui Dumnezeu

in a patra generatie

 

Nelson’s Complete Book of Bible Maps and Charts © 1993 by Thomas Nelson, Inc.

CREATIA

Când privim la creatie, trebuie sa avem mai intâi in vedere ceea ce spune Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, si nu ce spun multele carti, sau unii oameni de stiinta. In Fapte 14 si 17 apostolul Pavel a predicat despre Creatie. Invatatura Noului Testament despre creatie este in acord cu ceea ce citim in Vechiul Testament.

Cuvântul ,,Geneza“ inseamna ,,origine“ sau ,,inceput“. De aceea, cartea Geneza este cartea inceputurilor. In prima carte din Biblie, Geneza, citim despre inceputul multor lucruri.

In Psalmul 14:1 si 53:1 citim: ,,Nebunul zice in inima lui: nu exista Dumnezeu“. Persoana care incearca sa se convinga ca nu exista Dumnezeu, nu face asta pentru ca are dovada ca Dumnezeu nu exista. ,,In inima lui“ Il scoate pe Dumnezeu afara din gândirea lui si isi ordoneaza viata asa cum vrea el, ca si când Dumnezeu nu ar exista. Când inima mândra a omului refuza sa se umileasca in supunere de Dumnezeu, in final va ajunge sa-L nege. Multi oameni astazi nu vor sa infrunte realitatea existentei lui Dumnezeu si venirea Judecatii (vezi Fapte 17:31; Evrei 10:31; Apocalipsa 20:11--15), atunci când Domnul Isus ii va judeca din cauza pacatelor. Ateismul nu poate impiedica acest fapt si nici adevarul existentei lui Dumnezeu.

Creatiunea este un martor al existentei lui Dumnezeu. Creatia dovedeste ca exista un singur Dumnezeu Adevarat. Psalmul 19:1 spune: ,,Cerurile spun slava lui Dumnezeu, si intinderea lor vesteste lucrarea mâinilor Lui“, iar in Romani 1:20 citim: ,,In adevar, insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui, se vad lamurit, de la facerea lumii, când te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati“. Crezi tu in Dumnezeul viu al Bibliei, unicul Dumnezeu adevarat? Chiar si demonii cred, caci Iacov 2:19 spune: ,,Tu crezi ca Dumnezeu este unul, si bine faci; dar si dracii cred... si se infioara“. Nu numai ca El este un Dumnezeu Creator, dar este si un Dumnezeu Salvator (1 Ioan 4:14; 1 Timotei 1:15) si El poate deveni Mântuitorul tau personal.

Geneza 1:1 spune: ,,La inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamântul“. Cum putem crede noi in existenta lui Dumnezeu si in faptul ca El a creat cerurile si pamântul? Raspunsul este: numai prin credinta, asa cum spune Evrei 11:3: ,,Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvântul lui Dumnezeu“. Avem nevoie de credinta ca sa putem crede asta. Pentru mântuirea sufletelor noastre avem nevoie de credinta (vezi Efes. 2:8--9).

In Geneza 1:1 citim cuvântul ,,Dumnezeu“. In limba ebraica, acesta este un cuvânt la plural si se refera la 3 sau mai multe persoane. In Creatie vedem Trinitatea, actionând in unitate.

CREATIA

--- isi are originea in Tatal, Apocalipsa 4:11.

--- a fost implinita prin Fiul Sau, Ioan 1:3.

--- i s-a dat viata prin Duhul Sfânt, Psalmul 104:30.

Creatia este a Tatalui, prin Fiul si Duhul Sfânt.

In Geneza 1 citim cuvântul ,,Dumnezeu“ de 32 de ori si expresia ,,Dumnezeu a zis“ de 10 ori. ,,Elohim“ este un cuvânt ebraic si inseamna ,,putere“. Astfel, creatia este lucrarea unei imense si suverane puteri divine. Psalmul 33 spune in versetul 6: ,,Cerurile au fost facute prin Cuvântul Domnului, si toata ostirea lor prin suflarea gurii Lui“, iar in versetul 9 citim: ,,Caci El zice si se face; porunceste si ce porunceste ia fiinta“.

Ce inseamna cuvântul ,,a creat“? Inseamna sa creezi ceva din nimic, sa faci un lucru sa existe. Ioan 1:3 spune: ,,Toate lucrurile au fost facute prin El...“. Coloseni 1:16 spune de asemenea: ,,Toate au fost facute prin El si pentru El“.

In Geneza, citim de 5 ori cuvântul ,,a creat“. Apoi citim de 3 ori ca ,,Dumnezeu a creat“ ceva:

1) Versetul 1 --- ,,Dumnezeu a creat“ cerurile si pamântul

2) Versetul 21 --- ,,Dumnezeu a creat“ animalele

3) Versetul 27 --- ,,Dumnezeu a creat“ omul

Toate acestea au fost noi, speciale si distincte.

In Geneza 1:2 citim: ,,pamântul era pustiu si gol“ (Vezi si Ieremia 4:23).

Actul creatiei a tinut 6 zile, fiecare zi având 24 de ore (Geneza 1:31; Exod 20:11). In a 7-a zi Dumnezeu S-a odihnit. Cele 6 zile pot fi impartite in doua perioade a câte 3 zile fiecare. In primele 3 zile Dumnezeu da ,,forma“ pamântului. In urmatoarele 3 zile Dumnezeu umple ,,golul“.

Zilele 1, 2 si 3 --- Crearea cerurilor si a pamântului.

Zilele 4, 5 si 6 --- ,,Ostirea“ care le-a umplut (Geneza 2:1).

Ziua 1-a --- aparitia luminii

Ziua a 4-a --- soarele, luna, stelele (luminatorii cerului)

Ziua a 2-a --- crearea apelor si a vazduhului

Ziua a 5-a --- crearea pestilor si a pasarilor

Ziua a 3-a --- facerea uscatului si inceputul vegetatiei

Ziua a 6-a --- crearea omului si a animalelor

Omul a fost punctul culminant al creatiei lui Dumnezeu. El a fost obiectul planurilor divine chiar inainte de inceputul lucrarii de creatie, conform 2 Timotei 1:9 si Efeseni 1:4. Planul pentru salvarea omenirii pacatoase a fost facut inainte ca omul sa fie creat, si nu dupa. Faptul ca omul a fost facut dupa chipul Creatorului (Geneza 1:26), a fost o dovada a maretei forte creatoare a lui Dumnezeu, iar ca S-a fost facut Creatorul ,,asemeni omului“, a fost o dovada a harului Sau (Filipeni 2:7).

LECTII PRACTICE DIN CREATIE

1) In creatie vedem ordinea perfecta a lui Dumnezeu. Dumnezeu care a facut universul, poate sa-l si pastreze (Evrei 1:3; Iov 26:7). Acest univers vast este tinut in perfecta ordine de Dumnezeul nostru mare.

2) Ca si Creator, Dumnezeu are autoritate asupra vietii mele. Nu pot sa-mi traiesc viata asa cum imi place mie. Trebuie s-o traiesc pentru a-i aduce satisfactie, cinste si glorie lui Dumnezeu. Domnul Isus Hristos este exemplul nostru perfect (vezi Matei 3:17; 17:5).

3) In Creatie vedem caracterul lui Dumnezeu, maretia si puterea Lui.

4) Ar trebui sa dorim sa-L multumim pe Dumnezeu cu vietile noastre.

Vezi Apocalipsa 4:11.

5) Tot ceea ce avem vine de la Dumnezeu.

Vezi Geneza 2:7 si 1 Cronici 29:14.

6) Dumnezeu da binecuvântari marete.

Vezi Iacov 1:17 si Efeseni 1:3--4.

7) Dumnezeu l-a creat pe om ca sa I se inchine si sa-L laude. Noi ne inchinam Lui pentru marea Sa putere si pentru ceea ce este El in Sine.

Iata 2 intrebari la care poti raspunde:

1) Cred eu in Marele Dumnezeu al creatiunii?

2) Aduce viata mea bucurie si desfatare in inima lui Dumnezeu?

VIATA LUI IOSIF

Nu exista in Cuvântul lui Dumnezeu un tip mai frumos al Domnului nostru Isus, decât Iosif. Iosif ilustreaza atât de frumos principiul din 1 Petru 1:7 ,,Pentru ca incercarea credintei voastre, cu mult mai scumpa decât aurul care piere si care totusi este cercat prin foc, sa aiba ca urmare lauda, slava si cinstea la aratarea lui Isus Hristos“. El n-a fost unul dintre patriarhi si pentru el nu a fost nevoie de reinnoirea legamântului, desi el l-a mostenit totusi. Avraam si Iosif ocupa fiecare câte 14 capitole din cartea Geneza. Iosif este puntea de legatura dintre Canaan si Egipt, dintre familie si natiune. Numele sau este inregistrat in marele capitol al barbatilor si femeilor, oameni ai credintei, din Evrei 11:22: ,,Prin credinta a pomenit Iosif când i s-a apropiat sfârsitul, de iesirea fiilor lui Israel din Egipt si a dat porunci cu privire la oasele sale“.

Din Geneza 29:31 invatam: ,,Domnul a vazut ca Lea nu era iubita si a facut-o sa aiba copii, pe când Rahela era stearpa“. Apoi in Geneza 30:22--24 citim: ,,Dumnezeu Si-a adus aminte de Rahela, a ascultat-o si a facut-o sa aiba copii. Ea a ramas insarcinata si a nascut un fiu; si a zis: «Mi-a luat Dumnezeu ocara». Si i-a pus numele Iosif (Adaos), zicând: «Domnul sa-mi mai adauge un fiu!»“. Aceasta este o referinta la Beniamin in Geneza 35:24: ,,Fiii Rahelei: Iosif si Beniamin“. Numele lui Iosif inseamna ,,El va adauga“.

Viata lui Iosif se imparte in trei mari sectiuni:

1. Iosif fiul in Geneza 37;

2. Iosif slujitorul in Geneza 39---40;

3. Iosif mântuitorul in Geneza 41---50.

 

IOSIF FIUL in Geneza 37:1--36

In versetul 1 citim: ,,Iacov a locuit in tara Canaan unde locuise ca strain tatal sau“. Iosif a scapat de toate experientele triste care au fost partea primilor ani ai lui Iacov in Haran. Iacov a locuit in tara Canaan, tara care a fost obiectul planurilor lui Dumnezeu. Citim in Exod 6:4: ,,De asemenea, Mi-am incheiat legamântul Meu cu ei, ca sa le dau tara Canaan, tara calatoriilor sfinte, in care au locuit ca straini“. In Noul Testament credinciosii sunt numiti straini si calatori, ca si in 1 Petru 2:11: ,,Prea iubitilor, va sfatuiesc ca pe niste straini si calatori sa va feriti de poftele firii pamântesti care se razboiesc cu sufletul“.

In versetul 2 vedem ca Iosif era la vârsta de 17 ani si avea slujba de a paste oile impreuna cu fratii lui. Nimic cu privire la viata sa anterioara nu se spune in Cuvântul lui Dumnezeu. Domnul Isus Hristos este ,,cerescul Iosif“ si despre El avem numai câteva detalii in legatura cu primii 30 de ani ai vietii Sale pe pamânt. La botezul Sau, Tatal din ceruri Isi exprima acordul pentru cei 30 de ani tacuti, dar frumosi. Citim in Matei 3:17: ,,Si din ceruri s-a auzit un glas care zicea: «Acesta este Fiul Meu prea iubit in care Imi gasesc placerea»“.

,,El paste turma“. Iosif era un pastor, ca si Abel, David, Iacov sau Moise. Domnul Isus Hristos este ,,Pastorul cel bun“, ,,Marele Pastor“ al oilor si ,,Pastorul cel mare“.

1. Ioan 10:11: ,,Eu sunt Pastorul cel bun. Pastorul cel bun isi da viata pentru oi“.

2. Evrei 13:20: ,,Dumnezeul pacii care prin sângele legamântului celui vesnic a sculat din morti pe Domnul nostru Isus, marele Pastor al oilor“.

3. 1 Petru 5:4: ,,Si când se va arata Pastorul cel mare, veti capata cununa, care nu se poate vesteji, a slavei“.

In versetul 2, ,,baiatul acesta era cu fiii Bilhei si cu fiii Zilpei, nevestele tatalui sau“. Erau roabe ale lui Iacov. In timpul vietii pamântesti a Domnului Isus Hristos, natiunea Israel experimenta robia si era supusa puterii si poruncilor Romei. In Luca 2:1 se spune: ,,In vremea aceea a iesit o porunca de la Cezar August sa se inscrie toata lumea“. Poporul era in robia Romei din punct de vedere fizic si era in robia lui Satan din punct de vedere spiritual (Ioan 8:44). Iosif era cu Dan, Neftali, Gad si Aser.

In versetul 2 Iosif spunea tatalui lor vorbele lor cele rele. Iosif nu era asa cum afirma unii comentatori, un purtator de bârfe, ci el a fost un adevarat vorbitor. Iosif era un martor impotriva fratilor sai in versetul 2 si un martor pentru fratii sai versetele 6--10. Iosif nu semana cu fratii sai; el era caracterizat de adevar si onestitate. In Ioan 14:6 citim: ,,Isus i-a zis: «Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decât prin Mine»“. De asemenea, in Apocalipsa 19:11 citim: ,,Cel credincios si adevarat“. Apocalipsa 1:5: ,,martorul credincios“ Iosif a trait ca tânar in invatatura buna despre care citim in Efeseni 5:11: ,,Si nu luati deloc parte la lucrarile neroditoare ale intunericului, ba inca mai degraba osânditi-le“.

In versetul 3: ,,Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toti ceilalti fii ai sai“. Numele Israel a fost folosit pentru Iacov, marele patriarh, si asta arata supunerea si ascultarea de Dumnezeu, asa cum citim in Geneza 32:28: ,,Numele tau nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce lupta cu Dumnezeu), caci ai luptat cu Dumnezeu si cu oameni si ai fost biruitor“. Iacov inseamna inselator, necinstit. Israel inseamna printul lui Dumnezeu. Israel a iubit pe Iosif. Iosif a fost iubit si onorat de tatal sau; el era fiul favorit al lui Iacov. Prima mentiune a cuvântului ,,iubire“ in Biblie este iubirea unui tata pentru singurul sau fiu, in Geneza 22:2: ,,Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu pe care-l iubesti, pe Isaac...“. A doua mentiune, este iubirea unui mire pentru mireasa lui, in Geneza 24:67: ,,a luat-o pe Rebeca, ea a fost nevasta lui si el a iubit-o“. Iosif era bucuria si placerea inimii tatalui sau. In Proverbele 8:30--31 citim: ,,Eu eram mesterul Lui, la lucru lânga El, si in toate zilele eram desfatarea Lui, jucând pe rotocolul pamântului Sau si gasindu-mi placerea in fiii oamenilor“. ,,Cerescul Iosif“ a fost obiectul dragostei eterne. Citim in Ioan 17:24: ,,Fiindca Tu M-ai iubit inainte de intemeierea lumii“. ,,Acesta este Fiul Meu prea iubit“ este scris de trei ori in Evanghelia dupa Matei (Matei 3:17; 12:18; 17:5). In Ioan 3:35 si Ioan 5:20 citim cuvintele: ,,Tatal iubeste pe Fiul“. Aceasta fraza apare de 7 ori in Evanghelia Ioan. Ioan 10:17 spune: ,,Tatal Ma iubeste pentru ca Imi dau viata ca iarasi s-o iau“. Domnul Isus a fost desavârsita si deplina expresie a dragostei din inima Tatalui. Coloseni 1:13 spune: ,,El ne-a izbavit de sub puterea intunericului si ne-a stramutat in imparatia Fiului Dragostei Lui“.

In versetul 3 citim: ,,Iosif a fost nascut la batrânete“, iata legatura lui Iosif cu vârsta tatalui. Domnul Isus Hristos era Fiul lui Dumnezeu din toata vesnicia. Mica 5:2 spune: ,,a carui obârsie se suie pâna-n vremuri stravechi, pâna-n zilele vesniciei“. Si i-a facut o haina pestrita (cu multe culori), o haina lunga, cu mâneci. Era o dovada practica a dragostei sale. Era in mod obisnuit beneficiul unei persoane importante, care nu facea o lucrare obisnuita, era un drept al fiilor de imparati. Era un beneficiu obisnuit in Egipt si la natiunile din jur. Era, de asemenea, un tip de haina purtat de intâiul nascut al familiei.

Pentru o persoana din Orient, primul nascut insemna:

1. Mostenitor. Evrei 1:2 spune: ,,la sfârsitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus mostenitor al tuturor lucrurilor“.

2. Suprematie printre fratii sai. Citim in Romani 8:29: ,,... pentru ca El sa fie cel intâi nascut dintre mai multi frati“.

3. Bucuria de a fi primul nascut. Când tatal murea, acestui fiu i se acorda o parte dubla din averea tatalui.

In versetul 4 ,,fratii lui au inceput sa-l urasca“. Iosif a fost obiectul dragostei tatalui, dar fratii lui i s-au opus si s-au purtat aspru cu el. Curatia vietii sale si cresterea lui spirituala le-a inrait inimile, iar haina lui a facut ca ura lor sa se adânceasca si le-a intarâtat duhul de pizma.

Versetul 5 spune: ,,ei l-au urât si mai mult“.

Versetul 11 spune: ,,ei au inceput sa-l pizmuiasca“.

In versetele 3--4 ei il urau pe Iosif pentru CEEA CE ERA EL, din pricina dragostei lui Iacov.

In versetele 5--11 ei il urau pentru CEEA CE SPUSESE EL, adica din cauza cuvintelor sale. ,,Cerescul Iosif“ a fost de asemenea urât, dupa cum citim si in urmatoarele versete: Ioan 1:11: ,,El a venit la ai Sai si ai Sai nu L-au primit“. Psalmul 69:8: ,,Am ajuns un strain pentru fratii mei si un necunoscut pentru fiii mamei mele“. Psalmul 69:4: ,,Cei ce ma urasc fara temei sunt mai multi decât perii capului meu“. Ioan 7:7: ,,Pe voi lumea nu va poate uri; pe Mine Ma uraste, pentru ca marturisesc despre ea ca lucrurile ei sunt rele“.

Versetele 5--11 cuprind o descoperire de la Dumnezeu. Aceste doua vise au fost date de Dumnezeu si au un caracter profetic.

In versetul 8, fratii lui au inteles semnificatia viselor si nu era nevoie de o talmacire.

1. ,,Doar n-ai sa imparatesti tu peste noi?“ Aceasta este IMPARATIREA sa.

2. ,,Doar n-ai sa ne cârmuiesti tu pe noi?“ Aceasta este DOMNIA sa, STAPÂNIREA sa.

In Apocalipsa 19:16 citim ca Domnul Isus Hristos este ,,Imparatul imparatilor si Domnul domnilor“.

Primul vis era PAMÂNTESC prin caracterul sau, iar al doilea era CERESC prin caracterul sau. Primul vis vorbea despre puterea si pozitia lui Iosif, pe acest pamânt. Geneza 1 ne invata ca Soarele si Luna sunt simboluri ale conducerii. Iosif era menit sa devina un mare conducator si sa aiba o mare putere. Aceste doua vise erau anunturi divine ale inaltarii lui in viitor, dar fratii lui l-au urât din pricina viselor.

Cu cât Si-a dezvaluit Domnul Isus Hristos mai mult slava (gloria) si maretia Sa, cu atât a vorbit mai mult despre inaltarea Sa viitoare si cu atât mai mult a fost urât de Iudei, fratii lui trupesti. Matei 26:64 spune: ,,«Da», i-a raspuns Isus, «sunt! Ba mai mult, va spun ca de acum incolo veti vedea pe Fiul omului sezând la dreapta puterii lui Dumnezeu si venind pe norii cerului»“. Iosif a relatat cu precizie fratilor sai adevarul celor doua vise. Aici noi vedem marturia simpla, bazata pe revelatia divina. Iosif a transmis adevarul lui Dumnezeu, iar Domnul Isus Hristos a depus marturia adevarului. Citim in 1 Timotei 6:13: ,,Te indemn inaintea lui Dumnezeu, care da viata tuturor lucrurilor, si inaintea lui Hristos Isus, care a facut acea frumoasa marturisire inaintea lui Pilat din Pont“. Ioan 18:37 spune: ,,Eu pentru aceasta M-am nascut si am venit in lume, ca sa marturisesc despre adevar“.

In versetul 13 citim: ,,Vino, caci vreau sa te trimit la ei“; aici vedem trimiterea lui Iosif. Nu citim nici un cuvânt despre dificultati, pericole sau distanta, in acea calatorie de la Hebron la Sihem, de cca. 95 de km. In Ioan 5:37 Domnul Isus Hristos spune: ,,Si Tatal care M-a trimes a marturisit El insusi despre Mine“. In Matei 15:24 El a spus: ,,Eu nu sunt trimes decât la oile pierdute ale casei lui Israel“. Sa notam cu atentie raspunsul imediat al lui Iosif. Nu se simte nici o ezitare, ci numai ascultare. Iosif, in versetul 13, a spus: ,,Iata-ma sunt gata“. Cerescul Iosif, Domnul Isus, a spus in Psalmul 40:7--8: ,,Atunci a zis: «Iata-ma ca vin! In sulul cartii este scris despre Mine. Vreau sa fac voia Ta, Dumnezeule!»“, iar in Ioan 4:34: ,,Mâncarea Mea este sa fac voia Celui ce M-a trimes si sa implinesc lucrarea Lui“.

Citim in versetul 14: ,,Du-te, rogu-te, si vezi daca fratii tai sunt sanatosi...“, deci Iosif este trimis de tatal sau, Iacov. Fratii lui Iosif sunt vazuti in aceasta sectiune departe de tatal lor si de Hebron, locul caldurii sufletesti si al partasiei. Iacov era nerabdator sa stie de starea fiilor sai incapatânati. Versetul 13 spune: ,,Vino“, iar versetul 14: ,,Du-te“. Aici cunoastem cu adevarat inima lui Iacov. El nu a fost indiferent fata de starea fiilor sai, caci spune: ,,Vezi daca fratii tai sunt sanatosi...“. In Ioan 3:17 Domnul Isus Hristos a spus: ,,Dumnezeu, in adevar, n-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie mântuita prin El“. In versetul 14, Iosif este trimis din valea Hebronului. Hebron inseamna ,,partasie“. Tatal l-a trimis pe Domnul Isus din ceruri, locul bucuriei eterne si al partasiei. Iosif a fost trimis din valea Hebronului la Sihem. Iosif a fost ,,trimes“ si asa a fost si Iosif cel ceresc, Domnul Isus. In 1 Ioan 4:14, apostolul scrie: ,,noi am vazut si marturisim ca Tatal a trimis pe Fiul ca sa fie Mântuitorul lumii“. Evrei 10:7 spune: ,,Iata-Ma (in sulul cartii este scris despre Mine), vin sa fac voia Ta, Dumnezeule!“

In versetul 15 se spune: ,,El ratacea pe câmp“. In Biblie, câmpul este o imagine a lumii acesteia. Domnul Isus Hristos a umblat in aceasta lume intr-o completa singuratate. Pentru Domnul Isus lumea era o scena a pacatului, a suferintei si a certurilor. In versetul 15, Iosif este intrebat: ,,Ce cauti?“. Vedem raspunsul lui Iosif cel ceresc in Luca 19:10: ,,Pentru ca Fiul omului a venit sa caute si sa mântuiasca ce era pierdut“. 1 Timotei 1:15 spune: ,,Hristos Isus a venit in lume sa mântuiasca pe cei pacatosi“. In Matei 15:24, El spune: ,,Eu nu sunt trimes decât la oile pierdute ale casei lui Israel“.

Citim in versetul 17 ca ,,Iosif s-a dus dupa fratii sai, si i-a gasit la Dotan“. Iosif s-a angajat intr-o lucrare de indreptare a fratilor sai, ,,s-a dus dupa fratii sai“. Domnul Isus Hristos a fost prompt in devotamentul Sau fata de Tatal si neobosit in dragoste pentru oile sale pierdute, continuând cautarea dureroasa pâna când le-a gasit. Luca 15:4 spune: ,,Care om dintre voi daca are o suta de oi si pierde pe una dintre ele, nu lasa pe celelalte nouazeci si noua pe islaz, si se duce dupa cea pierduta, pâna când o gaseste?“. Nici un esec aparent in misiunea Sa, nici o lipsa de apreciere din partea acelora carora le-a slujit, nu L-a descurajat.

In versetul 18 vedem ca ,,Ei l-au zarit de departe... si s-au sfatuit sa-l omoare“. In versetele 18--19 cuvântul ,,ei“ apare de trei ori aratând ura lor unita. Gândindu-ne la ,,cerescul Iosif“, in Ioan 1:11 citim: ,,El a venit la ai Sai si ai Sai nu L-au primit“, iar la Matei 27:1 vedem ca atunci ,,Când s-a facut ziua, preotii si batrânii norodului au tinut sfat“.

In versetul 22 Ruben este o imagine a slabiciunii lui Pilat. Geneza 49:4 il descrie pe Ruben ,,Navalnic ca apele“.

Sa notam succesiunea faptelor in versetele 20, 23 si 28.

1. Versetul 20 ,,Veniti sa-l omorâm“;

2. Versetul 23 ,,L-au dezbracat de haina lui“;

3. Versetul 28 ,,L-au scos afara din groapa si l-au vândut“.

Aceasta se aplica, de asemenea, si la cerescul Iosif, Domnul Isus Hristos, dar ordinea este invers. Ei L-au vândut, L-au dezbracat si apoi L-au omorât.

1. Mai intâi, versetul 20: ,,Haideti sa-l omorâm“. Fapte 2:23 spune: ,,Pe omul acesta, dat in mâinile voastre, dupa sfatul hotarât si dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ati rastignit si L-ati omorât“, iar Fapte 13:28 continua: ,,Macar ca n-au gasit in El nici o vina de moarte, totusi ei au cerut lui Pilat sa-L omoare“. Luca 9:22 concretizeaza: ,,Fiul Omului trebuia sa patimeasca multe, sa fie tagaduit de batrâni, de preotii cei mai de seama si de carturari, sa fie omorât, si a treia zi sa invieze“.

2. Versetul 23 spune: ,,Ei l-au dezbracat de haina lui“. Sa ne uitam la cerescul Iosif in Matei 27:28: ,,L-au dezbracat de hainele Lui si L-au imbracat cu o haina stacojie“ si in Ioan 19:23 unde spune: ,,Ostasii, dupa ce au rastignit pe Isus, I-au luat hainele si le-au facut patru parti, câte o parte pentru fiecare ostas. I-au luat si camasa, care n-avea nici o cusatura, ci era dintr-o singura tesatura de sus pâna jos“. Ei L-au dezbracat pe Domnul Isus de hainele Lui si demnitatea Lui, dar ei n-au putut niciodata sa-L dezbrace de divinitatea Lui, pentru ca El este Fiul vesnic al lui Dumnezeu.

3. Versetul 28 spune: ,,L-au scos afara din groapa si l-au vândut“. Privind la ,,cerescul Iosif“ citim in Psalmul 105:17: ,,Le-a trimes inainte pe un om; Iosif a fost vândut ca rob“. Iosif a fost vândut pentru douazeci de arginti si Geneza 40:15 spune: ,,Caci am fost luat cu sila din tara evreilor“. Cerescul Iosif a fost vândut pentru treizeci de arginti, pretul unui rob, si intr-un alt context, dupa Levitic 27:4 acesta era pretul unei femei.

Cuvintele unui cântec crestin englezesc spun:

 

 

,,30 de arginti pentru Domnul vietii ei au dat,

30 de arginti, doar pretul unui sclav“.

 

 

 

Citim in Matei 27:9: ,,Au luat cei 30 de arginti pretul celui pretuit pe care l-au pretuit unii din fiii lui Israel“, iar Matei 26:15 spune: ,,«Ce vreti sa-mi dati si-L voi da in mâinile voastre?». Ei i-au cântarit 30 de arginti“.

Geneza 37 ni-l prezinta pe Iosif ca fiu, iubit de tatal sau si urât de fratii lui; trimis de tatal sau si vândut de fratii sai. Vedem, de asemenea, câteva imagini minunate ale cerescului Iosif, Domnul Isus Hristos:

Geneza 39---40 --- Iosif ca slujitor (rob).

Geneza 41---50 --- Iosif ca salvator (mântuitor).

IOSIF SLUJITORUL in Geneza 39---40

 

In Geneza 37---50 citim despre Iosif:

1. Fiul --- Geneza 37

2. Slujitorul --- Geneza 39---40

3. Mântuitorul --- Geneza 41---50

In Geneza 39---40 noi il vedem pe Iosif slujitorul:

Geneza 39: 1--19 --- au fost zile periculoase in casa lui Potifar

Geneza 39:20---40:23 --- au fost zile dificile in inchisoare

In Fapte 7:9 ni se spune ca ,,patriarhii, care pizmuiau pe Iosif l-au vândut, ca sa fie dus in Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el“. Apoi, vedem in Geneza 39:1 ca ,,Iosif a fost dus in Egipt“. Iosif a fost dus din Canaan in tara Egiptului, care este o imagine a lumii acesteia. In Egipt noi vedem umilinta sau smerenia lui. Iosif cel ceresc, Domnul Isus Hristos, a trait in aceasta lume si s-a smerit de buna voie pe Sine Insusi. Iosif a fost vândut pentru 20 de arginti ismaelitilor, care apoi l-au vândut lui Potifar, un slujitor al lui Faraon, si totodata capetenie a strajerilor. Aceasta este o imagine a Domnului Isus respins de Israel si dat in mâinile Neamurilor. Din momentul in care conducatorii iudei L-au dat pe Mesia in mâinile lui Pilat, ei, ca natiune, nu au mai avut legaturi cu El. Asemenea apostolului Pavel când a ajuns in Roma, Iosif a ajuns in Egipt in lanturi. Nadejdea sa era frânta, in aparenta viata sa se ruinase si cuvintele fratilor sai continuau sa sune in urechile lui, dar n-a pierdut timpul urzind razbunari.

In Geneza 39 il vedem pe Iosif in diferite circumstante:

In versetele 1--6 --- in propasire

In versetele 7--12 --- in pericol

In versetele 13--18 --- in inchisoare

Intâi vom privi la Iosif in propasire --- Geneza 39:1--6. Noi invatam ca propasirea spirituala nu se datoreaza circumstantelor, ci caracterului. Iar caracterul depinde de credinciosia noastra fata de Dumnezeu si de ascultarea de Cuvântul Sau.

Noi vedem smerenia lui in versetul 1. Când Iosif cel ceresc, Domnul Isus Hristos, a fost in aceasta lume, El S-a smerit de buna voie pe Sine insusi. Ioan 6:38 spune: ,,Caci M-am pogorât din cer ca sa fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimes“. Iosif era rob in Egipt. Domnul Isus de buna voie a devenit rob si asta o citim in Filipeni 2:6--8: ,,El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine insusi si a luat un chip de rob, facându-Se asemenea oamenilor. La infatisare a fost gasit ca un om, S-a smerit si S-a facut ascultator pâna la moarte“. Apostolul Pavel s-a numit pe sine ,,rob al lui Isus Hristos“, asemenea tuturor credinciosilor.

Citim in versetul 2 ca ,,Domnul a fost cu Iosif“, asa ca el s-a bucurat de o partasie constanta cu Dumnezeu. El si-a tras puterea si harul din resursele nelimitate ale lui Dumnezeu. Partasia neintrerupta cu Dumnezeu era secretul vietii lui Iosif. Este foarte important ca Domnul Isus este cu noi, in mod individual, dar si colectiv.

In versetul 2 nu numai ca ,,Domnul a fost cu Iosif“, dar el insusi a devenit un om prosper. Cerescul Iosif, Domnul Isus Hristos, a fost, de asemenea, un om care a propasit, dupa cum citim si in Isaia 52:13: ,,Iata Robul Meu va propasi; Se va sui, Se va ridica, Se va inalta foarte sus“ si apoi in Isaia 53:10: ,,Va vedea o samânta de urmas, va trai multe zile, si lucrarea Domnului va propasi in mâinile Lui“. Omul binecuvântat din Psalmul 1:3 a propasit, caci ,,El este ca un pom sadit lânga un izvor de apa, care isi da rodul la vremea lui, si ale carui frunze nu se vestejesc: tot ce incepe duce la bun sfirsit“. Fie ca Dumnezeu sa ne ajute sa propasim in viata noastra spirituala!

Versetul 3 spune: ,,Stapânul lui a vazut ca Domnul a fost cu Iosif“. Aceasta fraza: ,,Domnul era cu el“, apare de 4 ori, in Geneza 39:2, 3, 21, 23. Fie in palat, ori in inchisoare, Iosif a cunoscut realitatea prezentei lui Dumnezeu zi de zi. El practica invatatura lui Matei 5:16: ,,Tot asa sa lumineze si lumina voastra inaintea oamenilor, ca ei sa vada faptele voastre bune, si sa slaveasca pe Tatal vostru care este in ceruri“. El a fost loial si a putut fi vrednic de incredere.

Versetul 4 spune: ,,Iosif a capatat mare trecere inaintea stapânului sau“. Fraza: ,,a capatat mare trecere inaintea stapânului sau“ apare de 20 de ori in Geneza.

,,...l-a luat in slujba lui, l-a pus mai mare peste casa lui, si i-a incredintat tot ce avea“. Stapânul lui Iosif a fost multumit de el. In Ioan 8:29 citim despre Iosif cel ceresc: ,,Cel ce M-a trimes, este cu Mine; Tatal nu M-a lasat singur, pentru ca totdeauna fac ce-I este placut“. In slujba sa, Iosif a câstigat bunavointa stapânului sau si a fost stimat foarte mult. El a trait in legatura strânsa cu Dumnezeu si a cunoscut valoarea divinei posibilitati de a face totul pentru a propasi. S-a spus despre cerescul Iosif, in Matei 3:17: ,,Si din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: «Acesta este Fiul Meu prea iubit, in care Imi gasesc placerea»“. In orice circumstante si imprejurari ne-ar pune Domnul, ca si credinciosi, noi trebuie sa cautam sa obtinem aprobarea (incuviintarea) Stapânului nostru ceresc. Fie ca noi sa auzim cuvintele aprobarii divine pentru viata si slujirea noastra pentru El, atunci când ne vom infatisa inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, din Matei 25:21: ,,Bine, rob bun si credincios“.

In versetul 4 citim ca el a slujit, deci Potifar ,,l-a luat in slujba lui“. In Geneza 39:17 citim despre ,,robul acela evreu“. Se spune despre cerescul Iosif in Isaia 42:1: ,,Iata robul meu, pe care-L sprijinesc, Alesul Meu in care isi gaseste placerea sufletul Meu“. Marcu 10:45 spune: ,,Caci Fiul Omului n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-Si dea viata rascumparare pentru multi“.

,,Si i-a incredintat tot ce avea“, deci Iosif a fost pe deplin vrednic de incredere. Sa privim la Ioan 3:35 care spune: ,,Tatal iubeste pe Fiul, si a dat toate lucrurile in mâna Lui“.

In versetul 5, Iosif, ca rob, a fost facut o binecuvântare pentru altii, caci ,,Domnul a binecuvântat casa egipteanului din pricina lui Iosif“. Tatal a incredintat Domnului Isus toate interesele Sfintei Treimi: manifestarea puterii divine, glorificarea Numelui Tatalui Sau si justificarea Tronului lui Dumnezeu, ca in felul acesta sa fie o binecuvântare pentru altii.

Versetul 1 arata pozitia lui Iosif.

Versetul 6 arata persoana lui Iosif.

In versetul 6 se spune ca ,,Iosif era frumos la statura, si placut la chip“. Cu cât mai mult Potifar s-a increzut in Iosif, cu atât mai mult activitatile lui ,,au propasit“.

Mai intâi, in versetele 1--6 il vedem pe Iosif propasind, fiind caracterizat de harnicie si onestitate. Adeseori, imprejurari neprielnice ne gasesc plângându-ne de situatiile noastre, in loc sa cautam cai pentru a-L proslavi pe Dumnezeu prin ele si in ele. In fiecare situatie, Iosif s-a purtat el insusi asa cum un credincios ar trebui sa se poarte.

In al doilea rând, versetele 7--12 ni-l prezinta pe Iosif in pericol. Iosif a fost ispitit, dar nu a pacatuit. Ispitirea lui Iosif are trei faze (versetele 7, 10, 12):

Intâi, versetul 7 spune: ,,Ea a pus ochii pe Iosif si i-a zis: «culca-te cu mine»“.

In al doilea rând, versetul 10 spune: ,,Ea vorbea in toate zilele cu Iosif“.

In al treilea rând, versetul 12 spune: ,,Ea l-a apucat de haina zicând: «Culca-te cu mine»“. Iosif nu a fost ispitit in Canaan prin fratii sai, dar in Egipt (imaginea lumii) a fost ispitit prin sotia lui Potifar. Domnul Isus a fost ispitit de Satan, stapânitorul lumii acesteia. Tactica celui rau si strategia lui Satan niciodata nu se schimba. El s-a folosit de ,,pofta firii pamântesti, pofta ochilor si laudarosia vietii“ ca sa ispiteasca pe Iosif in a pacatui. Noi remarcam si felul in care Satan L-a ispitit pe Domnul Isus Hristos pentru a pacatui. Este exact acelasi fel prin care el cauta sa ne ispiteasca azi. Fiecare ispita este in legatura cu:

1. Trupul --- ,,pofta firii pamântesti“

2. Sufletul --- ,,laudarosia vietii“

3. Duhul --- ,,pofta ochilor“.

Noi citim in 1 Ioan 2:16: ,,Tot ce este in lume: pofta firii pamântesti, pofta ochilor si laudarosia vietii nu sunt de la Tatal ci din lume“. Satan s-a folosit de aceeasi tactica când a ispitit-o pe Eva in gradina Edenului in Geneza 3:6: ,,Pomul era bun de mâncat“ --- pofta firii pamântesti; pomul era placut la privit --- pofta ochilor; pomul era dorit ca sa deschida cuiva mintea --- laudarosia vietii.

Sa observam bine in versetul 8 reactia lui Iosif. El nu a cedat in timpul ispitei: ,,El n-a voit si a zis nevestei stapânului sau: «Vezi ca stapânul meu nu-mi cere socoteala de nimic din casa, si mi-a dat pe mâna tot ce are»“. El a refuzat asemenea Domnului Isus despre care citim in Evrei 4:15: ,,Caci n-avem un Mare Preot, care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre; ci unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat“.

Iosif a fost surprins de lucruri care ar fi putut umbri caracterul sau moral, facând in acest fel ispita mult mai puternica. Dar Iosif a preferat sa-si piarda haina, decât sa-si piarda caracterul. Nici un credincios nu este imun la ispite si incercari. Biruinta lui Iosif a fost deplina pentru ca viata sa a fost condusa si controlata de ,,frica lui Dumnezeu“ si de faptul ca ,,Domnul a fost cu Iosif“. Cea mai buna si mai sigura paza in ceasul ispitirii este constientizarea prezentei lui Dumnezeu.

Exista o diferenta care trebuie remarcata:

a) incercarea --- Aceasta vine de la Dumnezeu si este ingaduita pentru a ne testa puterea credintei si pentru a ne face niste crestini mai puternici.

b) ispitirea --- Aceasta vine de la Satan care vrea sa falimentam in relatia cu Dumnezeu si sa-L parasim.

Acestea sunt frumos invatate de Duhul lui Dumnezeu in Iacov 1:3: ,,Ca unii care stiti ca incercarea credintei voastre lucreaza rabdare“. Iacov 1:13 spune: ,,Nimeni, când este ispitit, sa nu zica: «sunt ispitit de Dumnezeu». Caci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca sa faca rau, si El insusi nu ispiteste pe nimeni“.

In versetul 9, Iosif a recunoscut sfintenia casatoriei --- ,,tu esti nevasta lui“. El de asemenea a recunoscut sfintenia lui Dumnezeu si grozavia pacatului in ochii lui Dumnezeu: ,,Cum as putea sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu?“. Acolo nu era ceva ce Iosif nu a putut face, ci acolo era un lucru major --- el nu a pacatuit usor, cu seninatate. El era ,,un tânar placut la privire“. Acolo nu a fost un caz de ,,nu voi face“, ci de ,,nu pot face“. A fost imposibilitatea morala si spirituala a lui Iosif, chiar si sa contemple felul acesta de actiune pe care ea ii cerea in mod persistent sa o faca. In versetul 10 citim ca ,,Ea a vorbit in fiecare zi“. In 1 Ioan 3:9 se spune: ,,Oricine este nascut din Dumnezeu, nu pacatuieste, pentru ca samânta Lui ramâne in el; si nu poate pacatui, fiindca este nascut din Dumnezeu“. Pacatul nu consta in a fi ispitit, ci in a ceda ispitei. Noi trebuie sa luam aceeasi pozitie (atitudine) ca si Iosif: nu pot sa fac acest lucru si sa-L intristez pe Duhul Sfânt.

In versetul 12 citim: ,,Ea l-a apucat de haina“. Când aceasta forma a ispitirii a atins punctul culminant, raspunsul lui Iosif si reactia lui au fost in trei directii:

1. ,,El si-a lasat haina in mâna ei“

2. ,,El a fugit“

3. ,,El a iesit afara“

Aceasta nu inseamna ca s-a speriat, ci arata un mare curaj si putere de convingere. In 2 Timotei 2:22 zice: ,,Fugi de poftele tineretii“. Femeia s-a infuriat pe Iosif si a strigat in Geneza 39:15: ,,Si, când a vazut ca ridic glasul si strig, si-a lasat haina lânga mine si a fugit afara“. A fost destul de rau pentru Iosif sa fie vândut ca un rob (datorita hainei sale), dar a fost ingrozitor sa fie tratat ca un seducator (datorita tot hainei sale).

In versetele 16--18 Iosif a fost fals acuzat. Domnul Isus Hristos, de asemenea, a fost acuzat pe nedrept, dupa cum citim in Evrei 7:26 (nevinovat) si Matei 26:59--60 care spune: ,,Preotii cei mai de seama, batrânii si tot Soborul cautau vreo marturie mincinoasa impotriva lui Isus ca sa-L poata omori. Dar n-au gasit niciuna, macar ca s-au infatisat multi martori mincinosi. La urma au venit doi“.

In versetele 19--20 Iosif nu a incercat sa se apere. Când a fost acuzat in mod fals si murdar de femeia egipteana, Iosif nu a incercat sa se razbune, nu a rostit nici un cuvânt de aparare, nu vedem nici un murmur impotriva acelei crude nedreptati facute lui, El a fost aruncat in temnita, unde a suferit tot raul. Isaia 53:7--8 spune despre Domnul Isus Hristos: ,,Când a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macelarie si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. El a fost luat prin apasare si judecata“.

Geneza 39:1--19 ni-l prezinta pe Iosif in casa lui Potifar.

In Geneza 39:20---41:14 il vedem pe Iosif in inchisoare.

Iosif a fost aruncat intr-o groapa de fratii lui (Geneza 37:24) si a fost aruncat in inchisoare de Potifar (Geneza 39:20). Sa aplicam acestea la Domnul Isus Hristos. In Fapte 2:23 citim: ,,Omul acesta dat in mâinile voastre, dupa sfatul hotarât si dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu“. Iudeii, fratii Domnului Isus (reprezentând ,,firea“) l-au luat si mâini nelegiuite (romane) L-au rastignit. Iudeii nu aveau autoritate sa condamne un om la moarte. In timpul vietii lui Isus, responsabilitatea aceasta revenea romanilor.

Versetul 21 spune: ,,Dar Domnul a fost cu Iosif“. In Fapte 7:9 citim: ,,Iar patriarhii care pizmuiau pe Iosif l-au vândut ca sa fie dus in Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el“. In Ioan 16:32 Domnul Isus a spus: ,,...nu sunt singur, caci Tatal este cu Mine“.

Sa facem o paralela intre viata lui Iosif in casa lui Potifar si viata lui in inchisoare asa cum reiese din Geneza 39:

1) In versetele 2 si 21, ,,Domnul a fost cu Iosif“ --- prezenta divina.

2) In versetele 4: ,,i-a incredintat tot ce avea“ si 22: ,,...a pus sub supravegherea lui pe toti intemnitatii care erau in temnita“ --- puterea divina.

3) In versetele 3: ,,...Domnul facea sa-i mearga bine de orice se apuca“ si 23: ,,Si Domnul ii dadea izbânda in tot ce facea“ --- propasirea (prosperitatea) divina.

In casa lui Potifar si in inchisoare, Iosif a experimentat prezenta lui Dumnezeu, puterea si prosperitatea Lui. Aceste trei lucruri pot fi experimentate si de credinciosi, in ciuda problemelor dificile si a circumstantelor adverse.

Iosif a câstigat respectul mai marelui temnitei. Vorbind de cerescul Iosif, in Matei 27:19, sotia lui Pilat i-a spus: ,,Sa n-ai nimic de a face cu neprihanitul acesta“. In Luca 23:4 Pilat spune: ,,Eu nu gasesc nici o vina in El“, iar sutasul a recunoscut: ,,Cu adevarat, omul acesta a fost neprihanit“ (Luca 23:4).

Iosif a fost caracterizat de o credinciosie deplina. Din viata lui Iosif noi invatam ca Dumnezeu binecuvânteaza si cinsteste pe aceia care Ii sunt credinciosi. Citim in 1 Samuel 2:20: ,,Caci voi cinsti pe cine ma cinsteste, dar cei ce Ma dispretuiesc vor fi dispretuiti“. Iosif a fost loial in datoria sa, puternic in ispita si credincios in inchisoare. Secretul acestei puteri a stat in constientizarea prezentei lui Dumnezeu. Dumnezeu nu l-a uitat, desi parea lucrul acesta. Caracteristica remarcabila a vietii lui Iosif era devotamentul, credinciosia fata de Dumnezeu in toate imprejurarile. El si-a pastrat convingerile si le-a practicat si in viata sa. Sunt eu pregatit sa-mi pastrez pozitia si sa pun in practica convingerile mele chiar si in circumstante impotrivitoare? Aceasta este marea provocare din viata lui Iosif.

Iosif a fost sustinut dumnezeieste in inchisoare. Cuvântul lui Dumnezeu l-a incercat, dar l-a si intarit si a propasit chiar si in inchisoare. Psalmul 105:17--19 spune: ,,Le-a trimis inainte pe un om; Iosif a fost vândut ca rob. I-au strâns picioarele in lanturi, l-au pus in fiare pâna la vremea când s-a intâmplat ce vestise el, si pâna când l-a incercat Cuvântul Domnului“.

 

Studiind Geneza 40, putem imparti capitolul dupa cum urmeaza:

1) Versetele 1--4 Iosif --- in lucrare

2) Versetele 5--19 Iosif --- in veghere

3) Versetele 20--23 Iosif --- in asteptare.

 

1. In Geneza 40:1--4 il vedem pe Iosif lucrând.

Lucrarea adevarata in loialitatea pentru Dumnezeu se va exprima in absoluta credinciosie fata de Dumnezeu in orice imprejurare si indatorire zilnica. In Coloseni 3:22--24 spune: ,,Robilor, ascultati in toate lucrurile pe stapânii vostri pamântesti, nu numai când sunteti sub ochii lor, ca cei ce cauta sa placa oamenilor, ci cu curatie de inima, ca unii care va temeti de Domnul. Orice faceti sa faceti din toata inima ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care stiti ca veti primi de la Domnul rasplata mostenirii. Voi slujiti Domnului Hristos“. Iosif si-a dat seama ca avea un ,,Stapân in ceruri“. Vezi si Efeseni 6:5--9.

In Geneza 40:2 vedem ca Iosif era in inchisoare cu mai marele pitarilor si cu mai marele paharnicilor. In cazul Domnului Isus, in Isaia 53:12 citim: ,,El a fost pus in numarul celor faradelege“ si in Luca 23:32--33 se spune: ,,Impreuna cu El duceau si pe doi facatori de rele, care trebuiau omorâti impreuna cu Isus. Când au ajuns la locul numit «Capatâna», L-au rastignit acolo, pe El si pe facatorii de rele: unul la dreapta si altul la stânga“.

 

 

2. In Geneza 40:5--19 il vedem pe Iosif veghind

Promptitudinea si seriozitatea cu care a actionat in relatia cu cei doi slujitori ai lui Faraon este o ilustratie izbitoare a nevoiei de a fi credinciosi in lucrurile mici. Dumnezeu a fost sursa, izvorul, iar Iosif, servul sau, canalul interpretarii, in versetele 9--13, 18--19. Curajul aratat in aceasta descoperire este vrednic de notat. Nici chiar pentru avantajul sau, Iosif nu s-ar abate macar un centimetru de la calea adevarului. Ceea ce Dumnezeu i-a descoperit lui, el a transmis mai departe catre mai marele pitarilor, fara sa adauge nimic sau sa scoata nimic. Te rog, citeste Apocalipsa 22:18--19!

Iosif a fost o binecuvântare pentru paharnic, dar si cel care a pronuntat judecata lui Dumnezeu pentru pitar. Galateni 3:13 ne spune ca: ,,Hristos ne-a rascumparat din blestemul Legii, facându-se blestem pentru noi, --- fiindca este scris: «Blestemat e oricine este atârnat pe lemn»“.

 

3. In Geneza 40:20--23 il vedem pe Iosif asteptând

Credinciosia zilnica in indatoririle obisnuite este cea mai buna pregatire pentru viitoarea slujire. Iosif a fost biruitor prin Harul lui Dumnezeu. Secretul asteptarii lui Dumnezeu este asteptarea in Dumnezeu. Prin simpla incredere si rugaciune continua, prin partasie, credinciosie si ascultare, noi suntem in posibilitatea de a astepta pe Dumnezeu si de a fi gata când El ne cheama.

 

Sa ne reamintim, deci, ca viata lui Iosif se imparte in 3 sectiuni:

1. Fiul --- Geneza 37

2. Slujitorul --- Geneza 39---40

3. Mântuitorul --- Geneza 41---50.

IOSIF MÂNTUITORUL in Geneza 41---50

 

Am studiat deja: --- Iosif Fiul, in Geneza 37

--- Iosif Slujitorul, in Geneza 39---40.

Ultimul nostru studiu este Iosif Mântuitorul, in Geneza 41---50.

Iosif, ca mântuitor, ilustreaza frumos principiul divin din 1 Petru 1:11: ,,Ei cercetau sa vada ce vreme si ce imprejurari avea in vedere Duhul lui Hristos, care era in ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos si slava de care aveau sa fie urmate“.

Geneza 41:14 spune: ,,Faraon a trimis sa cheme pe Iosif“. Faraon cauta un om care sa-i talmaceasca visele. Aceste doua vise l-au tulburat pe Faraon. Fie ca erau iudei, sau Neamuri, popoarele Bibliei tineau intotdeauna cont de vise. Remarcam smerenia lui Iosif determinata de faptul ca singurul sau gând era slava lui Dumnezeu. In Psalmul 105:20 citim: ,,Atunci imparatul a trimes sa-i scoata lanturile si stapânitorul popoarelor l-a izbavit“.

Iosif a spus lui Faraon in Geneza 41:16: ,,Nu eu! Dumnezeu este acela care va da un raspuns prielnic lui Faraon“. Gândul suprem in viata lui Iosif a fost Dumnezeu. El a fost caracterizat de integritate, noblete, sârguinta, curaj, smerenie si constiinciozitate. Iosif nu a fost lasat in inchisoare, iar asta o putem vedea si in viata lui Iosif cel ceresc, Domnul Isus Hristos, caci Fapte 2:31 spune: ,,Sufletul Lui nu va fi lasat in locuinta mortilor si trupul Lui nu va vedea putrezirea... ci a fost inaltat prin dreapta lui Dumnezeu“. Efeseni 4:8--9 afirma: ,,De aceea este zis: «S-a suit sus, a luat robia roaba, si a dat daruri oamenilor». Si acest «S-a suit», ce inseamna decât ca inainte se pogorâse in partile mai de jos ale pamântului?“, iar in Psalmul 16:10 citim: ,,Caci nu vei lasa sufletul meu in locuinta mortilor, nu vei ingadui ca prea iubitul Tau sa vada putrezirea“.

Iosif a experimentat alaturi de Faraon 13 ani de incercare severa, dar Domnul a fost cu el in tot timpul.

In Geneza 41, Iosif L-a recunoscut pe Dumnezeu inaintea unui conducator dintre neamuri --- Faraon.

Versetele 17--24 ne dau detalii despre visele lui Faraon.

In versetele 25--32 Iosif talmaceste visele lui Faraon.

In aceste versete din urma, 25--32, Iosif se refera la Dumnezeu de patru ori. In versetul 32 citim: ,,Lucrul este hotarât din partea lui Dumnezeu si [...] Dumnezeu se va grabi sa-l aduca la indeplinire“. Inainte de desavârsirea Scripturilor, Dumnezeu câteodata s-a folosit de vise si vedenii pentru a-Si descoperi gândirea Sa, voia Sa.

In versetul 33 vedem ca Iosif era foarte discret si avea discernamânt: ,,Acum Faraon sa aleaga un om priceput si intelept, si sa-l puna in fruntea tarii Egiptului“. Citim despre Solomon in 2 Cronici 1:12: ,,Intelepciunea si priceperea iti sunt date“. Sa ne gândim la cerescul Iosif, Domnul Isus, despre care se spune in Coloseni 2:3: ,,In care sunt ascunse toate comorile intelepciunii si ale stiintei“. Iosif a aratat intelepciune si cunostinta prin talmacirea viselor lui Faraon. Iosif l-a sfatuit pe Faraon in versetul 33 sa aleaga un om priceput si intelept, un conducator. In versetul 34 ii spune lui Faraon sa rânduiasca prefecti in tara, iar in versetul 35 sa strânga toate bucatele si sa le pazeasca. In versetul 36 ii spune sa le pastreze pentru ca ele vor fi provizia tarii.

In versetul 38: ,,Faraon a zis slujitorilor sai: «am putea noi oare sa gasim un om ca acesta care sa aiba in el Duhul lui Dumnezeu?»“. Versetele 39--40 spun: ,,Faraon a zis lui Iosif: «Fiindca Dumnezeu ti-a facut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care sa fie atât de priceput si atât de intelept ca tine. Te pun mai mare peste casa mea, si tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie ma va ridica mai pesus de tine»“.

Doua lucruri i s-au intâmplat lui Iosif:

1) Versetul 40: ,,Te pun mai mare peste casa mea“, si asta arata calitatea lui de ,,lord“, de domn, de stapân; Psalmul 105:20--21 ne spune ca: ,,Atunci imparatul l-a trimes sa-i scoata lanturile si stapânitorul popoarelor l-a izbavit. L-a pus domn peste casa lui si dregatorul tuturor averilor lui, ca sa lege dupa plac pe domnitorii lui, si sa invete pe batrânii lui intelepciunea“. Citim despre cerescul Iosif in Fapte 2:36: ,,Sa stie bine dar, toata casa lui Israel, ca Dumnezeu a facut Domn si Hristos pe acest Isus, pe care L-ati rastignit voi“ si in Coloseni 1:18: ,,El este capul trupului, al bisericii“.

2) Versetul 41: ,,Uite, iti dau stapânire peste toata tara Egiptului“; aceasta arata imparatirea lui. Apocalipsa 19:16 spune despre Domnul Isus Hristos: ,,Pe haina si pe coapsa avea scris numele acesta: Imparatul imparatilor si Domnul domnilor“ iar in Psalmul 2:6 deasemenea citim: ,,Totusi eu am uns pe Imparatul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfânt“. In Tefania 3:15 citim: ,,Domnul a abatut de la tine pedepsele tale, a indepartat pe vrajmasul tau; Domnul Imparatul lui Israel este in mijlocul tau; nu trebuie sa te mai temi de nici o nenorocire“. Zaharia 14:9 spune: ,,Si Domnul va fi imparat peste tot pamântul. In ziua aceea Domnul va fi singurul Domn, si Numele Lui va fi singurul Nume“. Viitoarea domnie a Domnului Hristos, nu este limitata numai la Israel; Habacuc 2:14 confirma asta: ,,Caci pamântul va fi plin de cunostinta slavei Domnului, ca fundul marii de apele care-l acopar“.

Este foarte interesant de notat ca Iosif, Iosua si David sunt amintiti ca oameni ai lui Dumnezeu in care Duhul lui Dumnezeu a locuit (Geneza 41:38, Numeri 27:18 si Daniel 5:11).

Iosif a invatat secretul ascultarii si al supunerii cu rabdare. El este un remarcabil exemplu al principiului divin din Romani 8:28: ,,De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau“. Iosif a fost ,,gura“ lui Dumnezeu, de care s-a temut si pe care L-a slujit cu sârguinta.

In versetul 42 vedem ca ,,Faraon si-a scos inelul din deget, si l-a pus in degetul lui Iosif; L-a imbracat in haine de in subtire, si i-a pus un lant de aur la gât“. Sa comparam aceasta cu Fiul Risipitor in Luca 15:22: ,,Aduceti repede haina cea mai buna... si puneti-i un inel in deget“.

Ce diferenta pentru Iosif! El, care a fost dezbracat de haina sa cu multe culori de catre fratii lui si apoi trimis la inchisoare de Potifar! Psalmul 105:18 spune: ,,I-au strâns picioarele in lanturi, l-au pus in fiare“. Ce a facut Faraon in Geneza 41, a fost expresia acordarii puterii sau autoritatii lui Iosif. Ioan 5:22 spune despre ,,cerescul Iosif“: ,,Tatal nu judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului“. Domnul Isus Hristos va fi Judecatorul cel drept in ziua care va veni. Apocalipsa 19:11 afirma ca El este: ,,...Cel adevarat, si El judeca si se lupta cu dreptate“.

1. Inelul --- este semnul autoritatii si al infierii.

2. Haina de in subtire --- este o frumoasa imagine a starii fara de pacat a Domnului Isus Hristos, caci inul subtire ne vorbeste despre neprihanire, ca si in Apocalipsa 19:8: ,,Inul subtire sunt faptele neprihanite ale sfintilor“.

In versetul 43: ,,In genunchi“ --- inseamna a ingenunchia asemenea unei camile, care se prosterne ea insasi; asta faceau egiptenii când Iosif se apropia. Aceasta vorbeste de supunerea fata de o alta persoana si conducere de catre acea persoana. In aceasta sectiune noi il vedem pe Iosif considerat cea mai importanta persoana din tara in afara lui Faraon. Gândindu-ne la ,,cerescul Iosif“, ne reamintim de cuvintele din Romani 14:10--11: ,,Caci toti ne vom infatisa inaintea scaunului de judecata al lui Hristos. Fiindca este scris, pe viata mea ma jur, zice Domnul, ca orice genunchi se va pleca inaintea Mea si orice limba va da slava lui Dumnezeu“ si cele din Filipeni 2:10: ,,Pentru ca in Numele lui Isus sa se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pamânt si de sub pamânt“. In Matei 27:29 vedem ca ,,Au impletit o cununa de spini pe care I-au pus-o pe cap si I-au pus o trestie in mâna dreapta. Apoi ingenunchiau inaintea Lui, isi bateau joc de El, si ziceau: «Plecaciune, Imparatul Iudeilor!»“.

In versetul 45 Faraon a pus lui Iosif numele ,,Tafnat-Paeneah“; acest nume nou inseamna:

1. Descoperitor de taine --- si ne arata ca Dumnezeu este lumina.

2. Mântuitorul lumii --- si sugereaza ca Dumnezeu este dragoste.

Lumina scoate la iveala pacatul, iar dragostea este cea care indeparteaza pacatul si iarta pe pacatos. Fapte 5:31 spune: ,,Pe acest Isus, Dumnezeu L-a inaltat cu puterea Lui si L-a facut Domn si Mântuitor, ca sa dea lui Israel pocainta si iertarea pacatelor“.

1. Descoperitor de taine. In Efeseni 3:4--6 ne reaminteste: ,,Citindu-le, va puteti inchipui priceperea pe care o am eu despre taina lui Hristos, care n-a fost facuta cunoscut fiilor oamenilor in celelalte veacuri, in felul cum a fost descoperita acum sfintilor apostoli si Proroci ai lui Hristos prin Duhul. Ca adica Neamurile sunt impreuna mostenitoare cu noi, alcatuiesc un singur trup cu noi si iau parte cu noi la aceeasi fagaduinta in Hristos Isus prin Evanghelia aceea“. Domnul Isus Hristos a dezvaluit gândurile din inima lui Dumnezeu. In Ioan 4:29 citim: ,,Veniti de vedeti un om care mi-a spus tot ce am facut. Nu este El Hristosul?“.

2. Mântuitorul lumii. Domnul Isus este Mântuitorul lumii. 1 Ioan 4:14 spune: ,,Si noi am vazut si marturisim ca Tatal a trimes pe Fiul ca sa fie Mântuitorul lumii“ (Vezi si Ioan 4:42).

In versetul 45 citim: ,,i-a dat de nevasta“ lui Iosif ,,pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On“. In general, miresele din Scripturi vorbesc despre Biserica:

1. In Eva noi avem o imagine a formarii Bisericii.

2. In Rebeca noi avem o imagine a credintei Bisericii.

3. In Asnat noi avem o imagine a viitorului Bisericii.

Asnat --- noi nu stim nimic despre aceasta femeie, doar numele sau si ocupatia tatalui ei. Tatal ei era Poti-Fera, care inseamna: ,,dat de «Zeul Soare»“. El era preotul lui On, o cetate mare a Egiptului, care mai târziu s-a numit Heliopolis (Cetatea dumnezeului-soare). Asnat inseamna ,,cea care apartine lui Nat“. Casatoria lui Asnat a fost pregatita si ea a fost mireasa dintre Neamuri, nu dintre iudei. In Fapte 15:14 se spune: ,,Simon a spus cum mai intâi Dumnezeu Si-a aruncat privirile peste neamuri ca sa aleaga din mijlocul lor un popor care sa-I poarte Numele“. In Fapte 10 Corneliu a fost primul dintre Neamuri care a fost mântuit prin har divin. La inceput, Biserica a fost in intregime dintre iudei.

In versetul 45 vedem ca ,,Iosif a pornit sa cerceteze tara Egiptului“. Este interesant sa citim in Geneza 41:57 ca ,,Din toate tarile venea lumea in Egipt ca sa cumpere grâu de la Iosif“. Dupa suferinta si smerenie a venit slava si inaltarea. In Egipt, Iosif a stat pe tronul altuia insa Domnul Isus Hristos va sedea pe propriul Sau tron, caci citim in Apocalipsa 3:21: ,,Celui ce va birui, ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui de domnie“. Iosif a fost inaltat pe tron datorita vredniciei sale personale si a desavârsirii sale. Sa comparam aceasta cu Domnul Isus, in Filipeni 2:6--9: ,,el macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totus n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine insusi si a luat un chip de rob, facându-Se asemenea oamenilor. La infatisare a fost gasit ca un om, S-a smerit si S-a facut ascultator pâna la moarte, si inca moarte de cruce. De aceea Dumnezeu L-a inaltat nespus de mult, si I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume pentru ca in Numele lui Isus sa se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pamânt si de sub pamânt, si orice limba sa marturiseasca spre slava lui Dumnezeu Tatal, ca Isus Hristos este Domnul“. Iosif a fost investit cu toate insemnele pozitiei sale inalte. Sa comparam aceasta cu Domnul Isus, in Evrei 2:9: ,,Dar pe acela care a fost facut pentru putina vreme mai pe jos decât ingerii, adica pe Isus, il vedem incununat cu slava si cu cinste din pricina mortii pe care a suferit-o; pentru ca prin harul lui Dumnezeu, El sa guste moartea pentru toti“.

Autoritatea si slava lui Iosif este recunoscuta in mod public, in Geneza 41:43: ,,L-a suit in carul care venea dupa al lui, si strigau inaintea lui: «In genunchi!». Astfel i-a dat Faraon stapânire peste toata tara Egiptului“. Acest lucru este adevarat cu privire la Domnul Isus, asa cum vedem in Filipeni 2:10: ,,Pentru ca in Numele lui Isus sa se plece tot ce este in ceruri, pe pamânt si sub pamânt“.

Versetul 46 ne instiinteaza ca ,,Iosif era in vârsta de 30 de ani când s-a infatisat inaintea lui Faraon, imparatul Egiptului“. Sa asemanam aceasta cu Domnul Isus Hristos in Luca 3:23: ,,Isus avea aproape 30 de ani, când a inceput sa invete pe norod“. La vârsta de 30 de ani Domnul Isus a inceput lucrarea Sa publica. Este posibil ca numarul 30 sa aibe semnificatia maturitatii. In adunare batrânii, presbiterii, nu sunt cei intorsi de curând, 1 Timotei 3:6. De asemenea, si David avea ,,treizeci de ani când s-a facut imparat“ (2 Samuel 5:4). Vezi si Numeri 4:3.

Inaltarea lui Iosif si perioada de belsug au fost urmate de foamete. In versetul 47 citim ca ,,In timpul celor 7 ani de rod, pamântul a dat bucate din belsug“. In Biblie numarul 7 este numarul perfectiunii, al integritatii. Aceasta este o imagine a perioadei prezente, a Harului. Versetul 49 spune ca ,,grâul era fara masura, din belsug“. Exista in Domnul Isus Hristos provizii abundente, din belsug, pentru aceasta lume infometata din punct de vedere spiritual.

In versetul 55 ,,Faraon a spus tuturor egiptenilor: duceti-va la Iosif, si faceti ce va va spune el“.

In versetul 57 vedem ca ,,Din toate tarile venea lume in Egipt, ca sa cumpere grâu de la Iosif; caci in toate tarile era foamete mare“. Cei 7 ani de foamete sunt o imagine a celor 7 ani de necaz, caci versetul din Matei 24:7 spune: ,,Va fi foamete“. In Geneza 41 il vedem pe Iosif inaltat --- el este suprem: el da pâine acelei lumi infometate, gata de pieire. El devine mântuitorul tuturor tarilor, versetul 57: ,,Din toate tarile venea lumea...“. Domnul Isus Hristos, Mântuitorul lumii, are putere sa ingrijeasca de nevoile spirituale ale oamenilor din lumea de azi. Citim in Ioan 6:35 ,,Isus le-a zis: «Eu sunt Piinea vietii. Cine vine la Mine, nu va flamânzi niciodata; si cine crede in Mine, nu va inseta niciodata»“.

In Geneza 42---47 ni se deruleaza inaintea ochilor o frumoasa imagine detaliata a felului in care casa lui Iacov a ajuns sa depinda complet de Iosif si cum a trebuit ea sa invete datorita nevoilor sa aprecieze maretia si slava lui Iosif. Foametea i-a determinat pe cei zece frati ai lui Iosif sa vina in Egipt ca sa cumpere grâu, dar ei nu l-au recunoscut pe Iosif. Amintirile din trecut le-au revenit in minte si inca odata pacatul lor a fost pus foarte clar inaintea lor. Constiinta lor s-a trezit si, in prezenta conducatorului Egiptului, ei si-au admis vinovatia in ce le privea atitudinea fata de fratele lor, Iosif.

In Geneza 42:21 vedem trei aspecte ale pocaintei:

1. Constiinta --- ,,am fost vinovati fata de fratele nostru“ --- Recunoastere

2. Aducerea aminte --- ,,am vazut nelinistea sufletului lui“ --- Remuscare

3. Motivul --- ,,pentru aceea vine peste noi necazul acesta“ --- Regret

In Geneza 42:18, Iosif ne arata secretul vietii sale: ,,Eu ma tem de Dumnezeu“. Pentru Iosif, Dumnezeu a fost acea realitate prezenta, pentru ca El a dominat fiecare aspect al vietii lui. Credinta si increderea sa erau in Dumnezeu, nu in el insusi ori in imprejurari. Iosif a incercat sa fie placut inaintea lui Dumnezeu in orice lucru. Matei 6:33 spune: ,,Cautati mai intâi imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate celelalte vi se vor da pe deasupra“.

In Geneza 42---47 il vedem pe Iosif ca un om al mângâierii. Citim de 8 ori ca Iosif a plâns, vezi Geneza 42:24: ,,Iosif a plecat la o parte de la ei, ca sa plânga“. In Geneza 43:30 si 45:1--2: ,,Iosif nu s-a mai putut stapâni inaintea tuturor celor ce-l inconjurau. Si a strigat: Scoate-ti afara pe toata lumea! Si n-a mai ramas nimeni cu Iosif, când s-a facut cunoscut fratilor sai. A izbucnit intr-un plâns asa de tare ca l-au auzit Egiptenii si casa lui Faraon“. Atunci s-a descoperit fratilor sai, spunând: ,,Eu sunt Iosif“. Apoi in versetul 15: ,,A imbratisat de asemenea pe toti fratii lui, plângând“. In Geneza 46:29: ,,Cum l-a vazut, s-a aruncat pe gâtul lui, si a plâns multa vreme pe gâtul lui“. In Geneza 50:1: ,,Iosif s-a aruncat pe fata tatalui sau, l-a plâns si l-a sarutat“. Domnul Isus Hristos a fost un ,,om al durerii“; citim in Ioan 11:35: ,,Isus plângea“ si Evrei 5:7: ,,El este Acela care, in zilele vietii Sale pamântesti, aducând rugaciuni si cereri cu strigate mari si cu lacrimi catre Cel ce putea sa-L izbaveasca de la moarte...“. Iosif s-a descoperit lui Iuda si fratilor lui, inainte de a se face cunoscut celorlalti din casa lui Iacov. Zaharia 12:7 zice: ,,Domnul va mântui intâi corturile lui Iuda, pentru ca slava casei lui David si fala locuitorilor Ierusalimului sa nu se inalte peste Iuda“. Fratii lui Iosif au plecat sa proclame gloria si maretia lui Iosif. Geneza 45:13 spune: ,,Istorisiti tatalui meu toata slava pe care o am in Egipt si tot ce ati vazut“. Citim despre Domnul Isus Hristos in Isaia 66:19: ,,In ostroavele indepartate care n-au auzit vorbindu-se niciodata de Mine, si n-au vazut slava Mea, ei vor vesti slava Mea printre neamuri“.

Descoperirea lui Iosif intr-un mod personal si particular, a avut trei efecte benefice asupra fratilor lui:

1. El le-a adus pace

2. El i-a asigurat de ocrotire

3. El le-a garantat belsugul.

Iosif i-a asezat pe fratii sai intr-un tinut al lor, pe nume Gosen --- Geneza 47:6, 27.

Solomon a scris in Eclesiastul 7:8: ,,Mai bun este sfârsitul unui lucru decât inceputul lui“. Cât de adevarat este acest lucru in viata lui Iosif: intâi suferinta si apoi gloria; intâi umilirea lui si apoi inaltarea. Ce imagini minunate am putut vedea in Geneza 37---50 despre ,,cerescul Iosif“, Domnul Isus Hristos.

Fie ca Domnul sa adânceasca aprecierea noastra pentru ,,cerescul Iosif“ si sa ne ajute sa invatam lectiile practice din:

1. Iosif Fiul --- Geneza 37

2. Iosif Slujitorul --- Geneza 39---40

3. Iosif Mântuitorul --- Geneza 41---50.

EXODUL: IESIREA

Exodul este cartea izbavirii. Exodul incepe cu expresia ,,Iata numele...“ pentru ca izbavirea are de-a face cu nume, scrise prin har in cartea lui Dumnezeu. Cuvântul ,,exod“ provine din greaca si inseamna ,,iesire“.

Intre Geneza si Exod, familiile patriarhale devin o natiune de 2--3 milioane de oameni. In Geneza 15:13--16, Dumnezeu ii spune foarte clar lui Avraam ca va trece un timp de 400 de ani de la promiterea tarii Canaan drept mostenire, pâna la intrarea in posesia Tarii Canaan ca mostenire. I s-a mai spus dinainte ca poporul va fi asuprit intr-o tara straina.

 

 

 

PLANUL CARTII EXOD

 

 

Exista trei miscari diferite in drama eliberarii, dupa cum se vede in Exod:

I. UN POPOR INROBIT ESTE SALVAT (1---12) --- SALVARE

A. Dumnezeu Isi pregateste omul (1---4)

B. Dumnezeu Isi arata puterea (5---11)

C. Dumnezeu Isi reveleaza planurile (12)

II. UN POPOR SALVAT ESTE SEPARAT (13---18) --- SEPARARE

A. Separare completa (13---14)

B. Separare constienta (15)

C. Separare datorita cârtirilor (16:1---17:7)

D. Separare continua (17:8--16)

E. Separare convinsa (18)

III. UN POPOR SEPARAT ESTE SFINTIT (19---40) --- SFINTIRE

A. Baza sfintirii (19---24)

B. Focarul sfintirii (25---27; 30---31)

C. Functia sfintirii (28---29)

D. Esecul sfintirii (32)

E. Indeplinirea sfintirii (33---40)

 

IZBAVIREA INCEPE CU UN OM

Pretutindeni in Scriptura, izbavirea (rascumpararea) isi are centrul intr-un om... Omul Isus Hristos. Moise a fost tipul lui Hristos, Egiptul a fost tipul lumii, Faraon tipul lui Satan, iar Israel tipul omului inrobit si având nevoie de eliberare. Israel in ,,casa sclaviei“, a avut nevoie de un izbavitor. El a fost gasit in persoana lui Moise, care era un israelit, atât prin nastere, cât si prin alegere (Evrei 11:24--26). El a ales singur sa mearga cu un popor inrobit, ca sa-l salveze din sclavie.

 

IMPORTANTA LUI MOISE

Moise ocupa un loc proeminent in paginile Scripturii. El este unul dintre cele mai importante personaje din Biblie, numele lui aparând de 720 de ori. Domnul a avut o incre-dintare ferma despre acest om istoric numit Moise. Petru, Pavel, Iuda si Ioan se refera la el.

Detaliile vietii sale prezinta una din cele mai interesante serii de paralele cu Hristos. Ca si Hristos, s-a nascut si a fost cautat pentru a fi omorât. Ca si Isus, a fost tinut ascuns. Intre nasterea si chemarea lui nu exista decât o perioada scurta, la fel ca si la Isus. In ambele cazuri aceasta perioada este suficienta pentru a arata modul in care creste vlastarul pâna sa devina un adevarat copac. Ca si Isus, el a venit ca sa fie respins. In mod asemanator, si-a luat ,,mireasa“ dintre neamuri, in perioada respingerii. Si, in sfârsit, reapare in ceasurile cele mai intunecate ale lui Israel (asa cum va aparea Hristos) si ii aduce salvare, prin fapte irezistibile si supranaturale. Nu este de mirare ca in ultimii sai ani, Moise s-a asemanat cu Hristos. ,,Domnul, Dumnezeul tau, iti va ridica din mijlocul tau, dintre fratii tai, un proroc ca mine: sa ascultati de el“ (Deuteronom 18:15).

 

DEMONSTRATII ALE PUTERII DIVINE

Israelitii nu se mai puteau elibera prin puteri proprii de Faraon, asa cum nu ne putem noi elibera astazi de puterea pacatului. Cazul lor era fara speranta. S-au nascut in sclavie si sub pedeapsa pacatului. Apoi a venit Moise, inarmat cu autoritate divina, cu mari demonstratii de putere, incât regatul lui Faraon a fost zguduit din temelii. Dumnezeii falsi ai Egiptului nu puteau face nimic. Egiptul era judecat, iar printii sai, aparatorii sai, precum si pretentiile sale, toate au fost umilite pâna la pamânt.

In toate acestea Moise a fost o umbra, pe scena istoriei, a Hristosului care va veni. Niciodata nu s-au vazut asemenea demonstratii divine manifestate, pâna la demonstratiile puterii lui Isus. Demoni, boli, moarte si dezastru, toate au cazut la cuvântul Lui. De la ieslea din Betleem, pâna la cruce la Calvar, Domnul Isus a mers inainte ,,ca sa cucereasca“. El nu a putut fi distrus, omis sau inselat. Comploturile lui Satan au fost zadarnice. Citadela sufletului Sau nu a putut fi luata. Nu a putut fi luat nici de furtuna, nu a putut fi ispitit sa pacatuiasca, nici atras in capcana vreunei caderi accidentale. Nu a luat niciodata o decizie pripita, neexistând nici un cuvânt sau vreun act vorbit sau facut pripit.

Isus a venit sa-L provoace pe Satan si sa elibereze captivii. El a venit cu fapte, demonstrând divinitatea si umanitatea, cu cele mai sublime cuvinte rostite vreodata si cu o intelepciune mai presus de cea a dusmanilor Sai. El a venit cu ultimatumul: ,,Lasa poporul meu sa plece“. A stavilit puterea lui Satan, I-a distrus regatul si a gasit o cale de salvare pentru toti sclavii pacatului.

 

IZBAVIREA PRIN SÂNGE

In Exod este spus clar ca izbavirea (rascumpararea) este realizata prin sângele varsat al mielului de Paste. Fiecare individ trebuie sa se adaposteasca sub sângele Lui. Mielul trebuie sa fie fara pata si fara cusur. Ziua mortii Lui a fost stabilita de un decret divin.

Multe secole dupa aceea, Ioan Botezatorul a afirmat despre Hristos: ,,Iata Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii“ (Ioan 1:29). Termenii de izbavire a lui Dumnezeu sunt aceiasi si astazi, asa cum au fost pe timpul lui Moise. Israel privea inainte prin credinta la jertfa lui Isus de pe crucea Golgotei, in timp ce noi privim inapoi, la acelasi eveniment.

Cele zece urgii din Egipt

Urgia

Efectul

1. Sângele (7:20)

2. Broastele (8:6)

3. Paduchii (8:17)

4. Musca câineasca (8:24)

5. Ciuma vitelor (9:6)

6. Varsatul negru (9:10)

7. Piatra si focul (9:23)

8. Lacustele (10:13)

9. Intunericul (10:22)

10. Moartea intâilor nascuti (12:29)

Impietrirea lui Faraon (7:22)

Faraon implora ajutor, promite libertate (8:8), dar e impietrit (8:15)

Impietrirea lui Faraon (8:19)

Faraon se tocmeste (8:28), dar e impietrit (8:32)

Impietrirea lui Faraon (9:7)

Impietrirea lui Faraon (9:12)

Faraon implora ajutor (9:27), promite libertate (9:28), dar e

impietrit (9:35)

Faraon se tocmeste (10:11), implora ajutor (10:17), dar e impietrit

(10:20)

Faraon se tocmeste (10:24), dar e impietrit (10:27)

Faraon si Egiptenii il implora pe Israel sa paraseasca Egiptul (12:31--33)

Dumnezeu Si-a inmultit semnel

e si minunile in tara Egiptului pentru ca Egiptenii sa stie ca El

este Domnul.

 

Nelson’s Complete Book of Bible Maps and Charts © 1993 by Thomas Nelson, Inc.

 

SEPARAREA DE EGIPT

Chiar inainte de a lua sfârsit lupta cu Faraon, Dumnezeu l-a instruit pe Moise sa conduca poporul traversând Marea Rosie. Nu mai exista drum de intoarcere in Egipt. Vechiul stil de viata avea sa ramâna in urma pentru totdeauna. In apele Marii Rosii, in starea in care se afla, Israel a murit fata de Egipt, iar puterea Egiptului asupra lui Israel a fost complet darâmata. In pustie, de partea cealalta a marii, Moise cânta primul cântec din Scriptura. Numai un popor rascumparat poate cânta cu adevarat. Salvarea si cântecul merg impreuna. Când o persoana este salvata si stie ca a trecut din moarte la viata si ca s-a despartit de vechiul stil de viata, atunci ea poate cânta.

Nu toate experientele pe care le-a avut Israel dupa eliberare au fost placute, dar toate au fost necesare. Dumnezeu a intentionat sa-si maturizeze poporul, inainte de a-l aduce in Canaan, unde trebuiau sa fie date o serie de batalii. Bând apa din stânca lovita, sarbatorind cu mana, razboindu-se cu Amalec, toate aceste experiente erau necesare. Israel a cârtit de multe ori in aceste experiente, dovedind imaturitate. Dar Dumnezeu si-a continuat rabdator planul cu ei. Câteodata, noii crestini se intreaba de ce nu sunt scutiti de incercarile vietii. Adesea, viata de crestin este mult mai dura decât vechea viata din timpul sclaviei pacatului. Oricum, Dumnezeu este credincios, manevrând si maturizând in felul Sau. Observati impactul pe care l-a avut eliberarea lui Israel asupra lui Ietro, socrul lui Moise (Exod 18). Dumnezeu asteapta ca oamenii rascumparati sa aiba un impact asupra celorlalti.

 

LEGEA

Pe Muntele Sinai, lui Israel i s-a dat legea. Pâna aici totul a fost prin Har, dar Israel s-a grabit sa-si asume sarcina in a pastra toata legea lui Dumnezeu. Legea a fost data in circumstantele cele mai solemne.

Legea s-a impartit in doua: legile morala si ceremoniala. Legea morala a descoperit de ce era importanta sfintenia, iar cea ceremoniala, cum trebuia sa fie impartita sfintenia. Legea morala descopera atât celui sfânt, cât si celui pacatos ca inima omeneasca nu poate produce sfintenia prin ea insasi. Legea ceremoniala, cu jertfele si arderile de tot, arata spre Hristos, care a tinut legea morala si al carui sânge poate curata de pacat.

 

CORTUL

O mare parte a Exodului este consacrata descrierii cortului. De fapt, 50 de capitole din Biblie relateaza aceasta structura importanta. Cortul a fost focarul vietii nationale a lui Israel in pustie si pentru semintiile strânse in jurul lui, intr-un stil ordonat. Viata natiunii a fost traita in relatie directa cu cortul, cu fiecare parte care vorbeste despre Hristos, adevaratul centru al poporului rascumparat (Matei 18:20).

Cortul avea trei parti. Prima dintre acestea era imprejmuita de o perdea mare cu o deschizatura uriasa, acoperita cu perdele viu colorate. Chiar la intrare se afla altarul unde era sacrificat animalul. In fata cortului statea un bazin imens de arama, unde trebuiau sa se spele preotii. Cortul avea marginile aurite. Deasupra era acoperit cu 4 straturi despartitoare de material. Cortul era impartit in doua de o minunata perdea, numita voal.

In cealalta parte, numita Locul Sfânt, erau trei piese de mobila: sfesnicul, tablele de piatra si altarul de aur cu tamâie. Dincolo de cortina, in Locul Preasfânt, se afla chivotul lui Dumnezeu cu capacul aurit, cunoscut sub numele de ,,capacul ispasirii“. Pe capacul ispasirii se afla norul lui Shekina, semnul vizibil al prezentei lui Dumnezeu in mijlocul poporului Sau.

Cartea Exod se termina cu norul care a umplut cortul. In ciuda dezamagirilor, chiar din partea poporului rascumparat, Dumnezeu in harul Sau nu poate fi impiedicat in indeplinirea ultimelor sale scopuri in aceasta rascumparare. Exodul poate fi rezumat la trei cuvinte: viata, lege si dragoste --- si cea mai mare dintre acestea este dragostea.

LEVITIC: MASURI PENTRU O TRAIRE SFÂNTA

 

In Exod vedem cum Isi scoate Dumnezeu poporul afara din Egipt. In Levitic vedem cum scoate Dumnezeu ,,Egiptul“ afara din poporul Sau. Exodul incepe cu pacatosi, iar Levitic incepe cu sfinti. Exodul arata calea de iesire din tara robiei. Levitic ne arata calea de intrare in locasul sfânt (sanctuarul) lui Dumnezeu. Exodul este cartea izbavirii, iar Levitic este cartea dedicarii.

Cartea Levitic este in relatie cu cartea Exod asa cum sunt si epistolele in relatie cu Evangheliile. In Exod, Pastele este introdus si insusit prin credinta, facând clar actul sacrificiului (jertfei). Levitic merge pâna la detaliu si ne ofera doctrina jertfelor. Pacatosul trebuie doar sa stie ca jertfa a fost facuta, dar cel sfânt trebuie sa stie cu mult mai mult. El trebuie sa cunoasca implicatiile jertfei.

Leviticul este pentru Exod ceea ce sunt Epistolele pentru Evanghelii:

Exod

Levitic

Iertare

Puritate

Apropierea lui Dumnezeu de om

Apropierea omului de Dumnezeu

Vina omului

Spurcaciunea omului

Mântuirea

Sanctificarea

Un act maret

Un proces lung

 

Intreg Leviticul, cât si primele 10 capitole din Numeri (pâna la 10:10) se desfasoara intre prima zi a lunii intâi si cea de-a 20-a zi a lunii a doua din an, urmând dupa Exod. Levitic incepe cu momentul când Dumnezeu vorbeste cu Moise ,,afara din cort“. Aceasta este in contrast cu cuvintele anterioare adresate de Dumnezeu lui Moise pe acel munte ars de foc, unde el a tremurat la picioarele lui Dumnezeu.

In Levitic, marile adevaruri spirituale sunt imbracate in simboluri insufletite. Mai mult decât intentiona Levitic sa invete a fost deja implinit, dupa cum arata Epistola catre Evrei. Oricum exista adevaruri prezentate aici in imagini si care inca asteapta sa fie implinite la cea de-a doua venire a lui Isus Hristos. Aceasta se aplica in special invataturii despre Sarbatorile lui Iehova.

 

 

 

PLANUL CARTII LEVITIC

 

I. CALEA CATRE DUMNEZEU (1---10)

 
A. Jertfele poporului (1---7)

1. Cererile (1:1---6:7)

2. Regulile (6:8---7:38)

B. Sfintenia preotiei (8---10)

1. Consacrarea (8)

2. Slujba (9)

3. Incalcarea (10)

II. UMBLAREA CU DUMNEZEU (11---20)

 
A. O viata curata in ei insisi (11---15)

B. O viata curata inaintea lui Dumnezeu (16---17)

C. O viata curata inaintea oamenilor (18---20)

III. INCHINARE LUI DUMNEZEU (21---24:9)

 
A. Familiile preotilor (21---22)

1. Familia preotului (21:1--15)

a) Doliul in familie (21:1--6)

b) Casatoria in familie (21:7--15)

2. Partasia preotului (21:16---22:16)

3. Functia preotului (22:17--33)

B. Sarbatorile Domnului (23)

C. Rânduielile cortului (24:1--9)

IV. MARTURIA INAINTEA LUI DUMNEZEU (24:10---27:34)

 
A. In sfera profesiei (24:10--23)

B. In sfera posesiunii (25---26)

a) Timpurile legate de posesiune (25)

b) Termenii legati de posesiune (26)

C. In sfera fagaduintei (27)

 

JERTFELE

Existau 5 mari jertfe cerute sub lege. Toate acestea ne pun inainte aspecte ale jerftei lui Hristos la cruce. De fapt, erau mai mult de 5 jertfe cerute de legea mozaica, dar celelalte erau complementare acestora 5. Aceste 5 jertfe erau impartite in doua tipuri principale. Primele trei erau jertfe de bun miros, ceea ce inseamna ca erau inmiresmate pentru ca erau puse inaintea vrerii lui Hristos, ca devotiune fata de Voia Divina. Ultimele doua erau jertfe pentru pacat, ceea ce inseamna ca ele simbolizau ceea ce a facut Hristos cu scopul de a obtine iertarea pentru oameni. Ele pot fi expuse astfel:

1. Valoarea jertfei lui Hristos

(Jertfele de bun miros --- Latura Dumnezeiasca de la Calvar)

a) Arderea de tot --- Plinatatea devotiunii lui Hristos

b) Jertfa de mâncare --- Perfectiunea devotiunii lui Hristos

c) Jertfa de pace (multumire) --- Roadele devotiunii lui Hristos

2. Scopul jertfei lui Hristos

(Jertfele pentru pacat --- Latura omeneasca de la Calvar)

a) Jertfa pentru pacat --- Acoperind principiul pacatului

b) Jertfa pentru ispasire --- Acoperind savârsirea pacatului

Iudeul din vremea Vechiului Testament si-a insusit doar foarte vag semnificatia tipica a acestor jertfe. Ele i-au fost un refugiu foarte la indemâna sub lege in problema vinei pacatului. Din cele mai vechi timpuri, Dumnezeu a insistat pe jertfa ca pe o baza peste care El a stabilit o cale de acces. Fiecare israelit stia acest lucru. Adam, Abel, Noe si Avraam, toti au avut altarele lor. A venit acum timpul ca jertfele sa fie sistematizate si facute parte integranta din religia evreiasca.

ARDEREA DE TOT --- era folosita in inchinare, caci toata era pentru Dumnezeu. Permitându-se ca diferite tipuri de animale de sacrificiu sa fie oferite, aceasta a invatat pe popor daruirea proportionala in inchinare, caci Dumnezeu nu asteapta mai mult decât putem noi da, insa nici mai putin.

JERTFA PENTRU PACAT --- acoperea pacatul facut din eroare, slabiciune si ignoranta, dar nu si pacatul savârsit deliberat. Totul despre aceasta jertfa a fost facut pentru a transmite pacatosului seriozitatea pacatului sau, responsabilitatea si costul ispasirii lui. El a invatat ca pacatul este o boala radicala si cere o vindecare radicala.

JERTFA PENTRU ISPASIRE --- era intotdeauna insotita de o recompensa, ambele aduse lui Dumnezeu, Cel care a fost jignit prin pacat si persoanei care a fost inselata de pacat. Acest tip de jertfa trebuia adus oridecâteori o zeciuiala sau o datorie erau neglijate, când se incalca o porunca divina, sau când cineva gresea.

JERTFA DE PACE (MULTUMIRE) --- nu purta cu ea atât de mult ideea unei prezentari si a unei ispasiri, asa cum se intâmpla in cele trei jertfe de mai sus. Ideea acestei jertfe era aceea a comuniunii, pentru cel care o aducea, iar preotul statea jos in prezenta lui Dumnezeu si sarbatoreau jertfa impreuna. Era un fel de ,,Cina a Domnului“ in vremurile Vechiului Testament.

JERTFA DE MÂNCARE --- era un dar pentru Dumnezeu si nu un semn al ispasirii. Era intotdeauna produsul a ceea ce lucra omul si oferea israelitului o oportunitate de a-si aduce serviciile lui Dumnezeu sub forma de sacrificiu.

Este usor sa-ti imaginezi constiinta ranita a israelitului, infruntând o lege incalcata si temându-se de mânia lui Dumnezeu, aducându-si mielul la altar. Il vedem stând in picioare, punându-si mâinile pe capul creaturii si marturisindu-si pacatul. Acum sta in spate si priveste cum mielul este injunghiat, cum sângele lui curge si cum i se mistuie viata pe focul altarului, foc ale carui flacari nu aveau sa fie stinse niciodata. Odata sacrificiul infaptuit, evreul se intorcea acasa constient fiind ca s-a supus pe sine prevederilor de sub lege ale Domnului pentru pacatul sau. Este usor, de asemenea, sa-l vezi pe inchinatorul israelit aducând recunoscator boul la altar, ca expresie a adorarii si a multumirii aduse lui Dumnezeu pentru toata purtarea Sa de grija.

Prevederea a fost intocmita in timpul legii mozaice, atât pentru bogati cât si pentru saraci. Bogatul putea aduce un bou, saracul putea aduce un porumbel. Solomon, la dedicarea templului, a adus 22.000 de boi si 120.000 de oi (1 Imparati 8:63), in timp ce Maria, mama Domnului Isus, a adus pentru sfintirea ei o pereche de turturele (Luca 2:24) --- jertfa saracului.

Epistola catre Evrei ne aduce aminte ca jertfele Vechiului Testament erau doar o prevedere temporara pentru pacat. Prin ele insele ele nu puteau da constiintei vinovate pacea, si nici nu puteau sa spele petele pacatului. Ele trebuiau sa fie repetate iar si iar din cauza neputintei lor de a-l face perfect pe cel care le aducea. Dar acum ,,un sânge mai pretios a curs din vine nobile“ si in jertfa Domnului Isus de la Calvar avem acea jertfa perfecta pentru pacat. De fapt, atât credinciosii Vechiului Testament cât si cei ai Noului Testament sunt salvati prin credinta --- primii privind inainte la Calvar, iar ultimii privind inapoi.

Jertfele levitice

 

Numele

Referinta in

Scriptura

Scopul Consta in Partea lui

Dumnezeu

Partea

preotilor

Partea

aducatorului

Semnificatia

profetica

(1) Arderea de tot

(olah, in ebraica):

a. Cu miros placut;

b. Voluntara.

Levitic 1:3--17;

6:8---13.

(1) Sa mijloceasca pentru pacat

in general (1:4)

(2) Sa semnifice dedicarea si

consacrarea completa lui

Dumnezeu; de aici este nu-

mita ,,arderea de tot“.

Dupa avere:

(1) Vitel fara cusur (1:3---9);

(2) Miel sau capra de parte bar-

bateasca, fara cusur (1:10---13);

(3) Turturele sau pui de porum-

bel (1:14---17).

Mistuita in intregime pe altarul arderii de tot (1:9), cu exceptia pielii (7:8). Numai pielea (7:8). Nici una. Semnifica dedicarea com-

pleta a vietii lui Dumnezeu:

(1) De partea lui Hristos

(Matei 26:39---44;

Marcu 14:36; Luca

22:42; Filipeni 2:5---11.

(2) De partea credincio-

sului (Romani 12:1---2;

Evrei 13:15).

(2) Jertfa de mâncare

(minhah, in ebraica):

a. Cu miros placut;

b. Voluntara.

Levitic 2:1---16;

6:14---18;

7:12, 13.

Jertfa de mâncare insotea toate

arderile de tot; semnifica oma-giul si recunostinta cuiva fata de Dumnezeu.

Trei tipuri:

(1) floarea fainei amestecata cu

untdelemn si tamâie (2:1---3);

(2) turte nedospite facute din

floarea fainei amestecata cu

untdelemn si coapte in cuptor

(2:4), intr-o tigaie (2:5), sau

pe un gratar (2:7);

(3) Capetele verzi ale boabelor

coapte de curând, prajite la

foc si amestecate cu untde-

lemn si tamâie (2:14, 15).

Partea de aducere aminte arsa pe altar din arderea de tot (2:2, 9, 16). Ramasitele trebuiau mân-cate in curtea cortului in-tâlnirii (2:3, 10; 6:16---18;

7:14, 15).

Nici una. Semnifica umanitatea desa-vârsita a lui Hristos:

(1) Absenta aluatului tipi-

zeaza starea fara de pa-

cat a lui Hristos

(Evrei 4:15; 1 Ioan 3:5).

(2) Prezenta untdelemnului

este emblema Duhului

Sfânt (Luca 4:18; 1 Ioan

2:20, 27).

(3) Jertfa de pace (multu-

mire (shelem, in

ebraica):

a. Cu mirosma placut;

b. Voluntara

Levitic 3:11---17;

7:11---21,

28---34

Jertfa de pace (multumire) expri-ma in general pacea si partasia intre aducator si Dumnezeu; de aici ea culmina intr-o masa comuna.

Existau trei tipuri:

(1) Jertfa de multumire: exprima

gratitudinea pentru o binecu-

vântare sau o izbavire neas-

teptata.

(2) Jertfa de dedicatie: exprima

gratitudinea pentru o binecu-

vântare sau o izbavire acorda-

ta când petitia era insotita de

o juruinta.

(3) Jertfa de buna voie: exprima

gratitudinea fata de Dumne-

zeu si nu privea vreo binecu-

vântare sau izbavire anume.

Dupa avere:

(1) Din cireada, parte barbateas-

ca sau parte femeiasca, fara

cusur (3:1---5);

(2) Din turma, parte barbateasca

sau parte femeiasca, fara cu-

sur (3:6---11);

(3) Din capre (3:12---17).

Nota: Erau permise imperfectiuni minore când jertfa de pace era o jertfa de buna voie dintr-un bou sau un miel (22:23).

Partile grase arse pe altarul arderii de tot (3:3---5). Pieptul (jertfa leganata) si spata dreapta (jertfa ridica-ta; 7:30---34). Ramasitele trebuiau sa fie mâncate in curte de catre aducator si familia lui:

a. Jertfa de multumire --- sa fie mâncata in aceeasi zi (7:15).

b. Jertfele de dedicatie si de buna voie --- sa fie mâncate in prima si a doua zi

(7:16---18).

Nota: aceasta este singura jertfa din care se impartasea si aducatorul.

Pune in penumbra pacea pe care o are credinciosul cu Dumnezeu prin Isus Hris-tos (Romani 5:1; Coloseni 1:20).
Numele Referinta

in

Scriptura

Scopul Consta in Partea lui

Dumnezeu

Partea

preotilor

Partea

aducatorului

Semnificatia

profetica

(4) Jertfa pentru pacat

(hattat, in ebraica):

a. Fara miros placut;

b. Obligatorie.

Levitic 4:1---5:13;

6:24---30.

Sa ispaseasca pentru pacatele comise din nestiinta, in special acolo unde nu mai era posibila nici o restituire.

Observati Numeri 15:30, 31: Jert-fa pentru pacat nu era de nici un folos in cazurile de hula impotri-va lui Dumnezeu.

(1) Pentru marele preot, un vitel

fara cusur (4:3---12).

(2) Pentru adunare, un vitel fara

cusur (4:13---21).

(3) Pentru o capetenie, un tap

fara cusur (4:22---26).

(4) Pentru un om de rând, o iada

sau o mielusea fara cusur

(4:27---35).

(5) In cazuri de saracie, puteau fi

luate drept inlocuitor doua

turturele sau doi pui de po-

rumbel (unul pentru jertfa

pentru pacat, celalalt pentru

arderea de tot; 5:7---10).

(6) In cazuri de extrema saracie,

inlocuitorul putea fi floarea

fainei (5:11---13; compara cu

Evrei 9:22).

(1) Partile grase pe altarul

arderii de tot (4:8---10,

19, 26, 31, 35).

(2) Când jertfa pentru pacat

era adusa pentru marele

preot sau pentru aduna-

re, atunci ramasitele vi-

telului trebuiau arse afa-

ra din tabara (4:11, 12,

20, 21).

Când jertfa pentru pacat era pentru o capetenie sau un om de rând, ramasitele tapului sau ale mielului tre-buiau mâncate in curtea cortului (6:26). Nici una. Prefigureaza faptul ca in moartea Sa:

(1) Hristos S-a facut pacat

pentru noi (2 Corinteni

5:21);

(2) Hristos a patimit din-

colo de portile Ierusali-

mului (Evrei 13:11---13).

(5) Jertfa pentru vina, sau

de ispasire (’asham, in

ebraica):

a. Fara miros placut;

b. Obligatorie.

Levitic 5:14---6:7;

7:1---7.

Sa ispaseasca pentru pacatele comise din nestiinta, in special acolo unde era posibila o resti-tuire. (1) Daca se pacatuia impotriva

lucrurilor inchinate Domnu-

lui (zeciuieli, jertfe, etc.), tre-

buia sa se aduca un berbece

fara cusur; restituirea era so-

cotita conform estimarii preo-

tului privind valoarea ispasi-

rii, plus o cincime (5:15, 16).

(2) Când ofensele erau aduse

unui om, trebuia sa se aduca

un berbece fara cusur; restitu-

irea era socotita conform va-

lorii plus o cincime (6:4---6).

Partile grase trebuiau arse pe altarul arderii de tot

(7:3---5).

Ramasitele trebuiau mân-cate intr-un loc sfânt

(7:6, 7)

Nici una. Pune in penumbra faptul ca Hristos este si jertfa noastra de ispasire (Coloseni 2:13).

Nelson’s Complete Book of Bible Maps and Charts © 1993 by Thomas Nelson, Inc.

PREOTIA

S-a observat ca ,,acolo unde preotia este prezentata ca slujba, lucrul acesta este facut pentru un popor deja rascumparat“. Nu exista preotie pentru lume. Functia preotului era sa reprezinte poporul lui Dumnezeu. Bineinteles, Domnul Isus, ca Mare Preot, El singur face acest lucru atingând perfectiunea. Preotia legata de Aaron era o masura provizorie care avea sa fie desfiintata la timpul potrivit de o preotie mai buna, aceea a lui Hristos, dupa cum cartea Evrei explica atât de bine.

Primul preot oficial al lui Israel a fost Aaron, fratele lui Moise. Instructiunile elaborate erau date privind consacrarea, slujba, lipsurile si functiile preotilor lui Israel. Aaron si Moise erau din semintia lui Levi si intreaga semintie a fost pusa mai târziu deoparte in slujba pentru Dumnezeu, in legatura cu variatele aspecte ale slujbei la Cort. Numai fiii si urmasii lui Aaron au putut fi cu adevarat preoti. De când imparatii lui Israel trebuiau sa fie din semintia lui Iuda, nici un om din Israel nu putea fi si imparat si preot totodata. Tehnic vorbind, aceasta L-ar fi exclus pe Insusi Domnul Isus din breasla preotilor. Intr-adevar, in timpul vietii Sale, nu a incercat sa se bage in slujba preoteasca. Nici macar odata n-a cautat sa intre in Locul Sfânt din templu si cu atât mai mult in Locul preasfânt (Sfânta Sfintelor).

Cu secole inainte de nasterea lui Aaron a existat un rege-preot cu numele de Melhisedec, care a domnit in Ierusalim (Geneza 14:18--20). Titlul de preot al lui Hristos, la fel ca cel al lui Melhisedec, nu are nimic de-a face cu descinderea din Aaron. Preotia Lui este superioara celei a lui Aaron din toate punctele de vedere. El este un preot imparatesc, cu o lucrare vesnica, neschimbatoare, unica si efectiva. Daca deci preotia lui Aaron este inferioara celei a lui Melhisedec si bineinteles inferioara celei a lui Hristos, aceasta ne pune in fata multor lectii valoroase.

Ori de câte ori Aaron este vazut singur, el prezinta lucrarea preoteasca a Domnului Isus. Unde apare alaturi de fiii sai, el prezinta lucrarea preoteasca a bisericii iar unde este vazut in legatura cu Levitii, el aseaza inaintea noastra lucrarea preoteasca a fiecarui crestin adevarat din ziua de astazi.

 

CURATIA VIETII

Cartea Levitic aseaza inaintea poporului rascumparat al lui Israel nevoia accentuata de curatire personala. Legile dietetice din capitolul 11 nu aveau numai o rezonanta medicala; ele aduceau, de asemenea, multe lectii de valoare spirituala cu privire la umblarea crestina. La fel se aplica si legilor despre curatirea femeilor dupa nastere, leprei si problemelor din capitolele12---15.

Ziua Ispasirii, descrisa in capitolul 16, a fost o zi mare in Israel. Ritualul a fost foarte impresionant. Acolo au fost adânci cercetari de inima, iar pacatul a fost indepartat simbolic de natiune. In aceasta zi marelui preot ii era permis sa intre in Locul preasfânt (Sfânta Sfintelor) in cort. Intra acolo ca sa stropeasca cu sânge Capacul Ispasirii de pe Chivotul legamântului. Aceasta invatatura legata de Ziua Ispasirii vorbeste despre lucrarea savârsita de Isus Hristos, care apare acum in prezenta lui Dumnezeu pentru poporul Sau. In vederea acesteia, de la Israel era de asteptat sa mentina standardele cele mai inalte ale sfinteniei in toate privintele (17---20).

 

SARBATORILE DOMNULUI

Festivalurile religioase ale lui Israel erau zile mari. Erau planuite de Dumnezeu ca sa aduca in mod constant aminte poporului de marile epoci din istoria lor. Aceste festivaluri (sarbatori) intentionau sa ofere o acceptare publica a faptului ca toata tara apartinea lui Dumnezeu. Si ele au ajutat prin a da un sens unitatii nationale --- un fapt pe care Ieroboam l-a recunoscut când a ridicat regatul celor zece semintii rivale in revolta impotriva tronului lui David in Ierusalim, in urmatorii ani. Una din primele fapte ale lui Ieroboam a fost organizarea unui nou calendar religios si ruperea tuturor legaturilor cu Ierusalimul si templul. Sarbatorile poruncite sub lege serveau de asemenea ca lectii-obiect pentru copii si trebuiau sa fie oportunitati pentru instruirea religioasa a celor mici.

Sarbatorile anuale si posturile erau sapte la numar. Patru dintre ele erau celebrate in succesiuni rapide la inceputul anului. Celelalte trei aveau loc in succesiune in luna a saptea. Primele patru au fost toate literal implinite prin Hristos la prima Sa venire. Cele trei ramase vor fi tot literal indeplinite de Isus Hristos la cea de-a doua Sa venire. Intervalul dintre sarbatori in calendarul religios al lui Israel ilustreaza intervalul de timp dintre prima si cea de-a doua venire a Domnului.

PASTELE

Aceasta sarbatoare comemora eliberarea lui Israel din Egipt in zilele lui Moise dupa cum este ea inregistrata in cartea Exod. Ea vorbeste despre rascumparare si mai ales despre faptul ca ,,Hristos, Pastele noastre, a fost jertfit“ (1 Corinteni 5:7).

AZIMILE (PÂINEA NEDOSPITA)

Aceasta sarbatoare era foarte strâns asociata cu Pastele. In Biblie drojdia este un simbol invariabil al raului si in special al unei doctrine gresite. Evreii trebuiau sa scoata toata drojdia din casa si timp de 7 zile trebuiau sa manânce azimi. Intâi vine rascumpararea si apoi o umblare separata.

PRIMELE ROADE

Sarbatoarea era o consacrare a recoltei si marca inceputul recoltei de grâu in tara. Un snop de orz era luat de pe câmp si leganat inaintea Domnului. Sarbatoarea avea loc in prima zi a saptamânii si este tipica invierii lui Hristos.

ZIUA CINZECIMII

La cincizeci de zile dupa prezentarea snopului leganat, doua pâini erau prezentate si leganate inaintea Domnului, marcând incheierea recoltei de grâu. Sub forma de imagine, bineinteles, sarbatoarea Cinzecimii privea inainte, spre ziua când Cinzecimea avea sa fie cu adevarat implinita (Fapte 2:1) si Duhul Sfânt va fi coborât sa aduca Biserica pe lume.

TRÂMBITELE

Un lung interval se intindea intre Sarbatoarea Cinzecimii si Sarbatoarea Trâmbitelor. Trâmbitele reprezentau chemarea adresata de Iehova lui lsrael spre a se strânge din nou, si a se pregati pentru cele doua mari evenimente, care urmau aproape imediat.

ISPASIREA

Ziua Ispasirii marca cea mai solemna ocazie din calendarul religios al lui Israel. Era numita o zi a nenorocirii si era un timp de aducere aminte a pacatelor natiunii. Numai in aceasta zi, in tot anul, marele preot avea voie sa intre in cort in Locul Preasfânt (Sfânta Sfintelor). Se luau doi tapi; unul dintre ei, ales de multime, purta pacatul natiunii intr-o „tara locuita“, in timp ce celalalt era injunghiat si cu sângele lui era stropit Capacul Ispasirii, de catre marele preot. Acest festival anticipeaza vremea când Israel va fi cuprins de remuscare pentru ca l-au rastignit pe Hristos si se vor pocai in mod national, intorcându-se la El.

CORTURILE

Aceasta sarbatoare era legata intotdeauna in istoria lui Israel de perioade de bucurie. Poporul se aduna laolalta timp de opt zile, locuind in corturi (baraci) si bucurându-se in bunatatea lui Dumnezeu. Primele roade de ulei si vin erau aduse in cort si apoi se aducea o ultima multumire pentru roadele anului. Era, de asemenea, comemorata pribegia lui Israel prin pustie de la iesirea din Egipt (Levitic 23:39--43). Aceasta sarbatoare priveste inainte la o era viitoare de pace si prosperitate, când va domni Isus Hristos.

In Vechiul Testament aceste sarbatori erau numite ,,Sarbatorile lui Iehova“, dar in Noul Testament fusesera atât de deteriorate de gândirea oamenilor, incât le-au numit ,,Sarbatorile Iudeilor“ (Ioan 5:1; 6:4).

VREMURI SI SOROACE

Asa cum poporul trebuia sa respecte Sabatul saptamânal, tot astfel trebuia sa respecte un Sabat al anilor, deoarece fiecare al 7-lea an trebuia sa fie un an de odihna pentru tara. Pe lânga acestea trebuiau sa respecte asa-numitul ,,an de veselie“. Dupa 49 de ani (de 7 ori câte 7), cel de-al 50-lea an trebuia sa fie un timp al celebrarii, de o natura speciala. Toate datoriile erau anulate prin lege si toate proprietatile trebuiau sa revina adevaratilor proprietari. Astfel, Domnul Isi invata poporul sa evite lacomia si ii indeparta de o filosofie de viata materiala. Israel a fost de asemenea invatat in asa fel incât sa stie ca Tara Promisa apartinea lui Dumnezeu si nu lor. Termenii lor de ocupare au fost clar impusi de Dumnezeu. Faptul ca au fost izgoniti din tara (2 Cronici 36:21) a fost din cauza esecului lor de a pastra acesti ani sabatici, precum si din cauza celorlalte pacate.

Cartea Levitic se incheie cu legi care guvernau juruinte (fagaduinte) facute lui Dumnezeu. Noi suntem avertizati ca promisiunile catre Dumnezeu trebuie respectate. De la un capat la altul al cartii se poate urmari indemnul ca poporul lui Dumnezeu sa fie sfânt. Acasa sau pe strada, la lucru sau la inchinaciune, in viata personala sau publica, oricând si oriunde, poporul rascumparat trebuie sa-si mentina conduita si vorbirea la cel mai inalt standard de sfintenie. Acesta este mesajul din Levitic.

Sarbatorile lui Israel

 

Prima venire a

lui Hristos

Luna Zi(le) Sarbatoare Priveste

inapoi la...

Priveste

inainte la...

Scriptura
I-a 14 Pastele Rascumpara-rea intâilor

nascuti

Hristos

rascumpa-rând moartea

1 Corinteni 5:7

1 Petru

1:18--19

I-a 15--21 Azimile Separare de

alte natiuni

Umblarea

Sfânta a

credinciosilor

1 Corinteni

5:7--8

Galateni

5:9, 16--17

I-a 16 Primele roade Recolta in

tara

Invierea lui

Hristos

Apocalipsa 1:5

1 Corinteni

15:20--23

a III-a 6 Cincizecimea Ispravirea

recoltei

Trimiterea

Duhului Sfânt

Fapte 2:1--47

1 Corinteni

12:13

 

Timpul de vara (Ioan 4:35)

 

A doua venire a

lui Hristos

a VII-a 1 Trâmbitele Anul Nou la

Israel

Restrângerile

lui Israel

Isaia 27:12--13

Matei 24:21--31

a VII-a 10 Ziua Ispasirii Pacatul

national al lui

Israel

Convertirea

nationala a lui

Israel

Zaharia 12:10

Romani

11:26--27

a VII-a 15--22 a Corturilor Israel in

pustie

Israel in

Imparatie

Zaharia 14:4--16

Apocalipsa

7:9--17

 

Alte timpuri sacre ale lui Israel

 

Sabatul Fiecare a saptea zi era o odihna solemna de la toata munca.

Exod 20:8--11; 31:12--17; Levitic 23:3; Deuteronom 5:12--15

Anul sabatic Fiecare al saptelea an era desemnat ca ,,an al iertarii“, ca sa dea

voie pamântului sa stea necultivat.

Exod 23:10, 11; Levitic 25:1--7

Anul de veselie Al 50-lea an, care venea in urma a sapte ani sabatici, trebuia sa

proclame libertatea celor care fusesera robi din pricina datoriilor,

si sa inapoieze pamânturile vechilor proprietari.

Levitic 25:8--55; 27:17--24; Ezechiel 46:17

Luna noua Prima zi din luna evreiasca de 29 sau 30 de zile era o zi de

odihna, jertfe speciale si sunare a trâmbitelor.

Numeri 28:11--15; Psalmul 81:3

Innoirea Templului Un praznic de opt zile in luna a noua (Chisleu) care comemora

(Luminile sau Hanukkah) curatirea templului de intinarea primita de la Siria, precum si

Ioan 10:22 rededicarea lui.

Purim O sarbatoare in a 14-a si a 15-a zi a lunii a 12-a (Adar). Numele

(Sortii) vine din Babilonianul Pur, insemnând ,,Sort“.

Nelson’s Complete Book of Bible Maps and Charts © 1993 by Thomas Nelson, Inc.

 

NUMERI: CARTEA PELERINAJULUI

Intre ultimul capitol al Exodului si primul capitol al cartii Numeri este o perioada de o luna.

Leviticul

Numeri

Sanctuar Pustie
Puritate Pelerinaj
Partasie Necredinta
Legislativ Narativ
Ceremonial Istoric

Evenimentele din Numeri ocupa o perioada de 38 de ani (Vezi Ioan 5:5). Cartea isi trage numele de la cele doua numaratori ale poporului, inregistrate in paginile sale (vezi Numeri 1 si 26). Este important sa stim ca generatia numarata la inceputul cartii (Numeri 1) nu este aceeasi cu cea numarata la sfârsitul cartii (Numeri 26). Esuarea tragica a lui Israel la Cades-Barnea de a trece in Canaan si a ocupa tara promisa, are loc intre aceste doua numaratori si, ca urmare, generatia necredincioasa e condamnata sa rataceasca prin pustie pâna când toti vor fi murit. Doar doi oameni, Iosua si Caleb, au scapat de aceasta judecata.

Lectiile cartii Numeri sunt pline de interes si sunt foarte practice. Levitic trateaza inchinarea credinciosului, iar Numeri --- umblarea credinciosului. In Levitic domina puritatea, in timp ce pelerinajul domina cartea Numeri.

 

 
PLANUL CARTII NUMERI

Trebuie sa amintim ca ratacirea prin pustie, care preocupa atentia noastra in aceasta carte, a venit in urma neascultarii. Dumnezeu a avut prin pustie o cale care l-ar fi adus pe Israel intr-o imediata posesiune a Canaanului. Necredinta ne priveaza intotdeauna de bucuria prezenta a mântuirii.

 

I. ISRAEL IN PUSTIE --- VECHEA GENERATIE (1---19)

A. Disciplina in pustie (1:1---9:14)

1. Numaratoarea poporului (1)

2. Asezarea taberelor (2---4)

3. Sfintirea poporului (5)

4. Consacrarea poporului (6:1---9:14)

B. Calauzirea prin pustie (9:15---10:36)

1. Instrumentele acestei calauziri (9:15---10:10)

a. Calauzirea Norului (9:15--23)

b. Sunetul Trâmbitei (10:1--10)

2. Un exemplu de calauzire (10:11--28)

3. Influenta calauzirii (10:29--32)

4. Invocarea calauzirii (10:33--36)

C. Nemultumirea din pustie (11---13)

Criticând:

1. Actuala viata de credinta (11:1--9, 31--35)

2. Dragostea perfecta a lui Dumnezeu (11:10--25)

3. Lumina profetica a celorlalti (11:26--30)

4. Conducerea personala a lui Moise (12)

5. Tara promisa a Canaanului (13)

D. Moartea in pustie (14---16)

E. Deznadajduirea in pustie (17---19)

II. ISRAEL PE DRUM --- NOUA GENERATIE (20---36)

A. Chemând trecutul (20)

B. Rascumparând prezentul (21:1---27:11)

C. Privind viitorul (27:12---36:13)

1. In fruntea lui Israel (27:12--23)

2. Legile lui Israel (28---30)

3. Tara lui Israel (31---36)

 

Un mod simplu de a ne aduce aminte continutul cartii Numeri este sa memoram miscarile geografice pe care le descrie.

Cele trei miscari (drumuri) principale sunt:

--- De la Sinai la Cades-Barnea (1---12);

--- De la Cades-Barnea prin variatele pribegii prin pustie si inapoi

la Cades-Barnea (13---19);

--- De la Cades-Barnea la Iordan (20---36).

 

PREGATIREA PENTRU DRUM

Dumnezeu este un Dumnezeu al rânduielii. Unul dintre lucrurile care impresioneaza mintile noastre atunci când citim Numeri, este ca Israel, o natiune de 2--3 milioane de oameni, nu a fost un popor dezordonat. Israel cuprindea o tabara ordonata, asezata conform decretului divin, in jurul cortului. Fiecare persoana isi avea locul sau propriu in poporul lui Dumnezeu. Citim in 1 Corinteni 14:40: ,,Dar toate sa se faca in chip cuviincios si cu rânduiala“.

Mai intâi au fost numarati barbatii care purtau armele. Numai adevaratilor israeliti le era ingaduit sa lupte in bataliile Domnului. Apoi au fost numarati Levitii. Existau trei familii ale Levitilor: Gherson, Chehat si Merari, fiecare familie fiind urmasa unuia din fiii lui Levi.

Asezarea cortului si accesoriile lui au fost incredintate acestor Leviti. Când capeteniile lui Israel si-au adus jertfele, constând in care si boi pentru transportul cortului, Moise a facut o impartire neobisnuita a acestora. El nu a impartit in mod egal cele 6 care si cei 12 boi celor trei familii ale lui Levi. Familia Chehat nu a primit nimic. Motivul devine clar când vedem ca Dumnezeu le-a incredintat lor transportul chivotului, tablelor, sfesnicului, altarului si a veselei sanctuarului. Aceste obiecte sacre trebuiau purtate in mâna.

PLÂNGEREA POPORULUI

Cineva a sugerat ca un titlu mai bun pentru cartea Numeri ar fi ,,Cartea Cârtirilor“. De când au parasit Egiptul si pâna au pierdut in sfârsit dreptul de a intra in tara Canaan, ei s-au tot plâns. S-au plâns de mana, au criticat când darul profetic a fost manifestat prin altii, iar Aaron si Maria l-au criticat pe Moise pentru casatoria sa cu o femeie straina. Pâna la urma au criticat insasi Tara Promisa.

CADES-BARNEA

Acest loc are o semnificatie aparte in istoria ebraica. La Cades-Barnea poporul care a iesit din Egipt printr-un act de credinta, atât de des L-a discreditat pe Dumnezeu, incât a facut imposibila intrarea lor in tara, s-au increzut in Dumnezeu ca sa-i scoata din Egipt, dar au falimentat in increderea in El pentru a-i aduce in Canaan. Raportul spionilor cu privire la uriasi si cetatile intarite le-a subminat credinta. Inflacaratele pledoarii ale lui Iosua si Caleb, nu au fost luate in seama. Necredinta a câstigat. Exista o lectie practica si solemna pentru noi toti in asta. Cât de multi sunt aceia care se pare ca pot sa se increada in Dumnezeu ca sa-i salveze de sub pedeapsa pacatului, dar care falimenteaza când e vorba sa se increada in El ca sa-i salveze de sub puterea pacatului. Toata viata lor au trait in descurajari si infrângeri, neintrând niciodata in ,,Canaanul“ lor de pace, prosperitate si putere. Toate zilele lor au pribegit, asa cum s-a si intâmplat, prin pustie, fiind lipsiti de tot ceea ce avea Dumnezeu mai bun pentru ei.

La Cades-Barnea poporul S-a plâns si a cârtit impotriva lui Moise si a lui Aaron. ,,De ce n-om fi murit noi in tara Egiptului, sau de ce n-om fi murit in pustia aceasta?“ (Numeri 14:2) au strigat ei in frica pe care o aveau in fata uriasilor canaaniti la fel ca si in Exod 16:3. Si, intr-un gând solemn, Dumnezeu le-a raspuns la rugaciune. ,,Trupurile voastre moarte vor cadea in pustia aceasta“ a fost judecata Lui crunta (Numeri 14:29).

MAI MULTA RAZVRATIRE

Core era var primar cu Moise si Aaron. Dupa putin timp de la pedepsirea de la Cades-Barnea, Core a condus o razvratire impotriva conducerii lui Moise si a preotiei lui Aaron. El, impreuna cu conspiratorii, au fost expusi si executati intr-un mod foarte surprinzator. Pamântul s-a despicat si i-a inghitit pe rebeli. Si toiagul lui Aaron a venit in mod miraculos sa-si revendice dreptul preotiei.

NOUA GENERATIE

Este important sa observam ca intre capitolul 19 si 20 din Numeri exista o perioada de 37 de ani si jumatate. A doua parte a cartii incepe prin chemarea trecutului. Acest fapt este evident in relatarea mortii lui Aaron si a Mariei, fratele si sora lui Moise. Lui Moise i s-a spus de asemenea ca nu poate personal sa intre in tara Canaan, din cauza pacatuirii sale, prin lovirea stâncii a doua oara. Este interesant sa observam de asemenea, ca noua generatie a inceput ca si cea veche disparuta, prin a-l critica pe Moise.

Dar pribegiile s-au terminat si au inceput razboaiele. Dusmanii de pe malul dinspre pustie al Iordanului au fost infruntati si infrânti. Balaam, profetul fals, angajat de Balac, regele Moabului, sa-i blesteme pe israeliti, a inteles ca nu poate blestema un popor pe care Dumnezeu l-a binecuvântat. In cele din urma Balaam, cautând refugiu printre madianiti, a cazut sub sabia lui Iosua.

Poporul a fost numarat inca o data si i s-au dat instructiuni finale, in vederea apropiatei cuceriri a Canaanului. Iosua a fost numit ca succesor al lui Moise. Doua semintii si jumatate (Ruben, Gad si jumatate din semintia lui Manase) au cerut ca mostenirea lor in tara sa fie in partea dinspre pustie a Iordanului. Intinderea efectiva (reala) a teritoriului tarii pe care trebuiau sa o ocupe era stabilita, si s-au facut aranjamente, in credinta, pentru impartirea ei.

Cartea Numeri se termina cu o nota de asteptare. In cele din urma, poporul era gata sa intre intara promisa.

DEUTERONOM: CARTEA ADUCERII AMINTE

 

De la Geneza la Numeri

Deuteronom

Dezvoltarea istoriei lui Israel Filosofia istoriei lui Israel
Performante Divine Principii Divine
Dumnezeu ii vorbeste lui Moise Moise vorbeste poporului

 

Cartea Deuteronom consta intr-o serie de mesaje date prin Moise, care curând urma sa-i paraseasca, avertizând pe Israel despre pericolele uitarii. ,,Feriti-va de uitare“, repeta el mereu. ,,Aduceti-va aminte!“. Aceste doua avertizari suna ca un refren pagina de pagina in Deuteronom.

,,Numai ia seama asupra ta, si vegheaza cu luare aminte asupra sufletului tau... ca nu cumva sa uiti lucrurile pe care ti le-au vazut ochii“ (4:9). ,,Vegheati asupra voastra, ca sa nu dati uitarii legamântul pe care l-a incheiat cu voi Domnul, Dumnezeul vostru“ (4:23). ,,Adu-ti aminte ca si tu ai fost rob in tara Egiptului“ (5:15). ,,Vezi sa nu uiti pe Domnul, care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei“ (6:12). ,,Adu-ti aminte de tot drumul pe care te-a calauzit Domnul, Dumnezeul tau, in timpul acestor 40 de ani de pustie“ (8:2). ,,Vezi sa nu uiti pe Domnul, Dumnezeul tau, pâna acolo incât sa nu pazesti poruncile“ (8:11). ,,Ci adu-ti aminte de Domnul, Dumnezeul tau, caci El iti va da putere sa le câstigi“ (8:18). ,,Adu-ti aminte, si nu uita cum ai atâtat mânia Domnului, Dumnezeului tau, in pustie“ (9:7). ,,Adu-ti aminte ce a facut Domnul, Dumnezeul tau, Mariei“ (24:9). ,,Adu-ti aminte ce ti-a facut Amalec pe drum“ (25:17).

 

 
PLANUL CARTII DEUTERONOM

Generatia care a experimentat rascumpararea din Egipt, murise. Iosua, Caleb si Moise au ramas singuri, iar Moise avea sa moara curând. O noua generatie statea la granitele Tarii Promise, un nou conducator statea gata sa cuceresca Canaanul. Noi provocari li se iveau inainte, noi pericole, noi perspective. Intr-o serie de zece predici Moise a cautat sa pregateasca poporul lui Dumnezeu pentru viitor aducându-le aminte de trecut. In aceasta carte putem privi in patru directii: o privire in trecut, o privire launtrica, o privire in viitor si o privire in sus.

I. ISTORIA LUI ISRAEL --- O PRIVIRE IN TRECUT (1---3)

A. Calatoria revizuita --- de la Horeb la Cades (1)

1. Calatorind spre Cades (1:1--19)

2. Tremurând la Cades (1:20--45)

3. Asteptând la Cades (1:46)

B. Calatoria reluata --- De la Cades la Bet-Peor (2---3)

1. Cucerind tara de la Est de Iordan (2:1---3:17)

a. Victoria asupra uriasilor --- Presupusa (2:1--23)

b. Victoria asupra uriasilor --- Dovedita (2:24---3:17)

2. Contemplând tara de la Vest de Iordan (3:18--29)

a. Moise vorbeste lui Israel (3:18--20)

b. Moise priveste mostenirea (3:21--29)

II. SFINTENIA LUI ISRAEL --- O PRIVIRE INLAUNTRU (4---11)

A. Moise vorbeste despre Lege (4---6)

B. Moise vorbeste despre Domnul (7---8)

C. Moise vorbeste despre Tara (9---11)

III. MOSTENIREA LUI ISRAEL --- O PRIVIRE SPRE VIITOR (12---30)

Legile privind:

A. Curatia in Tara (12---14)

B. Proprietatea in Tara (15)

C. Pietatea in Tara (16:1--17)

D. Pozitiile in Tara (16:18---18:22)

E. Protectia in Tara (19---20)

F. Persoanele din Tara (21---25)

G. Prioritatile in Tara (26)

H. Permanenta in Tara (27---30)

IV. EROUL LUI ISRAEL --- O PRIVIRE IN SUS (31---34)

A. Moise --- Omul de Stat (31)

B. Moise --- Cântaretul (32)

C. Moise --- Profetul (33)

D. Moise --- Sfântul (34)

 

PRIVIND INAPOI

Dupa cum spunea W. G. Scroggie, Deuteronom ,,se afla in legatura cu cele patru carti precedente la fel de mult ca Evanghelia dupa Ioan cu Scrierile Sinoptice“. Evangheliile Sinoptice ne ofera fapte istorice concrete, iar Ioan arata semnificatia spirituala a acestora. In mod asemanator, semnificatia spirituala a celorlalte patru carti de dinainte este data in Deuteronom. De la Geneza pâna la Numeri ni se ofera faptele din istoria lui Israel, iar Deuteronom ne ofera filosofia acestei istorii.

La Cades-Barnea Israel a auzit pentru prima data de uriasi. Frica de uriasii din Canaan a adus o paralizie spirituala si pedeapsa cu moartea in pustie. Acum umbra uriasilor aparea din nou. Iar Moise, constient fiind de trecut, a vrut sa se asigure ca istoria nu se repeta. Cu tact si cu pricepere, el a adus aminte lui Israel ca alte natiuni i-au infruntat si i-au stapânit pe acesti uriasi. Intr-adevar, dusmanii Canaanului nu erau mai teribili decât Sihon Amoritul si Og, regele Basanului, ale caror teritorii le posedau acum.

PRIVIND INLAUNTRU

Sursa intregii maretii nationale sta intr-o relatie adevarata cu Dumnezeu. Acest fapt este valabil pentru toate popoarele, dar mai ales pentru Israel, de când scopul lui Dumnezeu in a le acorda cetatenie a fost ca ei sa-I poata fi martori in toata lumea. De aceea Moise a avertizat pe Israel impotriva uitarii legii Domnului. In câteva carti din Biblie, sunt mentionate binecuvântarile unei relatii corecte cu Dumnezeu si blestemele ca urmare a uitarii Lui, mult mai grafic portretizate decât in Deuteronom. Amintind poporului ca posedarea pamântului in Tara Promisa atârna de acordarea locului potrivit pe care il merita Dumnezeu, Moise le-a pus in fata binecuvântari si blesteme. Ei au fost avertizati in mod solemn ca ele trebuiau sa fie spuse odata ce Tata era a lor --- Binecuvântarile de pe Muntele Garizim si Blestemele de pe Muntele Ebal. Intregul Israel, adunat pe semintiile lui, trebuia sa spuna ,,Amin“, in timp ce erau citite aceste ordine si invocatii Este interesant sa vedem cum in Deuteronom se impletesc bunatatea divina si severitatea divina. Legea si dragostea, bunatatea si harul, incurajarile si avertismentele, merg mâna in mâna.

PRIVIND PESTE IORDAN

,,Acestea sunt statutele si judecatile pe care va trebui sa le respectati in tara“. 19 capitole din Deuteronom degaja principii si precepte care au de-a face cu ocuparea Canaanului. Imediat, Moise a avertizat poporul impotriva legaturilor cu canaanitii si impotriva caderii in capcana idolatriei. Practicile pagânilor trebuiau evitate ca lepra (ciuma). Din cauza acestor ticalosii Israel, ca pedeapsa a lui Dumnezeu, trebuia sa ii anihileze. Poluarile morala si religioasa ale Canaanului erau un cancer dezgustator in societatea umana si trebuiau scoase afara prin chirurgia sabiei. Aceasta nu era cruzime, ci bunatate. Israel trebuia sa se fereasca de compromis, de savârsirea celor mai grave pacate, care au atras dupa ele exterminarea Canaanitilor. Ei trebuiau sa fie un popor sfânt, un martor viu pentru toata omenirea, o marturie in lumea primului si singurului Dumnezeu viu si adevarat.

PRIVIND IN SUS (SPRE CER)

Ultimele patru capitole il arata pe Moise privind peste intunecatul Iordan, peste râul mortii. Ultimele sale cuvinte catre Israel, viziunea sa profetica, cântarea lui si ingroparea sa stranie, facuta de mâna lui Dumnezeu intr-o vale necunoscuta a muntelui Nebo, sunt pline de interes. Deuteronom se incheie cu Iosua stând ,,in papucii“ lui Moise la hotarul Tarii Promise.

Introducere la

Cartile istorice

 

Cele douasprezece carti istorice prind povestea lui Israel de acolo de unde o paraseste sfârsitul Deuteronomului. Aceste carti descriu ocuparea Tarii Promise si asezarea lui Israel in ea, tranzitia de la judecatori la monarhie, dezbinarea si declinul imparatiei, robia imparatiilor de nord si de sud, precum si intoarcerea ramasitei.

Cartile istorice se despart in trei ramuri:

1. Cartile teocratice --- Iosua, Judecatori, Rut

2. Cartile monarhice --- Samuel, Imparati, Cronici

3. Cartile de restaurare --- Ezra, Neemia, Estera.

 

Cartile teocratice

Aceste carti acopera perioada cuceririi si impartirii Canaanului si viata in timpul judecatorilor. In timpul acestor ani (1405---1043 A.Ch.), Israel a fost o natiune condusa de Dumnezeu (o teocratie).

Iosua—Prima jumatate a cartii Iosua descrie cucerirea in sapte ani a Tarii Promise, prin credinta si ascultarea lui Iosua si a poporului. Dupa ce au fost pregatiti fizic si spiritual, Israelitii au cucerit tara in trei campanii: centrala, sudica si nordica. Ultima jumatate a cartii detaliaza impartirea tarii intre cele douasprezece semintii si se incheie cu provocarea adresata de Iosua poporului.

Judecatori—Neascultarea din Judecatori apare in contrast cu ascultarea plina de credinciosie pe care o gasim in Iosua. Israelitii nu i-au dat afara din tara pe toti Canaanitii si au inceput sa ia parte la idolatria lor. Cartea Judecatori consemneaza sapte cicluri de opresiuni straine, urmate fiecare de câte o perioada de pocainta si izbavire. Poporul a esuat in a invata din aceste cicluri si cartea se incheie cu doua ilustratii de idolatrie si imoralitate.

Rut—Aceasta carticica aduce o raza de lumina intr-o perioada intunecata. Povestea lui Rut s-a consumat in zilele judecatorilor, insa este o ilustratie puternica a neprihanirii, dragostei si credinciosiei fata de Domnul.

 

Cartile monarhice

Aceste sase carti traseaza istoria monarhiei lui Israel de la inceputurile ei in 1043 A.Ch. pâna la distrugerea ei in 586 A.Ch.

Intâia Samuel—Prorocul Samuel a purtat Israelul in tranzitia de la perioada judecatorilor la monarhie. Poporul dorea un imparat si Dumnezeu i-a spus lui Samuel sa-l unga pe Saul. Saul a inceput bine, insa curând a degenerat intr-un tiran fara de Dumnezeu. David a devenit alesul lui Dumnezeu pentru a fi imparat, dar a fost urmarit de gelosul Saul, ale carui intentii criminale au fost oprite doar de moartea sa.

A doua Samuel—Dupa decesul lui Saul, David a domnit sapte ani peste Iuda si alti treizeci si trei de ani peste toate cele douasprezece semintii. Domnia sa a fost caracterizata de o mare binecuvântare pâna când a comis adulter si crima. Din acel moment si pâna la moartea sa, David s-a confruntat cu probleme personale, familiale si nationale.

Intâia Imparati—Solomon a adus imparatia la zenitul ei politic si economic, dar el, cel mai intelept dintre oameni, s-a jucat de-a nebunul in multele sale casatorii cu femei straine. Dupa moartea sa in 931 A.Ch., imparatia a fost dezbinata in mod tragic, atunci când cele zece semintii nordice ale lui Israel si-au ridicat propriul imparat. Numai imparatia de sud, a lui Iuda (doua semintii), a ramas supusa dinastiei davidice.

A doua Imparati—Povestea imparatiei dezbinate continua in 2 Imparati, când Israel si Iuda sunt purtate spre sfârsiturile lor amare. Niciunul din cei nouasprezece imparati ai lui Israel nu a facut ce era bine inaintea Domnului, iar coruptia lor a dus la robie in mâinile Asirienilor in 722 A.Ch. Iuda a rezistat mai mult pentru ca opt din cei douazeci de conducatori ai ei L-au urmat pe Domnul. Dar si Iuda a cazut la judecata si a fost dusa de Babilonieni in robie intre 605 A.Ch. si 586 A.Ch.

Intâia Cronici—Cartile Cronicilor ne dau o perspectiva divina despre istoria lui Israel incepând din timpul lui David si pâna la cele doua robii. Prima carte incepe cu o genealogie de noua capitole de la Adam la familia lui Saul, urmata de o relatare a vietii lui David.

A doua Cronici—Aceasta carte continua naratiunea cu viata lui Solomon si detaliaza construirea si inchinarea (dedicarea) templului. Apoi traseaza numai istoria imparatilor lui Iuda, oferind motivele spirituale si morale care au dus la caderea ei finala.

 

Cartile de restaurare

Ultimele trei carti istorice descriu intoarcerea unei ramasite de Iudei in tara lor de bastina, dupa saptezeci de ani (605---536 A.Ch.) de robie. Ei au fost condusi in perioada 536---420 A.Ch. de Zorobabel, Ezra si Neemia.

Ezra—Babilonul a fost cucerit de Persia in 539 A.Ch. iar Cir (Cirus) a dat un decret in 536 A.Ch., care a permis Iudeilor sa se intoarca in Palestina. Zorobabel a condus cca. cincizeci de mii la Ierusalim ca sa reconstruiasca templul si cu aproximativ 78 de ani mai târziu (458 A.Ch.), preotul Ezra s-a intors cu alti aproape doua mii de Iudei.

Neemia—Templul fusese construit, dar zidurile Ierusalimului inca zaceau in ruine. Neemia a obtinut permisiunea si fonduri de la imparatul Persiei pentru a reconstrui zidurile (444 A.Ch.). Dupa ce au fost construite zidurile, Ezra si Neemia au fost initiatorii unor reforme si treziri spirituale in popor.

Estera—Povestea Esterei a avut loc intre capitolele 6 si 7 din Ezra. Mare parte din Iudei au ales sa ramâna in Persia, insa vietile lor erau in pericol din cauza unui complot care viza exterminarea lor. Dumnezeu a intervenit in mod suveran si s-a folosit de Estera si Mardoheu ca sa izbaveasca poporul.

IOSUA: DIN VICTORIE IN VICTORIE

 

Iosua s-a nascut sclav si el a experimentat glorioasa izbavire a lui Israel din ,,casa robiei“. El a trait experientele din pustie. A sezut la picioarele lui Moise si a condus armatele lui Israel. Impreuna cu Caleb si alti zece, a spionat Tara Promisa. El a fost stralucitorul cuceritor al tarii ,,unde curge lapte si miere“. Mantaua lui Moise a cazut peste umerii lui Iosua. El era acum conducatorul lui Israel si era insarcinat sa aduca poporul lui Dumnezeu in odihna promisa din Canaan.

Cartea lui Iosua ocupa un loc strategic in Vechiul Testament. Este veriga de legatura intre Israel---afara din tara si Israel---in tara. Pozitional corespunde cu cartea Faptele Apostolilor si spiritual cu cartea Efeseni. In Deuteronom, Israel a avut prospectele Tarii Canaan. In Iosua, Israel a luat in stapânire Tara Canaan. In Deuteronom, Moise pune inaintea lui Israel viziunea credintei. In Iosua, israelitii erau condusi de umblarea in credinta.

Iosua este o carte despre:

O TARA: --- ca tara a idolatriei si a imoralitatii;

--- ca mostenire promisa de Dumnezeu, asteptând sa fie ocupata.

UN POPOR: --- natiunea aleasa a lui Israel, infruntând obstacole omenesti pentru ocuparea Tarii.

Iosua este prima carte din cele 12 carti istorice.

Aproape 24 de ani sunt acoperiti de istoria lui Iosua.

In cartea lui Iosua exista trei atribute ale lui Dumnezeu: sfintenia, credinciosia si harul Sau.

1. NUMELE SAU --- Numele original al lui Iosua a fost Hosea (Numeri 13:8; Deuteronom 32:44), care literal inseamna ,,salvare“. In timpul calatoriei in pustie, Moise i-a schimbat numele in Iosua (Numeri 13:16), care inseamna ,,Iehova este salvarea“. Care este semnificatia acestei schimbari de nume?

2. ASOCIEREA SA CU MOISE --- Iosua era un tânar când, numit de Moise, a ajuns unul dintre insotitorii sai, in timpul calatoriei prin pustie. Citeste urmatoarele pasaje, care vorbesc despre unele slujbe ale sale in timpul acestor ani: Exod 17:8--16; 24:12--13; Numeri 13:1--16; 14:26--35. La sfârsitul lucrarii lui Moise, Dumnezeu l-a ales pe Iosua sa-i fie urmas (Numeri 27:18), iar Moise i-a dat mantaua lui de conducator (Deuteronom 34:9).

3. CARACTERUL SAU --- Citeste ceea ce spune Dumnezeu despre Iosua in Numeri 27:18 (Deuteronom 34:9). Iosua s-a temut de Dumnezeu, a crezut in Dumnezeu, L-a ascultat si L-a glorificat. A fost un mare conducator, câstigând respectul copiilor lui Israel (Deuteronom 34:9), mentinând ordinea si disciplina, punându-L pe Dumnezeu in centrul natiunii, incurajând poporul sa-I dea lui Dumnezeu tot ce au ei mai bun. A fost de asemenea si un mare conducator de osti, folosind intelepciunea data de Dumnezeu, increderea, curajul si spiritul de provocare pentru a-si manipula armata in strategii care au dus intotdeauna la triumf. Iosua era un om smerit, care i-a invatat pe altii si L-a glorificat cel mai mult pe Dumnezeu.

PLANUL CARTII IOSUA

I. REVENDICAREA TARII (1---5) --- INSTRUIREA

A. Credinta in Biblie (1)

B. Credinta stabileste pretul (2)

C. Manifestarea credintei (3)

D. Intarirea prin credinta (4)

E. Credinta plateste pretul (5)

II. CUCERIREA TARII (6---11) --- TACTICILE.

A. Biruirea lumii --- La Ierihon (6)

B. Increderea in firea lor pamânteasca --- La Ai (7---8)

C. Infruntarea siretlicurilor diavolului (9---11)

Diavolul va:

1. Cauta un acord prin Gabaoniti (9)

2. Mari avantajul prin Alianta de Sud (10)

3. Pregati atacul prin Tratatul de Nord (11)

III. COLONIZAREA TARII (12---24).

12---22 --- TERITORIUL

23---24 --- MARTURIA LUI IOSUA

A. Declararea prazilor de pe urma victoriei (12)

B. Impartirea prazilor de pe urma victoriei (13)

1. Statutul Libertatii (13--19)

2. Declaratiile de Egalitate (20)

3. Standardele Dreptatii (21)

C. Dedicarea prazilor in urma victoriei (22)

D. Apararea prazilor in urma victoriei (23--24)

 

MOISE, SLUJITORUL MEU, ESTE MORT (1:2)

Un sentiment de nepotrivire trebuie sa-l fi cuprins pe Iosua, atunci când a fost lasat sa poarte singur povara pe care a purtat-o Moise timp de 40 de ani. Israel avea tabara in partea de est a Iordanului. Canaanul, impreuna cu uriasii (Refaimitii) si cu cetatile lor, stateau acum in fata lor. Semintiile lui Israel erau nepregatite pentru razboi, dând deja dovada de lasitate, când au infruntat cucerirea Canaanului. Primul capitol din Iosua spune cum i-a vorbit si l-a incurajat Dumnezeu personal pe Iosua. El i-a concentrat atentia la Cuvântul scris, asupra prezentei divine, precum si asupra certitudinii promisiunii divine. Iosua, incurajat si intarit, a crezut.

DE CE L-A URMAT IOSUA PE MOISE?

Pentru ca:

1. S-a luptat cu Amalec, Exod 17

2. A slujit in cort, Exod 33:11: ,,nu iesea de loc din mijlocul cortului“

3. A adus un raport bun din Canaan, Numeri 14

4. Era un om ,,in care este Duhul“, Numeri 27:18

5. ,,A urmat in totul Domnului“, Numeri 32:12

6. Era un slujitor al lui Moise, Exod 24

7. ,,Era plin de duhul intelepciunii“, Deuteronom 34:9.

CURVA RAHAV

Iacov 2:25 spune: ,,Tot asa curva Rahav: n-a fost socotita si ea neprihanita prin fapte când a gazduit pe soli si i-a scos afara pe alta cale?“.

Doua iscoade au fost trimise la Ierihon, marele asezamânt canaanit, care trebuia mai intâi sa fie stapânit pentru ca invazia sa fie incununata de succes. Israel trebuia din nou sa evalueze costul mostenirii. Gasind adapost in casa unei curve, cele doua iscoade au invatat ca Ierihonul era bun ca asezamânt al lor. Frica de Dumnezeu a cazut peste popor si Rahav a inceput sa creada in Dumnezeul lui Israel. Din cauza bunatatii ei fata de cele doua iscoade si din cauza credintei ei, ea a fost salvata când a cazut Ierihonul. Mai târziu, ea s-a casatorit cu un barbat din familia lui Iuda, devenind, prin harul Domnului, un stramos al lui David si al lui Hristos (Matei 1:5).

Traversând prin credinta Iordanul, Israel a facut prima miscare inspre victorie in tara. Râul Iordan vorbeste despre moarte. Având izvorul in muntii din nordul Canaanului, acest râu coboara foarte rapid si de aceea este numit ,,Coborâtorul“. Se varsa in apele Marii Moarte, din care nu mai exista alta gura de varsare. Traversarea Iordanului semnifica identificarea crestinului cu moartea, ingroparea si invierea lui Isus Hristos. Fara aceasta traversare nu putea exista cucerirea Canaanului, si nici crestinul din ziua de astazi nu putea intra in posesia mostenirii in Isus Hristos.

GHILGAL (Inseamna ,,rostogolire“) Vezi Iosua 4:20; 5:9--10.

Monumentele inaltate la traversarea Iordanului aveau sa aduca aminte generatiei viitoare despre aceasta traversare. Experientele din pustie se sfârseau, iar mana nu mai cadea. Acum, Israel trebuia sa manânce din ,,vechiul grâu al tarii“ (Iosua 5:11--12). Ritualul taierii imprejur, care a fost neglijat in ultimii ani (5:2--9) a fost reinceput, fiind un simbol al legamântului existent intre Iehova si Israel. Asta ne vorbeste despre lepadarea firii, o experienta vitala pentru noi daca vrem sa avem victorii pentru Dumnezeu. Pastele a fost praznuit (Iosua 5:10), iar lui Iosua i s-a cerut sa-si plece sabia in fata adevaratului Capitan al Ostirii Domnului, Domnul Isus Hristos (5:13--15). Prin acest pas al credintei, tara a fost revendicata, iar victoria asigurata.

1. CAMPANIA CENTRALA (Iosua 6--9)

Atacând Ierihonul (Iosua 6) si Ai (Iosua 7---8), Iosua a produs o despicatura in inima Canaanului, ceea ce a facut imposibila unirea puternicei coalitii de nord cu cea de sud. Secretele victoriei erau credinta, curajul si ascultarea. Ierihonul a cazut imediat ce Israelul l-a ascultat pe Dumnezeu, dar cucerirea lui Ai a fost impiedicata de pacatul ce domnea in tabara si de increderea lui Iosua in propriul sau rationament. Relatarea despre Acan ne arata ce relatie vitala trebuie sa existe intre credinciosi si cum pacatul unuia poate stârpi victoria din trupul poporului lui Dumnezeu.

Dupa cucerirea cetatii Ai, Iosua a facut una dintre cele mai mari greseli ale sale (Iosua 9). A facut o alianta cu gabaonitii, uitând sfatul din 1:8 si avertizarea din Deuteronom 7:1--2. Viclenii Gabaoniti l-au atras in cursa pe Iosua si pe poporul Israel, din cauza ca Iosua nu s-a mai rugat, ci s-a increzut in el insusi.

2. CAMPANIA DE SUD (Iosua 10)

Dupa ce s-au aliat cu Gabaon (Iosua 9), Israelitii s-au retras la Ghilgal, doar ca sa primeasca o convocare rapida din partea noilor aliati. O coalitie de Sud puternica, condusa de Adoni-Tedec, imparatul Ierusalimului (Iosua 10), l-a atacat pe Gabaon. Venind de la Ghilgal, armata lui Iosua intra in scena. Dusmanii lor au fost zdrobiti, imprastiati si loviti unul dupa altul. Inca odata Israel s-a intors la Ghilgal. Faptul ca l-au atacat atât de rapid pe Gabaon, arata cât de subtil poate câstiga Satan avantaj in viata noastra.

3. CAMPANIA DE NORD (Iosua 11)

O noua alianta, din Nord, indreptata impotriva lui Iosua, a initiat campania finala care a fost centrata la apele Meromului. Puterea acestei aliante a vârât teama in inima lui Iosua, aducând apoi asigurarea divina: ,,Nu te teme de ei“ (11:6). Câteodata Satan cauta sa ne copleseasca cu teroarea sa, dar noi nu trebuie sa ne temem, deoarece el este un dusman infrânt. Iosua a atacat inainte ca alianta sa-si poata da seama si astfel au fost infrânti toti dusmanii. Ultima cruciada a lui Iosua a fost impotriva dusmanilor de pe munte. Dar toate victoriile lui i-au fost atribuite lui Dumnezeu.

IMPARTIREA TARII

Tara a fost impartita intre semintiile lui Israel. Dar au intervenit alti factori in aceasta impartire, cum ar fi: capacitatea de a o pastra, drepturi de cucerire, de cerere si de credinciosie. Cel mai mult spatiu in relatare este dedicat mostenirii lui Iuda, Efraim si Manase. Cetatile de refugiu cerute de lege au fost stabilite. Si Levitilor (Iosua 18:7), care nu au avut nici o mostenire ca semintie, li s-au dat cetati, aflate printre semintii. In acest fel influentele religioase ale acestei semintii puteau fi simtite peste tot in intreaga natiune. Un numar de 48 de cetati au fost date Levitilor.

Odata cu terminarea luptei, celor doua semintii si jumatate (a lui Gad, Ruben + 1/2 din semintia lui Manase, Iosua 18:7) carora li s-a dat partea de mostenire la est de Iordan, li s-a dat voie sa se intoarca acasa. Ei au ridicat un altar, care a dus aproape la un razboi civil, pâna au explicat ca de fapt, altarul era un semn de solidaritate cu celelalte semintii.

Ultimele cuvinte ale lui Iosua, din capitolul 24, sunt pline de semnificatie cu privire la esecul care a urmat dupa aceea, dupa cum este aratat in cartea Judecatori.

Semnificatia numelor cetatilor din Iosua 20:7--8 este foarte interesanta:

CHEDES --- ,,neprihanire“; SIHEM --- ,,umar“; HEBRON --- ,,partasie“; BETER --- ,,fortareata“ sau ,,puternic“; RAMOT --- ,,inaltimi“. Specialistii in ebraica nu au cazut de acord asupra a ceea ce inseamna GOLAN, dar Lexiconul Gesenius spune ca inseamna ,,exil“.

Aceste nume pot fi folosite in a descrie ceea ce experimenteaza pacatosii când vin prin credinta la Isus. El le da neprihanire (dreptate), nemaiputând fi acuzati din nou. Nu exista condamnare! (Romani 8:1). Ca un pastor, El ii poarta pe umeri si ei intra in partasie cu El. El este fortareata (adapostul) lor, iar ei sunt in siguranta. Ei locuiesc in inaltimi, chiar daca sunt exilati, straini si calatori in aceasta lume.

 

Iosua Judecatori
Libertate Sclavie
Progres Declin
Cuceriri prin credinta Infrângeri prin necredinta
,,Departe de noi gândul sa parasim pe Domnul si sa slujim altor dumnezei“ (24:16) ,,Copiii lui Israel au facut ce nu placea Domnului, au uitat pe Domnul si au slujit Baalilor si idolilor“ (3:7)
Israel a slujit Domnului (24:31) Israel si-a slujit lui (21:25)
Israel cunostea persoana lui Dumnezeu si puterea lui Dumnezeu (24:16--18, 31) Israel nu mai cunostea nici persoana lui Dumnezeu nici puterea Lui (2:10)
Moralitate obiectiva Moralitate subiectiva
Israel fortând spre inainte Israel spiralând inspre in jos
Pacatul judecat Pacatul tolerat
Credinta si ascultare Lipsa de credinta si ascultare

 

Send mail to: amorar@rdslink.ro with questions or comments about this web site.
Last modified: 10/18/03