Din Exod 3 pâna in Deuteronom 34 citim despre lucrarea lui Moise, robul Domnului. El a fost ales de Dumnezeu sa conduca natiunea lui Israel afara din Egipt. Moartea lui Moise este consemnata in Deuteronom 34:5–8. El n-a fost insa uitat, numele lui fiind mentionat de 50 de ori in cartea lui Iosua. Acum se produce o schimbare de conducere si un nou rob al Domnului (Iosua 24:29) ii va lua locul. ,,Dumnezeu Isi ingroapa lucratorii, dar Isi continua lucrarea“. Trebuie sa invatam lectia practica cum ca ar trebui sa existe continuitate in lucrarea Domnului si in conducerea spirituala.

In Iosua 1:1–2 sta scris: ,,Dupa moartea lui Moise, robul Domnului, Domnul i-a zis lui Iosua, fiul lui Nun, slujitorul lui Moise: «Robul Meu Moise a murit: acum scoala-te, treci Iordanul acesta, tu si tot poporul acesta, si intrati in tara pe care o dau copiilor lui Israel»“. Iosua stia ca Israel i-a facut multe probleme lui Moise in timpul celor 40 de ani in pustie. Moise a spus aceasta in Deuteronom 31:27 chiar inainte de a muri: ,,Caci eu iti cunosc duhul tau de razvratire si incapatânarea ta cea mare. Daca va razvratiti voi impotriva Domnului cât traiesc eu inca in mijlocul vostru, cu cât mai razvratiti veti fi dupa moartea mea?“.

Domnul l-a pregatit pe Iosua timp de aproape 40 de ani. El a fost ,,antrenat“ ca un elev in scoala lui Dumnezeu. Lectia practica pe care o putem invata este ca pregatirea pentru slujirea si responsabilitatea ulterioara este foarte importanta.

1. IOSUA — SCLAVUL (caracterizat de credinta)

Iosua s-a nascut ca sclav in Egipt. Când era Israel in Egipt, ei erau sclavii lui Faraon. Faraon este o imagine a lui Satan, ,,stapânitorul lumii acesteia“ (Ioan 12:31). Egiptul este o imagine a acestei lumi rele din prezent. Israelitii nu numai ca erau sclavi, dar si ingrijorator de idolatri, inchinându-se dumnezeilor Egiptului. Vezi Ezechiel 20:7–8: ,,Atunci le-am zis: «Lepadati fiecare urâciunile care va atrag privirile si nu va spurcati cu idolii Egiptului! Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!» Dar ei s-au razvratit impotriva mea, si n-au vrut sa Ma asculte. Nici unul n-a lepadat urâciunile care ii atrageau privirile si n-au parasit idolii Egiptului. Atunci am pus de gând sa-Mi vars mânia peste ei, sa-Mi sleiesc mânia impotriva lor, in mijlocul tarii Egiptului“. Omul, prin natura sa, este un sclav al lui Satan. Aceasta lume rea din prezent este locul sclaviei lui. Pacatele omului sunt lanturile care il infasoara. Omul este unealta lui Satan, iar Satan este un priceput fauritor de lanturi. De exemplu, iubirea de bani, sau placerile lumii acesteia. Lectia practica pentru noi este foarte provocatoare — am fost noi eliberati de sub puterea lui Satan si de sub robia pacatului?

I s-a dat numele de Hosea (Numeri 13:8) care inseamna mântuire. Mai târziu, Moise i-a schimbat numele de Hosea in Iehosua sau Iosua (Numeri 13:16) care inseamna — ,,Dumnezeu este mântuire“, si care este forma evreiasca pentru Isus (Matei 1:21; Fapte 7:45; Evrei 4:8). Când parintii sai i-au dat numele de Hosea, insemnând mântuire, ei si-au aratat credinta in promisiunea lui Dumnezeu de rascumparare a poporului Sau (Geneza 15:12–16; 50:24–26).

Iosua era din semintia lui Efraim si era fiul intâi-nascut al lui Nun (1 Cronici 7:20–27). Iata de ce in noaptea primului Paste viata lui fusese in pericol. Dumnezeu le-a spus lui Moise si lui Aaron in Exod 12:12: ,,In noaptea aceea eu voi trece prin tara Egiptului si voi lovi pe toti intâii-nascuti din tara Egiptului, de la oameni pâna la dobitoace; si voi face judecata impotriva tuturor zeilor Egiptului: Eu, Domnul“. Dar Iosua a avut credinta in Dumnezeu si a fost pazit/adapostit prin sângele mielului de Paste (Exod 12:3–10).

Iosua a vazut cele 10 urgii pe care le-a trimis Dumnezeu in Egipt (Exod 7—12) si stia ca Iehova era un Dumnezeu de o mare putere, care se ingrijea de poporul Sau. El a vazut victoria Dumnezeului Adevarat asupra falsilor dumnezei ai Egiptului. Vezi Exod 12:12: ,,In noaptea aceea Eu voi trece prin tara Egiptului si voi lovi pe toti intâii-nascuti din tara Egiptului, de la oameni pâna la dobitoace; si voi face judecata impotriva tuturor zeilor Egiptului: Eu, Domnul“. Numeri 33:4 spune: ,,... in timp ce Egiptenii isi ingropau pe toti intâii lor nascuti, pe care-i lovise Domnul dintre ei. Caci Domnul facuse chiar si pe dumnezeii lor sa simta puterea Lui“.

Iosua a mai fost martor si la ,,deschiderea“ Marii Rosii pentru a da libertate israelitilor si la ,,inchiderea“ apelor care a dus la inecarea armatei egiptene (Exod 14:21–31).

Cum l-a pregatit Dumnezeu pe Iosua pentru marea responsabilitate de a-l succeda pe Moise?

Prima mentiune a numelui de Iosua apare in Exod 17:9: ,,Atunci Moise i-a zis lui Iosua: «Alege niste barbati si iesi de lupta impotriva lui Amalec...»“. Prima fapta facuta de Iosua care este consemnata in Cuvântul lui Dumnezeu o gasim in Exod 17 unde el ii infrânge pe Amaleciti când acestia ataca pe Israel. Exodul 17:8 spune: ,,Amalec a venit sa bata pe Israel la Refidim“. Amalec era nepotul lui Esau, iar copiii lui erau dusmanii poporului lui Dumnezeu. Citim in Exodul 17:16: ,,El (Moise) a zis: 'Pentru ca si-a ridicat mâna impotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnul va purta razboi impotriva lui Amalec din neam in neam“. Vezi si Numeri 14:45; Judecatori 3:13, etc. Moise n-a uitat niciodata ce s-a intâmplat la Refidim, Deuteronom 25:17–18: ,,Adu-ti aminte ce ti-a facut Amalec pe drum, la iesirea voastra din Egipt: cum te-a intâlnit pe drum (,,i-a astupat drumul“ 1 Samuel 15:2) si, fara nici o teama de Dumnezeu, s-a aruncat asupra ta pe dinapoi, asupra tuturor celor ce se târau la coada, când erai obosit si sleit de puteri“. Aici vedem strategia dusmanului. Lectia practica este aceea ca dusmanul ne ataca intotdeauna in punctele slabe. Cei 3 dusmani ai nostri (lumea, firea si diavolul) stiu exact unde sa ne atace. Ca si credinciosi noi avem slabiciuni! De aceea trebuie sa implinim cuvintele din Efeseni 6:10: ,,intariti-va in Domnul si in puterea tariei Lui“.

In Exod 17 batalia s-a dat chiar intre Dumnezeu si Amalec. Citim in Exod 17:16: ,,Pentru ca si-a ridicat mâna impotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnul va purta razboi impotriva lui Amalec din neam in neam“. Trebuie sa apreciem faptul ca Dumnezeu este Cel ce lupta pentru noi. De aceea, putem sa spunem impreuna cu apostolul Pavel in Romani 8:31: ,,Daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva noastra?“ De asemenea, 1 Corinteni 15:57 spune: ,,Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne da biruinta prin Domnul nostru, Isus Hristos“. Si 1 Ioan 5:4–5 spune: ,,Pentru ca oricine este nascut din Dumnezeu biruieste lumea, si ceea ce câstiga biruinta asupra lumii este credinta noastra. Cine este cel ce a biruit lumea, daca nu cel ce crede ca Isus este Fiul lui Dumnezeu?“. Iosua a fost un om de un mare curaj. Lui nu i-a fost frica sa infrunte si sa se lupte cu dusmanul, nici sa se increada in Dumnezeu ca ii va da victoria.

In 2 Timotei 2:3–4 credinciosii sunt descrisi ca soldati: ,,Sufera impreuna cu mine, ca un bun ostas al lui Hristos. Nici un ostas nu se incurca cu treburile vietii, daca vrea sa placa celui ce l-a scris la oaste“.

In Exod 17:8–16 Iosua a invatat cum sa se apere si sa-l biruiasca pe dusman. Dar haideti sa vedem cum a fost infrânt dusmanul — Amalec — in Exod 17?

A. Prin mâinile ridicate ale lui Moise

B. Prin folosirea sabiei de catre Iosua.

Exod 17:11 spune: ,,Când isi ridica Moise mâna era mai tare Israel; si când isi lasa mâna in jos era mai tare Amalec“. Acesta a fost un act fizic. Dar in Scriptura, mâinile ridicate sunt conectate cu rugaciunea. Psalmul 134:2: ,,Ridicati-va mâinile spre sfântul locas si binecuvântati pe Domnul“. Psalmul 63:4: ,,Te voi binecuvânta toata viata mea, si in Numele Tau imi voi ridica mâinile“. Psalmul 28:2: ,,Asculta glasul rugaciunilor mele când strig catre Tine si când imi ridic mâinile spre locasul Tau cel Sfânt“. Plângerile lui Ieremia 3:41: ,,Sa ne inaltam si inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer“. 1 Timotei 2:8: ,,Vreau dar ca barbatii sa se roage in orice loc, si sa ridice spre cer mâini curate, fara mânie si fara indoieli“.

Iata de unde putem invata lectia practica cum ca rugaciunea conduce la victorie, iar lipsa de rugaciune conduce la infrângere.

Priviti la pozitia lui Moise, Aaron si Hur referitoare la Iosua si Israel. Cei 3 barbati ,,s-au suit pe vârful dealului“ (Exod 17:10). Este intotdeauna mai greu sa urci un deal, decât sa-l cobori.

Din vârful dealului ei puteau sa vada batalia, si stiau exact ce se intâmpla in vale. Daca Israel parea ca pierde, ei se puteau ruga pentru victorie. Lectia practica pentru noi este ca rugaciunea ar trebui sa fie specifica si relevanta. 1 Tesaloniceni 5:25 spune: ,,Fratilor, rugati-va pentru noi!“. Efeseni 6:18–19: ,,Faceti in toata vremea, prin Duhul, tot felul de rugaciuni si cereri. Vegheati la aceasta cu toata staruinta si rugaciune pentru toti sfintii, si pentru mine“.

Vedem de asemenea in Exod 17:12 ca Moise a fost in mare masura ajutat de Aaron si Hur: ,,Mâinile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatra, au pus-o sub el, si el a sezut pe ea. Aaron si Hur ii sprijineau mâinile, unul de-o parte, si altul de alta“. Ei l-au ajutat pe Moise sa continue sa-si ridice mâinile. Aici gasim o lectie practica importanta pentru noi. Partasia in rugaciune este de foarte mare ajutor. 2 Corinteni 1:11 spune: ,,Voi insiva ne ajutati cu rugaciunile voastre“. Cea mai buna slujba pe care o putem face unii pentru altii este sa ne rugam unul pentru altul. O alta lectie practica pentru noi o gasim in Coloseni 4:2: “Staruiti in rugaciune, vegheati in ea cu multumiri“.

In Exod 17:12 mâinile lui Moise erau la inceput ,,trudite“ iar la sfârsit ,,intinse“. Insa ,,mâinile lui au ramas intinse pâna la asfintitul soarelui“, ceea ce arata staruinta si perseverenta lui in rugaciune.

In timp ce Moise se ruga pe vârful dealului, Iosua se lupta in vale cu Amalec. Lectia practica pentru noi este ca ne putem ruga pentru credinciosii care Il slujesc pe Dumnezeu in focul luptei, pentru cei din linia intâi.

Citim in Exod 17:13: ,,Si Iosua a biruit pe Amalec si poporul lui cu taisul sabiei“. Puteti vedea aplicatia pentru noi astazi. A cui imagine este sabia? Evrei 4:12 spune: ,,Cuvântul lui Dumnezeu este viu si lucrator, mai taietor decât orice sabie cu doua taisuri“. Citim in Efeseni 6:17: ,,sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu“. In Apocalipsa 19:15 citim despre Domnul Isus Hristos: ,,Din gura Lui iesea o sabie ascutita ca sa loveasca Neamurile cu ea“. Iata de ce sabia este o imagine a Cuvântului lui Dumnezeu.

In Noul Testament avem Exemplul Desavârsit in Domnul Isus Hristos. Când L-a atacat si L-a ispitit Satan, El a folosit sabia Cuvântului lui Dumnezeu. A rostit de 3 ori ,,Este scris“ (Matei 4:4, 6, 10). Lectia practica pentru noi este ca pentru a putea spune ,,este scris“ trebuie sa fi citit si studiat Biblia.

In tara Canaan, adevaratul secret al victoriilor lui Iosua nu a fost indemânarea sa de a mânui sabia, ci supunerea sa fata de Cuvântul lui Dumnezeu (Iosua 1:8) si fata de Dumnezeul Cuvântului (Iosua 5:13–15).

3. IOSUA — SLUJITORUL (caracterizat de ascultare)

In Exod 24:13 Iosua este numit slujitorul lui Moise. Aceasta ne arata ca Iosua a fost un asistent oficial al lui Moise, conducatorul natiunii lui Israel. El a fost numit slujitorul sau insotitorul (ajutorul) lui Moise. Vezi si Exod 33:11; Numeri 11:28; Iosua 1:1. Iosua a fost slujitorul lui Moise timp de 40 de ani. Omul care a condus natiunea lui Israel la mari victorii in tara Canaan, si-a inceput lucrarea ca slujitor. Lectia practica pentru noi este ca drumul lui Dumnezeu spre inaltimi (glorie) incepe intotdeauna de jos! Proverbe 15:33; 18:12 spun ,,smerenia merge inaintea slavei“. 1 Petru 5:6: „Smeriti-va sub mâna tare a lui Dumnezeu, ca la vremea potrivita El sa va inalte“. Gândindu-ne la Domnul Isus Hristos, sa privim la ce spune Ioan 12:24: ,,daca grauntele de grâu care a cazut pe pamânt nu moare, ramâne singur; dar daca moare, aduce multa roada“.

Iata de ce Iosua a fost un serv umil. Aceasta o vedem in tara Canaan când s-a impartit mostenirea, iar Iosua si-a luat ultimul partea, vezi Iosua 19:49–51. Domnul Isus Hristos a spus in Matei 20:16: ,,cei din urma vor fi cei dintâi, si cei dintâi vor fi cei din urma“.

A. Iosua a invatat valoarea companiei unui om mai in vârsta, Exod 23:13–14; 32:15–17.

B. El a invatat sa iubeasca locul partasiei, Exod 33:7–11.

C. El a invatat sa recunoasca darurile lui Dumnezeu pentru alti oameni, Numeri 11:24–29.

A invatat valoarea companiei unui om mai in vârsta (Exod 24:13–14; 32:15–17)

Citim in Exod 24:13–14; 32:15–17: ,,Moise s-a sculat, impreuna cu Iosua, care-i slujea: si Moise s-a suit pe muntele lui Dumnezeu. El a zis batrânilor: «Asteptati-ne aici pâna ne vom intoarce la voi»... Moise s-a intors si s-a pogorât de pe munte... Iosua a auzit glasul poporului care scotea strigate, si a zis lui Moise: «In tabara este un strigat de razboi!»“.

Moise, cel in vârsta, si Iosua, mai tânar, au urcat si au coborât muntele impreuna. Tot in Vechiul Testament le mai gasim pe Naomi si Rut, iar in Noul Testament pe Pavel si Timotei. Filipeni 2:22 spune: ,,Stiti râvna lui incercata; cum ca un copil cu tatal lui, a lucrat ca un rob impreuna cu mine pentru inaintarea Evangheliei“. Adunarea locala este o familie spirituala. In 1 Timotei 5:1–2 Pavel scrie despre barbatii tineri si mai in vârsta si despre femeile tinere si mai in vârsta. Oamenii mai in vârsta au (sau ar trebui sa aiba) experienta, intelepciune si maturitate, iar cei tineri au (sau ar trebui sa aiba) energie, entuziasm, viziune si initiativa.

B. A invatat sa iubeasca locul partasiei (Exod 33:7–11)

Citim in Exod 33:7, 11: ,,Si toti cei ce intrebau pe Domnul, se duceau la cortul intâlnirii, care era afara din tabara... Domnul vorbea cu Moise fata in fata, cum vorbeste un om cu prietenul lui. Apoi Moise se intorcea in tabara, dar tânarul slujitor (de vreo 40 de ani), Iosua, fiul lui Nun, nu iesea deloc din mijlocul cortului“. Ca tânar, Iosua iubea prezenta lui Dumnezeu. Lectia practica este aceea ca noi ar trebui sa iubim prezenta lui Dumnezeu si partasia personala cu El. Psalmul 26:8: ,,Doamne, eu iubesc locasul Casei Tale si locul in care locuieste slava Ta“. Psalmul 27:4: ,,Un lucru cer de la Domnul si-l doresc fierbinte: as vrea sa locuiesc toata viata mea in Casa Domnului, ca sa privesc frumusetea Domnului si sa ma minunez de Templul Lui“. In Noul Testament apostolul Pavel a descris adunarea locala ca fiind locul unde locuieste Dumnezeu. 1 Corinteni 3:16–17: ,,Nu stiti ca voi sunteti Templul lui Dumnezeu, si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi? Daca nimiceste cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela il va nimici Dumnezeu; caci Templul lui Dumnezeu este sfânt si asa sunteti voi“. Lectia practica pentru crestini este ca ar trebui sa avem o mare iubire pentru Dumnezeu si ca ar trebui sa iubim strângerile laolalta.

Iosua a fost un inchinator al lui Dumnezeu. In calitate de credinciosi noi ar trebui sa ne ,,inchinam lui Dumnezeu in Duh si in adevar“ (Ioan 4:24). Dumnezeu doreste sa-I spunem cât de mult Il iubim si Il apreciem pe minunatul Sau Fiu, Domnul Isus Hristos. Evrei 13:15: „Prin El sa aducem intotdeauna lui Dumnezeu o jertfa de lauda, adica rodul buzelor care marturisesc Numele Lui“.

C. A invatat sa recunoasca darurile lui Dumnezeu pentru alti oameni (Numeri 11:24–29)

In Numeri 11:27–28 ,,un tânar a alergat si a dat de stire lui Moise, zicând: «Eldad si Medad proorocesc in tabara». Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tineretea lui, a luat cuvântul si a zis: «Domnule Moise, opreste-i!»“. Moise si-a aratat experienta si intelepciunea, replicând: ,,Esti gelos pentru mine? Sa dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului sa fie alcatuit din prooroci, si Domnul sa-si puna Duhul Lui peste ei!“ (Numeri 11:29). Poate ca Iosua credea ca aceasta era o potentiala tradare a lui Moise, dar el tocmai invatase o lectie valoroasa in scoala Domnului. Luca 9:49–50 este o paralela a Noul Testament pentru aceasta: ,,Ioan a luat cuvântul si a zis: «Invatatorule, noi am vazut pe un om scotând draci in Numele tau; si l-am oprit, pentru ca nu merge dupa noi». «Nu-l opriti», i-a raspuns Isus, «fiindca cine nu este impotriva voastra, este pentru voi»“.

Noi trebuie sa invatam pentru viata de adunare locala lectia practica a recunoasterii darurilor date de Dumnezeu altor credinciosi. Fiecare credincios adevarat are un dar spiritual dat lui prin Hristos cel inviat. 1 Corinteni 12:12, 14, 18, 21: ,,Caci, dupa cum trupul este unul si are mai multe madulare, si dupa cum toate madularele trupului, macar ca sunt mai multe, sunt un singur trup, — tot asa este si Hristos... Astfel, trupul nu este un singur madular, ci mai multe... Acum dar Dumnezeu a pus madularele in trup, pe fiecare asa cum a voit El... Ochiul nu poate zice mâinii: «N-am trebuinta de tine»; nici capul nu poate zice picioarelor: «N-am trebuinta de voi»“. In biserica locala suntem toti daruiti si trebuie sa recunoastem si sa apreciem diferitele daruri din adunare. Ar trebui sa invatam sa ne apreciem unul pe altul si sa ne incurajam in privinta darurilor noastre. Fiecare dar este esential, noi suntem toti lucratori importanti in lucrarea Domnului. Avem nevoie de toate darurile, intr-un echilibru desavârsit. Când Dumnezeu ii incredinteaza unui credincios un dar, El ii va da acelui credincios si puterea de a-si exercita acel dar spre slava lui Dumnezeu. De aceea ar trebui sa valorificam darurile date de Domnul Isus Hristos in Biserica.

El a invatat sa dea un raport bun al mostenirii lui, Numeri 13—14. Israel ajunsese acum la Cades-Barnea (Numeri 13:26; 32:8) si au fost trimise 12 iscoade sa spioneze tara Canaan. Invatam din Numeri 13:25 ca: ,,s-au intors de la iscodirea tarii dupa 40 de zile implinite“. In Scriptura, ,,40“ este numarul incercarii. Cu siguranta ca Iosua si Caleb au trecut testul cu ,,nota zece“.

Aceasta criza de la Cades-Barnea a descoperit in Iosua câteva calitati de conducator. El n-a fost orb fata de realitatile situatiei, insa n-a permis problemelor si greutatilor sa-i rapeasca credinta in Dumnezeu si dependenta de Dumnezeu. De asemenea, lui Iosua nu i-a fost teama sa stea in picioare in fata majoritatii, dar stia ca Dumnezeu statea in picioare cu El. Citim despre apostolul Pavel in 2 Timotei 4:16–17 astfel: ,,La primul meu raspuns de aparare nimeni n-a fost cu mine, ci toti (oamenii) m-au parasit... Insa Domnul a stat lânga mine si m-a intarit“. Atât Iosua, cât si Pavel, au apreciat ca ,,unu plus Dumnezeu inseamna majoritate“.

1. Cei 10 i-au accentuat pe uriasi, dar cei 2 au accentuat strugurii (Numeri 13:23–24).

2. Cei 10 au privit la ei insisi si la uriasi (Numeri 13:33), dar cei 2 au privit la uriasi si la Dumnezeu.

3. Cei 10 s-au uitat la Dumnezeu prin prisma greutatilor, insa cei 2 s-au uitat la greutati prin ceea ce stiau ei ca este Dumnezeu.

4. Cei 10 ,,au innegrit inaintea copiilor lui Israel tara pe care o iscodisera“ (Numeri 13:32), dar cei 2 au adus un raport bun din tara (Numeri 14:7–8).

5. Cei 10 au spus: ,,Nu putem sa ne suim impotriva poporului acesta, caci este mai tare decât noi“ (Numeri 13:31), dar cei 2 au spus: ,,Haidem sa ne suim si sa punem mâna pe tara, caci vom fi biruitori!“ (Numeri 13:30).

6. Cei 10 au fost ca Lot, ei ,,au umblat prin vedere, nu prin credinta“, insa cei 2 au fost ca Avraam, umblând ,,prin credinta, nu prin vedere“ (2 Corinteni 5:7).

Din pacate, oamenii au ascultat de cele 10 iscoade fara de credinta. Timp de 40 de ani Iosua si Caleb au asteptat sa intre in posesia mostenirii lor in tara Canaan. Noi putem sa invatam lectia practica cum ca conducatorii trebuie sa stie cum sa câstige victoria dar si cum sa accepte infrângerea.

Iosua si Caleb au vorbit de bine tara Canaan si au dat o relatare buna despre mostenirea lor. ,,Tara pe care am strabatut-o noi ca s-o iscodim este o tara foarte buna, minunata. Daca Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce in tara aceasta si ne-o va da: este o tara unde curge lapte si miere. Numai nu va razvratiti impotriva Domnului si nu va temeti de oamenii din tara aceea caci ii vom mânca. Ei nu mai au nici un sprijin: Domnul este cu noi, nu va temeti de ei!“ (Numeri 14:7–9).

Ce fel de relatare oferi tu despre mostenirea noastra? Intr-un fel, mostenirea noastra este viitoare: ,,o mostenire nestricacioasa si neintinata si care nu se poate vesteji, pastrata in ceruri pentru voi“ (1 Petru 1:4). Tara Canaan nu este o imagine a cerurilor. In Canaan au existat pacat, batalii, lupte, caderi si chiar infrângeri. De aceea, Canaanul este o imagine a mostenirii noastre spirituale prezente. Efeseni 1:3 spune: ,,Binecuvântat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântari duhovnicesti, in locurile ceresti, in Hristos“. Dumnezeu vrea ca noi sa ne bucuram de binecuvântarile si bogatiile spirituale pe care ni le-a si dat deja in Isus Hristos. Dar, credinciosi fiind, avem de luptat pentru a ne bucura de mostenirea noastra prezenta, deoarece Satan ar face orice ca sa ne priveze de binecuvântarile noastre spirituale. Lectia practica pentru noi este ca noi ar trebui sa oferim o buna pledoarie despre mostenirea noastra spirituala. Cum reprezentam noi in calitate de credinciosi Crestinatatea in fata altora? Care este caracterul pledoariei noastre? Este o pledoarie buna, sau rea?

A. A invatat valoarea incurajarii, Deuteronom 1:38; 3:28.

B. A invatat importanta preotiei, Numeri 27:21.

C. A invatat ca poate sa se bizuie pe Dumnezeu, Deuteronom 31:7, 8, 23.

D. A invatat ca nu poate exista o slujire efectiva pentru Dumnezeu fara puterea si prezenta

Duhului Sfânt, Numeri 27:18.

E. A invatat valoarea identificarii, Numeri 27:18.

F. A invatat ca poporul trebuia sa-si recunoasca viitorul conducator, Numeri 27:19.

G. A invatat ca generatia mai in vârsta nu putea sa ramâna in mod continuu la putere,

Dupa evenimentele de la Cades-Barnea citim in Deuteronom 1:37–38: ,,Domnul S-a mâniat pe mine din pricina voastra si a zis: «Nici tu nu vei intra in ea. Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tau, va intra in ea; intareste-l, caci el va pune pe Israel in stapânirea tarii aceleia»“.

Când l-a infrânt Israel pe Og, imparatul Basanului, Moise a folosit acea victorie pentru a-l incuraja pe Iosua sa nu-i fie frica de dusmani. Citim in Deuteronom 3:28: ,,Da porunci lui Iosua, intareste-l si imbarbateaza-l; caci el va merge inaintea poporului acesta si-l va pune in stapânirea tarii pe care o vei vedea“.

In aceste versete, Iosua primeste vestea ca trebuie sa conduca pe Israel in Canaan, tara lor de mostenire. Acestea sunt primele referinte cu privire la o responsabilitate viitoare. Iosua avea nevoie sa fie intarit si imbarbatat pentru lucrarea sa din viitor. In 2 Timotei 2:1 Pavel, mai in vârsta, ii scrie lui Timotei, mai tânar, si ii spune: ,,Tu dar, copilul meu, intareste-te in harul care este in Hristos Isus“. Lectia practica de aici este ca noi toti avem nevoie de imbarbatare si trebuie sa-i imbarbatam si pe altii.

Numeri 27:21: ,,Sa se infatiseze inaintea preotului Eleazar, care sa intrebe pentru el judecata lui Urim inaintea Domnului“. Aici a invatat Iosua importanta preotiei.

Este interesant sa citim in Iosua 14:1 ca atunci când s-a impartit Canaanul, Iosua si preotul Eleazar lucrau impreuna: ,,Iata locurile pe care le-au primit copiii lui Israel ca mostenire in tara Canaanului, pe care li le-au impartit intre ei preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, si capeteniile de familie ale semintiilor copiilor lui Israel“.

1. La Ai, in Iosua 7;

2. In Iosua 9, când Gabaonitii i-au pacalit pe Iosua si pe colegii lui. Vezi Iosua 9:14— ,,Barbatii lui Israel au luat din merindele lor, si n-au intrebat pe Domnul“.

Noi trebuie sa invatam de asemenea si lectia practica despre importanta faptului de a fi preoti. Ca si credinciosi noi nu trebuie sa consultam un preot de pe pamânt când dorim ajutorul si calauzirea lui Dumnezeu. Motivul este ca adevaratii crestini sunt preoti.

Vezi 1 Petru 2:5, 9 unde spune: ,,Si voi, ca niste pietre vii sunteti ziditi ca o casa duhovniceasca, o preotie sfânta si sa aduceti jertfe duhovnicesti, placute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos... Voi sunteti insa o semintie aleasa, o preotie imparateasca, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Si l-a câstigat ca sa fie al Lui, ca sa vestiti puterile minunate ale Celui care v-a chemat de la intuneric la lumina Sa minunata“. Iata cum fiecare crestin are privilegiul minunat de a se apropia de Dumnezeu, si noi toti putem ,,sa ne apropiem dar de scaunul harului, ca sa capatam indurare si sa gasim har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie“ (Evrei 4:16).

C. A invatat ca putea sa se bizuie pe Dumnezeu (Deuteronom 31:7–8, 23).

In Deuteronom 31:7–8, 23 citim urmatoarele: ,,Moise a chemat pe Iosua, si i-a zis in fata intregului Israel: «Intareste-te si imbarbateaza-te. Caci tu vei intra cu poporul acesta in tara pe care Domnul a jurat parintilor lor ca le-o va da, si tu ii vei pune in stapânirea ei. Domnul insusi va merge inaintea ta, El va fi cu tine, nu te va parasi si nu te va lasa; caci tu ii vei pune in stapânirea ei»... Domnul a poruncit lui Iosua (prin Moise) si a zis: «Intareste-te si imbarbateaza-te, caci tu vei duce pe copiii lui Israel in tara pe care am jurat ca le-o voi da; si Eu Insumi voi fi cu tine»“.

Domnul Isus Hristos le-a facut ucenicilor aceeasi fagaduinta, in Matei 28:19–20: ,,Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile... Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pâna la sfârsitul veacului“. Frate si sora, Domnul este cu noi si ne-a lasat fagaduinta prezentei Sale.

Fagaduintele facute lui Iosua prin Moise, i-au fost facute de asemenea si lui Iosua in mod direct. Vezi Iosua 1:5, 6, 7, 9: ,,Eu voi fi cu tine cum am fost cu Moise; nu te voi lasa, nici nu te voi parasi... Intareste-te si imbarbateaza-te... Intareste-te numai, si imbarbateaza-te... Nu ti-am dat Eu oare porunca aceasta: «Intareste-te si imbarbateaza-te! Nu te inspaimânta si nu te ingrozi, caci Domnul, Dumnezeul tau, este cu tine in tot ce vei face»?“. Lectia practica pe care o putem invata din aceasta este ca Dumnezeu ne vorbeste prin alti oameni.

Iosua trebuia sa invete acea lectie importanta cum ca putea sa depinda complet de Dumnezeu. Noi putem sa invatam lectia practica cum ca ,,mai bine este sa cauti adapost in Domnul decât sa te increzi in om. Mai bine sa cauti adapost in Domnul decât sa te increzi in cei mari (sefi/conducatori/printi)“ (Psalmul 118:8–9). Si Proverbe 3:5–6 spune: ,,Increde-te in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta. Recunoaste-L in toate caile tale si El iti va netezi cararile“. Vezi si Psalmul 20:7–8: ,,Unii se bizuiesc pe carele lor, altii pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru“.

Citim in Numeri 27:18: ,,Domnul a zis lui Moise: «Ia-ti pe Iosua, fiul lui Nun, barbat in care este Duhul Meu...»“.

Citim tot in Numeri 27:18: ,,sa-ti pui mâna peste el“. Care era insemnatatea punerii mâinii lui Moise peste Iosua? Compara cu Galateni 2:9, ,,mi-au dat mie (Pavel) si lui Barnaba mâna dreapta de insotire“.

Citim in Numeri 27:19: ,,Sa-l asezi inaintea preotului Eleazar si inaintea intregii adunari si sa-i dai porunci in ochii lor“. Adunarea (poporul) trebuia sa-si recunoasca viitorul lider (conducator).

Citim in Numeri 27:20 astfel: ,,Sa-l faci partas la dregatoria ta, pentru ca toata adunarea copiilor lui Israel sa-l asculte“. Moise nu putea sa ramâna la o putere totala! Aceasta este o lectie importanta pe care unii oameni mai in vârsta trebuie s-o invete!

Cât de bine s-a aplicat Iosua la studiile spirituale in scoala lui Dumnezeu? Care a fost rezultatul final al studiilor si pregatirii sale? El a trecut testele studiilor din scoala lui Dumnezeu cu ,,nota zece“.

Numeri 32:11–12: ,,Oamenii acestia care s-au suit din Egipt, de la vârsta de douazeci de ani in sus, nu vor vedea tara... afara de Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, si Iosua, fiul lui Nun, care au urmat in totul calea Domnului“. Compara cu 2 Corinteni 5:15: Hristos ,,a murit pentru toti, pentru ca cei ce traiesc sa nu mai traiasca pentru ei insisi, ci pentru Cel ce a murit si a inviat pentru ei“.

Deuteronom 34:9: ,,Iosua, fiul lui Nun, era plin de duhul intelepciunii“. Este relativ usor sa capeti cunostinta, dar intelepciunea este altceva. Intelepciunea este aplicatia propriu-zisa a cunostintei, si aceasta se capata prin experienta. Intelepciunea spirituala este total diferita de intelepciunea lumeasca, vezi 1 Corinteni 1:17–31. Citim in Fapte 6:10 ca Iudeii ,,nu puteau sa stea impotriva intelepciunii si Duhului cu care le vorbea el (Stefan)“. Iacov 3:17: ,,Intelepciunea care vine de sus este intâi curata, apoi pasnica, blânda, usor de induplecat, plina de indurare si de roduri bune, fara partinire, nefatarnica“. Aceste caracteristici au fost vazute in desavârsire in Domnul Isus Hristos si in El ,,sunt ascunse toate comorile intelepciunii si ale stiintei“ (Coloseni 2:3). Crestinul care manifesta caracterul Domnului Isus Hristos este ,,plin de intelepciune spirituala“.

Sosise de-acum timpul ca Iosua sa puna in practica lectiile pe care le-a invatat in scoala lui Dumnezeu.

Citim in Judecatori 21:25: ,,In zilele acelea nu exista rege in Israel; fiecare om facea doar ce-i placea“. Notati bine aceasta expresie! Este propozitia cu care se termina cartea Judecatori. Ea nu ne ofera doar cheia cartii, ci si cheia naturii umane. Observati ca fiecare om facea ceea ce credea ca este bine in ochii lui si nu ceea ce este gresit. Tragedia este ca ideea omului in legatura cu ceea ce este bine si ceea ce este gresit, este adesea exact opusul ideii lui Dumnezeu. Acest fapt devine evident atunci când observam cât de constant se repeta expresia: ,,Si copiii lui Israel au facut ceea ce nu placea Domnului“.

Cartea Judecatori este o urmare trista a cartii Iosua. In Iosua sunt insemnate ,,cele ceresti“, iar in Judecatori ,,cele pamântesti“. Iosua aduce strigatul victoriei; Judecatori aduce ecoul hohotelor de plâns ale infrângerii. In Judecatori ne invârtim in jurul — razvratirii, pedepsei, parerii de rau (al pocaintei) si al restaurarii. Acest ciclu se repeta de 6–7 ori.

Cartea Rut, impreuna cu ultimele cinci capitole din Judecatori, formeaza un fel de anexa a cartii Judecatori, scotând in evidenta conditiile morale si spirituale ale intregii perioade.

I. RAZBOAIELE LUI ISRAEL (1:1—2:5)

A. Semintia lui Iuda (1:1–21)

1. Promisiunea Victoriei Initiale (1:1–18)

2. Pericolul Victoriei Incomplete (1:19–21)

B. Casa lui Iosif (1:22–2:5)

1. Promisiunea Victoriei Initiale (1:22–26)

2. Pericolul Victoriei Incomplete (1:27—2:5)

II. SUFERINTELE LUI ISRAEL (2:6—16:31)

Supunându-se:

A. Mesopotamienilor (3:8–11)

B. Moabitilor, amonitilor si amalecitilor (3:12–30)

D. Madianitilor (6—7)

E. Amonitilor (10:6—12:15)

F. Filistenilor (13—16)

III. CAILE LUI ISRAEL (17—21)

A. Perversiune Religioasa (17—18)

B. Poluare Morala (19—21)

In mod solemn si repetat Israel a fost avertizat sa nu faca alianta cu locuitorii Canaanului. Necuratia amoritilor era la culme (Geneza 15:16). Obiceiurile lor religioase, morale si sociale erau complet josnice. Ei au murdarit tara cu faradelegile lor. Zeii lor erau demonii, iar practicile lor religioase erau murdare. Inchinarea la Astartee a fost marele pacat al popoarelor canaanite. Idolatria ajunsese la cea mai inalta culme, iar imoralitatea a fost ridicata la act de inchinare. Toate virtutile au fost inabusite. ,,Sa mergem sa pacatuim“ a fost mai mult decât o figura de stil.

Israel trebuia sa scoata din tara acest cancer moral si in locul lui sa practice adevarata inchinare — lui Iehova, fiind martorul Dumnezeului celui viu pentru intreaga omenire. Dar ei ,,l-au parasit pe Domnul Dumnezeul parintilor lor si au urmat alti dumnezei, inchinându-se lor, si toate acestea au adus mânia Domnului peste ei“.

Victoriile timpurii ale lui Israel, nu au fost duse pâna la triumful final. ,,Epoca metalelor“ a aparut in Canaan si israelitii s-au vazut neputinciosi in folosirea masinariilor militare ale dusmanilor. A fost uitat faptul ca ,,Domnul Ostirilor“ era adevaratul Capitan al salvarii lor. Israel era inconjurat. Curând compromisul a ajuns complicitate, iar Israel a ajuns la nivelul natiunilor care erau destinate sa fie ocupate.

Baal si Astarteea, zeii Siriei, Sidonului, Moabului, Amonului, si Dagon, zeul Filistenilor — la toti acesti zei Israel a slujit pe rând. Dincolo de zeii grotesti din lemn si piatra, se aflau adevaratii dumnezei ai Canaanului — duhurile rele. Idolatria de orice forma este inspirata de demoni (Levitic 17:7; Deuteronom 32:17; 1 Corinteni 10:19–22), iar rezultatul inevitabil este degradarea.

Dumnezeu a permis din nou lui Israel sa guste fructele amare ale idolatriei. Cruzimea, raul si tiranii nemilosi au cuprins Israelul. Israel n-a izgonit pe niciuna dintre aceste natiuni, asa ca ele au devenit mai puternice si au subjugat pe Israel. Timpuri grele de munca, restrictii si dureri au cazut asupra fiecarei perioade de apostazie nationala. Mai intâi au fost inconjurati de mesopotamieni, pâna când Israel a strigat la Domnul si El L-a trimis pe Otniel sa-i salveze. Otniel era fratele mai tânar al lui Caleb.

Apoi Eglon, imparatul cel gras si respingator al Moabului, s-a unit cu amonitii si amalecitii ca sa asupreasca pe Israel. Dumnezeu l-a folosit pe stângaciul Ehud ca sa aduca eliberarea. Este interesant cum foloseste Dumnezeu ,,lucrurile slabe“, pentru a aduce izbavirea in cartea Judecatori: mâna stânga, un otig, o femeie, o piatra, un sunet de trâmbita si falca unui magar (vezi 1 Corinteni 1:27 si 2 Corinteni 12:9).

Dupa Eglon a urmat Iabin, regele canaanitilor a carui armata a fost condusa de Sisera. Sisera a avut 900 de care de fier, care au inspaimântat pe Israel. Dumnezeu a ridicat-o pe Debora ca prorocita, pe Iael ca eroina si pe Barac ca eliberator, demonstrând lui Israel ca Dumnezeu nu este impresionat de niste care de fier.

Apoi au venit madianitii, al caror atac asupra lui Israel a adus natiunea in pragul foametei. Ghedeon, impreuna cu 300 de oameni, au iesit victoriosi, in ciuda numarului mare de dusmani. Ghedeon a refuzat sa fie incoronat de catre Israelul recunoscator, dar a semanat semintele idolatriei, facându-si un ,,efod“. De fapt, Israel a slujit acestui efod. Fiul lui Ghedeon, Abimelec, a facut pasi spre a fi incoronat ca rege, dupa moartea tatalui sau. Era un om lipsit de scrupule, descris ca un spin de catre fratele sau mai tânar, Iotam. El a avut un sfârsit rusinos.

Despre cinci judecatori stim foarte putin. Tola, Iair, Ibtan, Elon si Abdon sunt descrisi in putine cuvinte. Urmatorul mare izbavitor a fost Iefta, un om respins de fratii sai, dar inaltat de Dumnezeu, ca sa-l scoata pe Israel din mâinile amonitilor.

Relatarea despre ispravile lui Samson este interesanta de citit. Se poate observa ca in ciuda pacatelor carnale, Duhul lui Dumnezeu este mentionat mai mult in legatura cu Samson (13:25; 14:6, 19; 15:14) decât cu oricare alt judecator. Filistenii erau marii asupritori ai lui Israel in acele zile. Samson a incercat sa scape tara de ei, dar lucrarea lui nu a fost dusa pâna la sfârsit decât atunci când a venit David, care i-a invins si i-a supus.

Ultimele 5 capitole din Judecatori, dau exemple de continuitate a apostaziei in acele timpuri. Relatarea despre Mica si despre luarea banilor de la mama lui pentru a-si face un idol de argint, folosind o parte din ei, este o istorisire ciudata. Mica a instalat o religie falsa, bazata pe inchinarea la idoli, si l-a determinat pe un levit care trecea pe-acolo sa fie preotul noii sale religii. Idolul sau a fost furat de niste aventurieri din semintia lui Dan, iar levitul, un adevarat oportunist, a devenit ,,preotul“ unei semintii, nu al unui singur om. Numele acestui levit era Ionatan si era un nepot al lui Moise.

Urmatoarea relatare este despre josnicia din Ghibea, un oras din teritoriul lui Beniamin. Ceea ce s-a intâmplat a fost atât de groaznic, incât chiar in acele zile de declin moral, celelalte semintii au trebuit sa ia masuri. A urmat un razboi civil, care a distrus aproape intreaga semintie a lui Beniamin. Un nepot de-al lui Aaron, pe nume Fineas, este mentionat in contextul povestirii. Acest fapt este interesant, deoarece este singura data când adevaratul mare preot este mentionat in intreaga carte (20:28).

Este interesant sa observam cât de frecvent foloseste Dumnezeu in Judecatori, oameni si lucruri lipsite de importanta — omeneste vorbind. Otniel era un frate mai mic, Ehud era un om stângaci, Barac — un om trimis la indemnul Deborei, Ghedeon s-a dus la lupta cu o faclie si un ulcior, Samgar a avut un otig, Iefta era un renegat, iar Samson a folosit o falca de magar. Vezi 1 Corinteni 1:27–29.

1 (3:7–11)

Mesopotamienii

8

Otniel

40

2 (3:12–30)

Moabitii

18

Ehud

80

Paranteza

(3:31)

Filistenii

—

Samgar

—

3 (4:1—5:31)

Canaanitii

20

Debora/

Barac

40

4 (6:1—8:32)

Madianitii

7

Ghedeon

40

5 (8:33—10:5)

Abimelec

3

Tola/Iair

45

6 (10:6—12:15)

Amonitii

18

Iefta/Ibtan/

Elon/Abdon

6, 7, 10, 8

7 (13:1—16:31)

Filistenii

40

Samson

20

Israel slujeste lui Cusan-Riseataim (3:7, 8)

Pacea care urmeaza izbavirii lui Otniel (3:7–11)

Israel slujeste Moabului (3:12)

Pacea urmeaza izbavirii lui Ehud (3:12–30)

Samgar il izbaveste pe Israel de Filisteni (3:31)

Israel slujeste lui Canaan

Pacea care urmeaza izbavirii Deborei si a lui Barac (4:1—5:31)

Israel slujeste lui Madian (6:1–6)

Pacea care urmeaza izbavirii lui Ghedeon (6:1—8:35)

Abimelec, imparat al lui Israel (9:1–57)

Cariera lui Tola (10:1, 2)

Cariera lui Iair (10:3–5)

Israel slujeste lui Amon si Filistiei (10:6–10)

Cariera lui Iefta (10:6—12:7)

Cariera lui Ibtan (12:8–10)

Cariera lui Elon (12:11, 12)

Cariera lui Abdon (12:13–15)

Israel slujeste Filistiei (13:1)

Cariera lui Samson (12:1—16:31)

8

40

18

80

1

20

40

7

40

3

23

22

18

6

7

10

8

40

20

Nelson’s Complete Book of Bible Maps and Charts © 1993 by Thomas Nelson, Inc.

Imparatul Lemuel a scris: ,,Cine poate gasi o femeie cinstita? Ea este mai de pret decât margaritarele“ (Proverbe 31:10). Boaz i-a spus lui Rut, femeia straina din tara Moabului: ,,...toata cetatea stie ca esti o femeie cinstita“ (Rut 3:11).

Periodizarea cartii Rut se afla in cartea Judecatori (Rut 1:1), unde ne arata ca in ciuda continuitatii apostaziei nationale, existau persoane care aveau vieti curate, cautând sa traiasca dupa legea lui Moise si departe de coruptia din jurul lor. Caracterul, integritatea si pietatea lui Boaz sunt relevante. Familiaritatea lui cu legea mozaica si cunoasterea personala a lui Iehova sunt in contrast cu ignoranta generala, imoralitatea, indiferenta si idolatria din acele timpuri. Dumnezeu nu ramâne niciodata fara nici un martor.

Cartea Rut este una din cele mai frumoase istorisiri care s-au spus vreodata. Punctul in jurul caruia se invârte intreaga carte este nasterea unui copil in Betleem. Aceasta este legatura vitala dintre zilele din Judecatori si venirea lui David. Intreaga romanta se invârte in jurul relatarii unor intâmplari despre o familie risipita si un izbavitor, in jurul unei femei dintre neamuri si a nasterii unui evreu din inalta linie princiara a lui Iuda.

Cartea Rut este o istorisire despre rascumparare, care ne spune cum o femeie care era straina de poporul si legamintele lui Israel, traind departe in pagânatatea intunecoasa, a fost prezentata unui om care a devenit rascumparatorul si domnul ei.

Rut este una dintre cele doua carti din Biblie numite dupa numele unei femei:

O femeie dintre neamuri

O femeie iudeica

A trait printre iudei

A trait printre neamuri

Maritata cu un iudeu din linia regala a lui David

Maritata cu un barbat dintre neamuri care a condus un imperiu

O poveste despre credinta si binecuvântare

O poveste despre credinta si binecuvântare

Cartea lui Rut contrasteaza cu Judecatori in câteva moduri:

Fidelitate, neprihanire, puritate

Imoralitate

Urmându-L pe adevaratul Dumnezeu

Idolatrie

Devotare

Declin, injosire, neloialitate

Dragoste

Pofta

Pace

Razboi

Bunatate

Cruzime

Credinta ascultatoare conduce la binecuvântare

Neascultarea conduce la durere

Lumina spirituala

Intunecime spirituala

1. Cum a fost cautata — Cautare

2. Cum a fost invatata — Invatare

3. Cum a fost cumparata — Rascumparare

Când incepe povestirea, se spune ca Rut era pagâna. Era membra unei rase ostile si lipsita de orice cunostinta despre adevaratul Dumnezeu. De fapt, ca moabita, nu numai ca nu stia nimic despre Dumnezeu, dar nu avea nici o speranta, deoarece legea lui Moise constituia o adevarata severitate pentru poporului ei (Deuteronom 23:3–4). In ciuda acestui fapt, il vedem pe Dumnezeu stabilind un lant de evenimente care au adus-o in sfârsit la Boaz. Da, si a ridicat-o la linia regala, oferindu-i o legatura cu Insusi Hristos (Matei 1:5).

Un act providential al lui Dumnezeu, pe care ea nu l-a putut controla si despre care nu a stiut nimic, si nici nu i-a pasat. Pentru ca foametea nu era numai in Moab, ci si in Iudeea. Acesta era inceputul lucrurilor pentru Rut, desi ea nu stia.

Intrase in viata ei o familie din Betleem. Desi erau departe de Dumnezeu si desi se aflau intr-un loc in care nu aveau nici un drept sa fie, marturia lor fiind cu adevarat vaga (slaba), Rut a auzit pentru prima data de Dumnezeu de la aceasta familie. S-a casatorit in aceasta familie si a avut prima ocazie sa vada si sa auda ea insasi despre devotiunea pe care o aveau fata de Dumnezeul lor, deoarece in ciuda conditiilor lor de jos, familia lui Elimelec i-a vorbit inimii ei.

De fapt au existat trei inmormântari, una dupa alta. Propriul sau sot a murit. Poate a fost o tragedie a acelei perioade, dar ea niciodata n-ar fi ajuns sa-l cunoasca pe Boaz asa cum a vrut Dumnezeu sa-l cunoasca, fara acea inmormântare. Dumnezeu este prea iubitor ca sa fie rau si prea intelept ca sa faca greseli.

Soacra ei, Naomi, a anuntat-o intr-o zi ca avea sa plece din Moab. Singura lumina pe care o avea Rut, acea lumina vaga, se stingea. Ii era teama sa ramâna in intuneric si s-a hotarât sa-l cunoasca pe Dumnezeul lui Naomi, intr-una dintre cele mai inaltatoare declaratii ale vreunui scop in Scriptura (1:16–17).

Când a sosit la Betleem si a invatat cum sa se intretina pe ea si pe Naomi, ea a plecat sa culeaga spice. ,,Si“, spune Duhul lui Dumnezeu, ,,s-a intâmplat ca ogorul acela era al lui Boaz“. In felul acesta a fost ea cautata. Dumnezeu a condus firul vietii ei pâna in momentul când a fost adusa fata in fata cu cel care avea sa fie rascumparatorul ei.

De la acest punct, povestea se desfasoara rapid. Naomi a invatat-o sa se aseze la picioarele lui Boaz si sa ceara sa fie rascumparata, sa ceara sa fie adusa in familia lui. Apoi a fost cumparata de Boaz, conform legilor de rascumparare ale lui Israel, si ea a devenit proprietatea lui.

Nu trebuie sa privim prea departe pentru a observa ca aceste imagini sunt imaginea propriei noastre rascumparari. Mai intâi, Dumnezeu ia initiativa si incepe prin a se afla in spatele acestor scene, pentru a ne aduce in prezenta Fiului Sau si la auzirea Cuvântului Sau. El ne invata planul simplu al rascumpararii si ne face sa dorim sa-i cerem Domnului Isus sa devina al nostru si noi ai Lui. Apoi ne arata cum a fost platit pretul rascumpararii la Calvar si, asa nevrednici cum suntem, El ne inalta si ne face proprietatea Lui.

1 Samuel 8—31; 2 Samuel; 1 Imparati 1—11; 1 Cronici; 2 Cronici 1—9; Psalmi;

Proverbe; Eclesiastul; Cântarea Cântarilor.

1. Aceasta etapa acopera o perioada de aproximativ 120 de ani, care inregistreaza istoria primilor trei imparati ai Israelului. Fiecare a domnit 40 de ani. Acesti imparati sunt: Saul, David si Solomon.

2. Cele mai frumoase cântece ale Israelului, precum si cuvinte pline de intelep-ciune, au fost compuse in timpul acestei perioade. Acestea includ: Psalmii, Proverbele, Cântarea Cântarilor si Eclesiastul.

3. Perioada incepe cu alegerea unui conducator (Saul, 1 Samuel 9) si se sfârseste cu respingerea unui alt conducator (Roboam, 1 Imparati 12 ).

4. Acesta perioada include vizita la vrajitoarea din En-Dor (1 Samuel 28) si vizita Imparatesei din Seba (1 Imparati 10).

5. Este notata moartea a doi copii. Primul (2 Samuel 12) subliniaza plata pacatului, in timp ce al doilea (1 Imparati 3) subliniaza intelepciunea lui Solomon. (2 Samuel 12:13, 14 si 1 Imparati 3:25–28).

6. In timpul acestei perioade a fost salvata o cetate (1 Samuel 11), unele animale sunt crutate (1 Samuel 15) si un dusman este omorât (1 Samuel 17).

7. Descrierea unui proroc neinfricat (Natan, 2 Samuel 12) si a unui preot credin-cios (Tadoc, 2 Samuel 15).

8. Chivotul lui Dumnezeu, este purtat la Ierusalim, in doua ocazii: intâi in timpul unei sarbatori (2 Samuel 6) si apoi in timpul unei rascoale (2 Samuel 15; 2 Samuel 6:15, 17 si 2 Samuel 15:14, 24, 25).

9. O sora este necinstita (2 Samuel 13) si un fiu este spânzurat (2 Samuel 18).

10. Fiul unui tata (Ionatan) il protejeaza pe tânarul David, de tatal sau (Saul, 1 Samuel 20).

11. O cetate pagâna devine Cetatea Sfânta (2 Samuel 5:6–8).

12. Solomon este instruit (1 Imparati 2) si templul este construit (1 Imparati 6).

Israel cere un imparat. Motivele:

— Samuel imbatrânise

— Fii lui erau rai

— Israel dorea sa fie la fel ca celelalte natiuni

— Saul este ales de Samuel la porunca lui Dumnezeu

— Saul cere sfatul lui Samuel, cu privire la niste animale pierdute

— Samuel ii spune de planul lui Dumnezeu

— Saul este uns la Rama si aclamat la Mitpa

— El incepe ca un om smerit si putin cam sovaielnic

Vezi 9:21; 10:22, 2; 11:12–15.

— Conducerea lui este confirmata la salvarea lui Iabes-Ghibea

— Aceasta cetate israelita este inconjurata de amoniti

— Saul organizeaza o armata si elibereaza cetatea

— Este indemnat de Samuel sa-l slujeasca intotdeauna pe Dumnezeu

Primul pas: Se amesteca in slujba de preotie (1 Samuel 13).

Al doilea pas: Ordona moartea propriului sau fiu (1 Samuel 14).

Al treilea pas: Il cruta pe Amalec, dusmanul lui Dumnezeu (1 Samuel 15).

Al patrulea pas: Este posedat de un duh rau (1 Samuel 16:14; 18:1; 19:9).

Al cincilea pas: Incearca sa-l omoare pe David (1 Samuel 18:11, 21, 25; 19:1, 10, 15).

Al saselea pas: Blestema si incearca sa-si omoare propriul fiu (1 Samuel 20:30–33).

Al saptelea pas: Omoara 86 de preoti in cetatea lui Nob (1 Samuel 22:17–19).

Al optulea pas: Merge la vrajitoarea din En-Dor si este ucis pe câmp.

1. PASTORUL — 1 Samuel 16:1–13

1. David, al 8-lea fiu a lui Isai, este adus de pe un câmp cu oi, de lânga Betleem si

uns de Samuel (1 Samuel 16:1–12).

2. Duhul lui Dumnezeu vine peste David (1 Samuel 16:13).

2. CÂNTARETUL — 1 Samuel 16:14–23

1. Imparatul Saul este tulburat de un duh rau.

2. Muzica frumoasa din harfa lui David il linisteste pe imparat (1 Samuel 16:14–25).

3. SOLDATUL — 1 Samuel 17:1–58

1. Un urias filistean, pe nume Goliat, a supus armatele israeliene timp de 40 de zile

(1 Samuel 17:16).

2. Cu o prastie si o piatra David il ucide pe uriasul soldat (1 Samuel 17:49).

4. CAUTAREA — 1 Samuel 18–31

1. Isi incepe partasia de viata cu Ionatan (1 Samuel 18:1–4; 20:41–42; 23:16–18).

2. Cresterea popularitatii lui atrage jelozia lui Saul. Saul incearca sa-l compromita prin:

a) Ionatan (compara 18:5 cu 18:13)

b) Incercarea personala de a-l ucide (1 Samuel 18:11, 21, 25; 19:1, 10, 15)

c) Inselatorie (1 Samuel 18:25–27)

d) Vânarea lui ca pe un animal salbatic (1 Samuel 23:15, 26; 24:2; 26:2, 17–20)

3. Se casatoreste cu Mical, prima din multele sale sotii (1 Samuel 18:27).

4. Fuge in cetatea Nob si, in disperare, il minte pe marele preot din acea cetate

(1 Samuel 21:1–9).

5. Apoi o apuca spre cetatea filisteana Gat, prefacându-se ca este nebun

(1 Samuel 21:10–15).

6. Incepe sa-si formeze propria armata din ,,oameni nespirituali“ (1 Samuel 22:1, 2;

23:13).

7. Pleaca la Moab, dar este trimis de Dumnezeu in tara lui Iuda (1 Samuel 22:3–5).

8. Cruta viata lui Saul in doua ocazii:

a) In pestera din En-Ghedi (1 Samuel 24:1–15)

b) In pustia din Zif (1 Samuel 26:1–16)

9. Se casatoreste cu o a doua sotie, pe nume Abigail (1 Samuel 25:1–42).

10. Se intoarce si se stabileste in cetatea filisteana a Tigladului (1 Samuel 27:1–6).

5. SUVERANUL — 2 Samuel 1—10; 1 Cronici 11—19

1. Dupa moartea lui Saul, la porunca lui Dumnezeu, vine la Hebron si este uns de

oamenii lui Iuda ca imparat al lor (2 Samuel 2:1–4).

2. Dupa un razboi de 7 ani, David este biruitor peste casa lui Saul si este uns la

Hebron de toate cele 12 semintii (2 Samuel 3–5).

3. Captureaza cetatea Ierusalimului si o stabileste ca noua capitala (2 Samuel 5:6–10).

4. Aduce chivotul legamântului in Ierusalim (2 Samuel 6:1–19; 1 Cronici 15—16).

5. Doreste sa construiasca un Templu pentru Dumnezeu, dar nu ii este permis.

(2 Samuel 7:17; 1 Cronici 17:4).

6. Primeste de la Dumnezeu importantul legamânt (2 Samuel 7:8–17; 1 Cronici 17:7–

15). Acest legamânt, in esenta, este predestinat domniei de 1000 de ani a lui Hristos,
samânta lui David.

7. Arata bunatate fata de Mefiboset, fiul olog al lui Ionatan (2 Samuel 9:1–13).

6. PACATOSUL — 2 Samuel 11

1. David comite adulter cu Bat-Seba.

2. Cere sa i-l aduca pe Urie, sotul ei, care este ucis pe câmpul de lupta (2 Samuel 11).

7. OMUL TRIST — 2 Samuel 12—31; 1 Cronici 20—21

1. Prorocul Natan il intreaba pe David de fapta lui, iar el marturiseste (2 Samuel 12:1–

12; Psalmii 32; 51).

2. Dumnezeu il iarta pe David, dar il determina sa plateasca impatrit (compara 12:5–6

cu 12:9–12).

a) Moartea copilului sau nevinovat (12:18)

b) Necinstirea fiicei sale, Tamar, de catre fiul sau, Amnon (13:14)

c) Uciderea lui Amnon de catre Absalom (13:29)

d) Razvratirea lui Absalom impotriva tronului tatalui sau (15:18)

8. OMUL DE STAT — 2 Samuel 21:1–14

1. Dumnezeu a trimis o foamete de trei ani in Israel, ca sa-i pedepseasca pentru paca-

tele din trecutul lui Saul, impotriva natiunii lui Gabaon.

2. El a dat foametea pentru negocierea cu gabaonitii care au fost de acord ca se poate

face dreptate doar prin executarea a sapte din fiii vinovati ai lui Saul (2 Samuel

21:1–14).

9. STATISTICIANUL — 2 Samuel 24

1. El cedeaza ispitei lui Satan si numara Israelul (1 Cronici 22:5, 9, 10).

2. Este trimisa o plaga divina (ciuma), oprita in final de David, care il invoca pe ingerul

mortii (2 Samuel 24:15–25; 2 Cronici 21:18–30).

10. GARANTUL — 1 Cronici 22—29

1. Este stapân peste o mare slujba dedicata viitorului Templu (1 Cronici 22:5, 9, 10).

2. El insusi contribuie cu multi bani si ajuta la strângerea de bani (1 Cronici 29:4, 6, 7).

3. El da lui Solomon izvoadele Tempului pe care le-a primit de la Dumnezeu,

(1 Cronici 28:19).

4. Apoi inalta cea mai frumoasa rugaciune din Scriptura (1 Cronici 29:10–19).

11. SCRIITORUL — 2 Samuel 22:1; 23:1–3

David a scris mai mult de jumatate din psalmii din Biblie (2 Samuel 23:2; 23:1–3;

22:1).

12. INTELEPTUL — 1 Imparati 2

Pe patul sau de moarte David i-a cerut lui Solomon urmatoarele:

1. Sa se poarte ca un om a lui Dumnezeu (1 Imparati 2:2).

2. Sa pazeasca poruncile lui Dumnezeu (1 Imparati 2:3).

3. Sa se bazeze pe promisiunea lui Dumnezeu (1 Imparati 2:4).

4. Sa execute judecata lui Dumnezeu (1 Imparati 2:5).

A domnit 40 de ani — 7 ani in Hebron

— 33 de ani in Ierusalim.

Victorie asupra dusmanilor sai — 1 Imparati 1—2

• Adonia • Ioab

• Abiatar • Simei

Talent de la Dumnezeu — 1 Imparati 3:4–28

• TALANTUL — intelepciune

• TESTUL — un copil si o sabie

O domnie totala si linistita — 1 Imparati 4

• O imagine minunata a domniei de 1000 de ani a lui Hristos

Templul de inchinare — 1 Imparati 5:5; 2 Cronici 2—7

• De doua ori marimea cortului

• Sapte ani de constructie

Tezaurul bogatilor — 4:26; 9:17; 26:28; 10:22, 26; 11:3

• Mult aur

• Multi cai si multe care

• O flota de vase

Marturie in toata tara — 4:29–34; 10:1–13

• Dupa cum a marturisit Imparateasa din Seba

Faradelegi impotriva lui Dumnezeu — 1 Imparati 11

N-a ascultat spusele din Deuteronom 17:14–17 si a adunat:

• Mult aur

• Multe sotii

• Multi cai

1 Imparati 12—22; 2 Imparati 1—17; 2 Cronici 10—36; Obadia; Ioel; Iona; Amos; Osea; Mica; Isaia; Naum; Tefania; Habacuc; Ieremia; Plângerile lui Ieremia

1. Aceasta etapa acopera o perioda de cca. 325 de ani, din 930 A.Ch. pâna in 605 A.Ch. Evenimentele cheie au loc in Ierusalim si Samaria.

2. Perioada incepe cu un tragic razboi civil, care a scindat natiunea in doua imparatii aflate in opozitie. Perioada se sfârseste cu capturarea ambelor imparatii de catre doua natiuni ale neamurilor (1 Imparati 12; 2 Imparati 17, 25).

3. Perioada haotica are urmatoarele trasaturi:

a. Un imparat (Iosia) descoperind Cuvântul lui Dumnezeu in Templu si un altul (Ioia-

chim) incercând sa-l distruga in foc (2 Imparati 22; Ieremia 36).

b. Scrierea a cel putin 12 carti din Vechiul Testament de catre 11 scriitori umani:

Obadia, Ioel, Iona, Amos, Osea, Mica, Isaia, Naum, Tefania, Habacuc si Ieremia

(care a scris si Plângerile lui Ieremia).

c. A doua din cele patru perioade de minuni din Biblie:

(1) Prima perioada a fost in timpul lui Moise si Iosua.

(2) A doua perioada a fost in timpul lui Ilie si Elisei.

(3) A treia perioada a fost in timpul lui Daniel si Ezechiel.

(4) A patra perioada a fost in timpul Hristos si al apostolilor.

d. Toate cele trei persoane din Vechiul Testament inviate din morti:

(1) 1 Imparati 17:22–23

(2) 2 Imparati 4

(3) 2 Imparati 13:21

e. Singurul om din Vechiul Testament vindecat de lepra (Naaman, 2 Imparati 5).

f. Salvarea Samariei (capitala de nord) de catre 4 leprosi si salvarea Ierusalimului

(capitala de sud) de catre ingerul mortii (2 Imparati 7, 19); moartea a 185.000 de

asirieni.

g. Inceputul rasei Samaritene (2 Imparati 17).

h. A doua din cele trei ocazii când Dumnezeu a despartit apele râului Iordan (2 Imparati

2:8, 14). Pentru prima, vezi Iosua 3.

i. Numirea unui grup de cântareti care au invins dusmanul pe câmpul de lupta

(2 Cronici 20:20–22).

j. Imaginea apelor arse de foc — 1 Imparati 18

— 1 Imparati 18—38.

k. Imaginea fierului de la secure plutind pe apa (2 Imparati 6).

l. Al doilea dintre cei doi oameni care au plecat la ceruri fara ca mai intâi sa moara (2

Imparati 2:11).

m. Singura data din Vechiul Testament când li s-a permis oamenilor sa vada armata de ingeri a lui Dumnezeu (2 Imparati 6:15–17).

n. Sapte rugaciuni pe munte, sapte scufundari in apa, si sapte stranuturi intr-un pat

(1 Imparati 18; 2 Imparati 5:14; 4:35).

• Ilie a facut rugaciunea pe Muntele Carmel — 1 Imparati 18:43

• Naaman s-a scufundat de 7 ori in Iordan — 2 Imparati 5:14

• Copilul din Sunem inviat din morti — 2 Imparati 4:35.

6 Anii: 931—909

ó Domnia: 22 de ani

2 Referinta: 1 Imparati 11:26—14:20; 2 Cronici 9:29—13:22

1. A slujit in timpul lui Solomon ca membru al cabinetului sau, dar a fugit in Egipt pentru

a scapa de mânia imparatului.

2. A condus revolta celor 10 semintii la Sihem.

3. Religia lui falsa a facut ca Israel sa pacatuiasca.

4. Altarul lui pagân a fost distrus, bratul sau paralizat, iar fiul sau a fost lovit de catre

Dumnezeu pentru pacatul lui.

5. A fost invins in lupta de catre Abiam, cel de-al doilea rege al sudului.

6. A fost lovit de Dumnezeu cu o boala si a murit.

6 Anii: 910—908

ó Domnia: 2 ani

2 Referinta: 1 Imparati 15:25–28

1. A fost fiul lui Ieroboam.

2. A fost omorât de un rebel pe nume Baesa.

6 Anii: 909—885

ó Domnia: 24 de ani

2 Referinta: 1 Imparati 15:27—16:7; 2 Cronici 16:1–6

1. L-a omorât pe Nadab, implinind prezicerile profetului Ahia.

Compara 1 Imparati 1:4 cu 15:29.

2. S-a luptat cu Asa (al treilea imparat al sudului) si a construit un zid, ca sa impiedice

comertul cu Ierusalimul.

3. Samânta lui a fost predestinata sa sufere aceeasi judecata ca a lui Ieroboam.

6 Anii: 885—883

ó Domnia: 2 ani

2 Referinta: 1 Imparati 16:6–14

1. A fost fiul lui Baesa.

2. A fost asasinat de un soldat rebel, in timp ce s-a imbatat.

6 Anii: 885

ó Domnia: 7 zile

2 Referinta: 1 Imparati 16:9–20

1. A implinit profetia, nimicind samânta lui Baesa.

2. A fost prins de soldatii rebeli in propriul sau palat, sfârsind prin a se sinucide.

6 Anii: 885—873

ó Domnia: 12 ani

2 Referinta: 1 Imparati 16:15–28

1. A stabilit capitala de nord la Samaria.

2. A fost cel mai puternic imparat din acea perioada.

3. L-a casatorit pe fiul sau Ahab cu Izabela.

6 Anii: 874—852

ó Domnia: 22 de ani

2 Referinta: 1 Imparati 16:28—22:40; 2 Cronici 18:1–34

1. S-a casatorit cu Izabela.

2. Slujirea la Baal a cauzat o foamete mare in tara.

3. A invins Siria, in doua ocazii.

4. L-a inselat pe Iosafat (al patrulea imparat al tarii lui Iuda) intr-un compromis dublu —

matrimonial si militar.

5. Moartea lui, din cauza pacatelor sale, a fost prezisa de trei profeti.

(1 Imparati 20:42; 21:19; 22:17, 28)

6. Moartea sotiei sale, Izabela, a fost prezisa de prorocul Ilie.

7. A experimentat o scurta (dar temporara) schimbare (1 Imparati 21:29).

8. A fost ucis in lupta cu Siria.

6 Anii: 853—851

ó Domnia: 2 ani

2 Referinta: 1 Imparati 22:40—2 Imparati 1:18; 2 Cronici 20:35–37

1. A fost cel mai mare fiu a lui Ahab si Izabela.

2. L-a determinat pe Iosafat sa construiasca niste corabii la Etion-Gheber.

3. A suferit o cazatura dura (care s-a dovedit a fi fatala) in palatul sau din Samaria.

4. S-a intors catre zeul pagân Baal ca sa-l vindece.

5. Pentru aceasta a fost pedepsit de Ilie, pe care a incercat sa-l aresteze, dar fara succes.

6 Anii: 852—840

ó Domnia: 12 ani

2 Referinta: 2 Imparati 3:1—9:25; 2 Cronici 22:5–7

1. A fost fiul cel mai mic al lui Ahab si Izabela.

2. L-a determinat pe Iosafat sa se alieze cu el impotriva Siriei.

3. Profetul Elisei a facut o minune (de dragul lui Iosafat) care a câstigat batalia.

4. Elisei il ajuta mai târziu pe Ioram, avertizându-l de numeroasele planuri ale Siriei.

5. Elisei l-ar fi prevenit oricum de macelarirea unor trupe siriene orbite in mod suprana-
tural.

6. Se afla pe tron când Naaman a venit sa fie vindecat de lepra.

7. Se afla pe tron când Dumnezeu S-a folosit de 4 leprosi ca sa salveze Samaria de foamete.

8. In final a fost ucis de Iehu in valea Iezreelului.

6 Anii: 841—813

ó Domnia: 28 de ani

2 Referinta: 2 Imparati 9:1—10:36; 2 Cronici 22:7–12

1. A fost uns de un mesager trimis de Elisei.

2. A fost cunoscut pentru varsarile sale de sânge. El i-a executat pe:

— Imparatul tarii lui Iuda, Ahazia (a nu fi confundat cu fiul cel mai mare al lui Ahab)

— Nepotul lui Iosafat

— Ioram, imparatul de nord

— Izabela

— Cei 70 de fii ai lui Ahab, rude si prieteni

— Slujitorii lui Baal.

6 Anii: 814—797

ó Domnia: 17 ani

2 Referinta: 2 Imparati 13:1–9

1. A fost fiul lui Iehu.

2. Si-a vazut armata aproape distrusa de catre sirieni.

3. A experimentat o scurta perioada de remuscare pentru pacatele sale, insa, aparent, nu o

pocainta adevarata.

6 Anii: 798—782

ó Domnia: 16 ani

2 Referinta: 2 Imparati 13:10—14:16; 2 Cronici 25:17–24

1. Aproape de moartea sa l-a vizitat pe Elisei.

2. L-a invins pe câmpul de lupta pe Amatia (al saselea imparat al lui Iuda).

3. A relatat una din cele doua legende din Vechiul Testament, pentru a ridiculiza
arogantele pretentii ale lui Amatia.

4. A jefuit Ierusalimul, luând multi ostatici si multa bogatie.

6 Anii: 793—752

ó Domnia: 41 de ani

2 Referinta: 2 Imparati 14:23–29

1. A domnit mai mult decât oricare alt imparat din nord.

2. A fost unul dintre cei mai puternici imparati ai nordului.

3. A recuperat mult din teritoriul pierdut al lui Israel.

6 Anul: 753

ó Domnia: 6 luni

2 Referinta: 2 Imparati 14:29—15:12

1. A fost stra-stranepotul lui Iehu, si al patrulea domnitor din dinastia sa.

2. A fost ucis de un rebel, numit Salum, implinindu-se profetia lui Dumnezeu impotriva lui

Iehu. Vezi: 2 Imparati 10:30; 14:29; 15:8–12.

6 Anul:752

ó Domnia: 1 luna

2 Referinta: 2 Imparati 15:10–15

1. A fost ucis de un soldat numit Menahem.

6 Anii: 752—742

ó Domnia: 10 ani

2 Referinta: 2 Imparati 15:14–22

1. A fost unul dintre cei mai cruzi tirani ai lui Israel.

2. L-a mituit pe imparatul asirian Pul cu o mie de talanti de argint.

6 Anii: 742—740

ó Domnia: 2 ani

2 Referinta: 2 Imparati 15:22–26

1. A fost fiul lui Menahem.

2. A fost ucis de conducatorul armatei sale, Pecah.

6 Anii: 740—732

ó Domnia: 20 de ani

2 Referinta: 2 Imparati 15:27–31; 2 Cronici 28:5–8

1. Doar 8 ani sunt mentionati aici (740—732). Se crede ca primii 12 ani (752—740) au fost

impartiti intre Menahem si Pecahia.

2. S-a aliat Siriei intr-o incercare fara succes de a-i pedepsi pe cei din tara lui Iuda pentru

refuzul lor de a li se alatura impotriva Siriei.

3. A vazut Asiria capturând câteva din orasele de nord si de est ale Israelului.

6 Anii: 732—721

ó Domnia: 9 ani

2 Referinta: 2 Imparati 15:30—17:6

1. A fost ultimul imparat al lui Israel.

2. S-a unit cu Egiptul, razvratindu-se impotriva Asiriei.

3. Din cauza aceasta a fost inchis in Asiria.

6 Anii: 931—914

ó Domnia: 17 ani

2 Referinta: 1 Imparati 11:42—14:31; 2 Cronici 9:31—12:16

1. A fost fiul lui Solomon.

2. Stângacia si lipsa sa de tact au iscat razboiul civil.

3. A avut 18 sotii si 60 de concubine.

4. Sotia sa preferata a fost Maaca, fiica rea a lui Absalom.

5. Vede capitala, Ierusalim, invadata de Sisac — faraonul Egiptului.

6 Anii: 914—911

ó Domnia: 3 ani

2 Referinta: 1 Imparati 14:31—15:8; 2 Cronici 13:1–22

1. L-a invins (cu ajutorul interventiei divine) pe imparatul nordului, Ieroboam.

2. In ciuda ajutorului dat de Dumnezeu, a degenerat intr-un rege slab.

6 Anii: 911—870

ó Domnia: 41 de ani

2 Referinta: 1 Imparati 15:8–14; 2 Cronici 14:1—16:14

1. A fost primul imparat salvat al tarii lui Iuda.

2. A condus Iuda spre trezire.

3. A fost un mare constructor.

4. L-a vazut pe Dumnezeu raspunzând rugaciunilor sale, eliberând Ierusalimul de un masiv

atac etiopian (2 Cronici 14:11).

5. A detronat-o pe Maaca (bunica lui), din cauza idolatriei.

6. Mai târziu a aruncat in inchisoare un profet care l-a mustrat pentru pacatele sale.

7. A murit de o boala la picioare, refuzând sa-l caute pe Domnul.

6 Anii: 873—848

ó Domnia: 25 de ani

2 Referinta: 1 Imparati 22:41–50; 2 Cronici 17:1—20:37

1. A instituit un program de educatie national-religioasa, dându-i afara pe invatatorii
Cuvântului lui Dumnezeu.

2. Mai târziu si-a stricat marturia, facând un compromis cu trei imparati straini din nord.

3. A stabilit o conducere religioasa si una civila, recunoscând prin aceasta separarea bise-

ricii si a statului.

4. Când Ierusalimul a fost amenintat de o mare invazie moabita, Dumnezeu i-a ascultat ru-

gaciunea si a intervenit.

6 Anii: 853—845

ó Domnia: 8 ani

2 Referinta: 2 Imparati 8:16–24; 2 Cronici 21:1–20

1. S-a casatorit cu Atalia, fiica lui Ahab si a Izabelei.

2. Si-a inceput domnia omorându-si cei 6 frati.

3. A primit un mesaj postum de la Ilie, care a prezis judecata asupra lui, din cauza slabei si

odioasei sale domnii.

4. A fost atacat si invins de filisteni si arabi.

5. A murit de o boala grava si nimeni nu l-a plâns la moartea sa.

6 Anul: 841

ó Domnia: 1 an

2 Referinta: 2 Imparati 8:24—9:29; 2 Cronici 22:1–9

1. A fost fiul lui Ioram si al Ataliei.

2. A fost ucis de Iehu (al zecelea imparat de nord).

6 Anii: 841—835

ó Domnia: 6 ani

2 Referinta: 2 Imparati 11:1–20; 2 Cronici 22:1—23:21

1. La moartea fiului ei, Ahazia, ea a preluat tronul tarii lui Iuda, omorând toata samânta

regala, dar Ioas a scapat, fiindca era ascuns.

2. Dupa o domnie de 6 ani, ea insasi a fost executata.

6 Anii: 835—795

ó Domnia: 40 de ani

2 Referinta: 2 Imparati 11:1—12:21; 2 Cronici 22:10—24:27

1. Numai el a supravietuit epurarii sângeroase a Ataliei.

2. A trait un timp pentru Dumnezeu, dar mai târziu a devenit un tiran crud.

3. A ordonat ucidera cu pietre a marelui preot al lui Iuda, Zaharia, care a mustrat fara frica

pacatul poporului.

4. A fost executat de propria sa garda din palat.

6 Anii: 796—767

ó Domnia: 29 de ani

2 Referinta: 2 Imparati 14:1–20; 2 Cronici 25:1–28

1. O perioada de timp a fost un imparat bun, executându-i pe ucigasii tatalui sau, Ioas.

2. A fost mustrat de un profet pentru angajarea unor soldati mercenari, ca sa-l ajute in

lupta contra Edomului.

3. Apoi a dat la o parte soldatii si, cu ajutorul lui Dumnezeu, a invins Edomul cu propriii

lui soldati.

4. A adus inapoi unii zei ai Edomului, ca sa le slujeasca.

5. Imparatul nechibzuit, a declarat apoi razboi Israelului de nord si a fost infrânt.

6 Anii: 792—740

ó Domnia: 52 de ani

2 Referinta: 2 Imparati 15:1–7; 2 Cronici 26:1–23

1. A fost un razboinic si un constructor mare.

2. A incercat sa se amestece in slujba preotiei si pentru aceasta a fost pedepsit, imbolna-
vindu-se de lepra.

6 Anii: 750—736

ó Domnia: 16 ani

2 Referinta: 2 Imparati 15:32–38; 2 Cronici 27:1–9

1. A fost un imparat bun.

2. A ridicat cea mai inalta poarta a Templului, construind fortarete si turnuri.

3. Si-a invins dusmanii, primind un imens tribut anual de la ei.

6 Anii: 735—719

ó Domnia: 16 ani

2 Referinta: 2 Imparati 16:1–20; 2 Cronici 28:1–27

1. A fost, probabil, al doilea dintre cei mai rai imparati ai lui Iuda.

2. Si-a sacrificat propriul copil zeilor demonici.

3. A fost prima persoana care a auzit despre nasterea din fecioara (Vezi Isaia 7:1–25).

4. A ordonat construirea unui altar pagân, asirian, si l-a plasat in templu pentru a-l mul-
tumi pe Tilgat-Pilneser.

6 Anii: 716—687

ó Domnia: 29 de ani

2 Referinta: 2 Imparati 18:1—20:21; 2 Cronici 29:1—32:33

1. A fost cel de-al doilea dintre imparatii cei mai buni ai lui Iuda, si cel mai bogat dintre toti.

2. A reparat templul, a organizat un grup orchestral, si a numit un cor de cântareti leviti.

3. A sarbatorit cel mai mare Paste de la Solomon incoace.

4. L-a vazut pe ingerul mortii invingându-i pe dusmanii asirieni, care inconjurasera Ierusa-
limul.

5. A fost vindecat in mod miraculos de o boala grava si a mai trait inca 15 ani.

6. A aratat averea tarii lui Iuda unor curiosi ambasadori babilonieni.

6 Anii: 697—642

ó Domnia: 55 de ani

2 Referinta: 2 Imparati 21:1–18; 2 Cronici 33:1–20

1. A domnit mai mult decât oricare imparat din sud sau din nord.

2. A fost cel mai rau imparat dintre toti.

3. A experimentat nasterea din nou, in timp ce era inchis de catre dusmani.

6 Anii: 643—641

ó Domnia: 2 ani

2 Referinta: 2 Imparati 21:19–26; 2 Cronici 33:21–25

1. A fost la fel de rau ca si tatal sau, Manase, dar nu s-a pocait nici el.

2. A fost omorât de propriii servitori din casa.

6 Anii: 641—610

ó Domnia: 31 de ani

2 Referinta: 2 Imparati 22:1—23:30; 2 Cronici 34:1—35:27

1. A fost cel mai credincios imparat de la David incoace.

2. A fost ultimul imparat credincios al lui Iuda.

3. Cartea lui Moise a fost descoperita intâmplator printre argintul din templu, la inceputul

domniei sale.

4. A folosit-o ca sa conduca Iuda spre trezire.

5. A condus o sarbatoare mai mare a Pastelui decât cea din timpul lui Ezechia, marele sau

bunic.

6. A implinit o profetie veche de 300 de ani. Compara 1 Imparati 13:1, 2 cu 2 Imparati
23:15.

7. A fost ucis in lupta cu egiptenii.

6 Anul: 609

ó Domnia: 3 luni

2 Referinta: 2 Imparati 23:31–33; 2 Cronici 36:1–4

1. A fost fiul mezin al lui Iosia.

2. A fost detronat dupa numai 90 de zile de catre Faraonul care-l omorâse pe tatal sau.

3. A fost dus in robia egipteana unde in cele din urma a murit.

6 Anii: 609—598

ó Domnia: 11 ani

2 Referinta: 2 Imparati 23:34—24:5; 2 Cronici 36:5–7

1. A fost cel mai mare frate al lui Ioahaz.

2. A fost adus pe tron de catre faraonul egiptean.

3. Mai târziu a fost facut vasal de catre Nebucadnetar, dupa ce babilonienii i-au invins pe

egipteni.

4. A fost un om foarte materialist si egoist. Poate fi considerat al treilea dintre cei mai rai
imparati ai lui Iuda.

5. A ucis oameni nevinovati, si deseori l-a persecutat pe Ieremia.

6. A ars copia unei parti a Cuvântului lui Dumnezeu (Vezi Ieremia 36:22–32).

7. A experimentat prima din cele trei ,,vizite“ ale lui Nebucadnetar la Ierusalim.

8. In timpul acestei vizite (606 A.Ch.) Daniel si alti tineri evrei au fost tinuti in robie.

9. Când a murit a fost ingropat ca un magar, asa cum a prezis Ieremia.

6 Anul: 598

ó Domnia: 3 luni

2 Referinta: 2 Imparati 24:6–16; 2 Cronici 36:8–10

1. A fost fiul lui Ioiachim si nepotul lui Iosia.

2. Si-a atras un blestem de la Dumnezeu, spunând ca fiii sai nu vor sedea pe tronul lui
Iuda.

3. Ambii, atât Ezechiel (19:5–9) cât si Ieremia (22:24–26), au prezis ca va fi tinut in robia

babiloniana.

4. Acest fapt s-a implinit in timpul celei de-a doua ,,vizite“ a lui Nebucadnetar la Ierusalim

(597). Si Ezechiel a fost dus departe in acest timp.

5. A murit, probabil, in Babilon.

6 Anii: 597—586

ó Domnia: 11 ani

2 Referinta: 2 Imparati 24:17—25:30; 2 Cronici 36:11–21

1. A fost cel mai mic fiu al lui Iosia si unchiul lui Ioiachin.

2. Ieremia a fost prigonit in timpul domniei lui.

3. S-a razvratit impotriva Babilonului, alaturi de Egipt.

4. A fost prins, orbit si dus in robie babiloniana de catre Nebucadnetar.

5. Ierusalimul a fost ars din temelii si in acelasi timp a fost distrus si templul.

Imparatia de Sud

(931—586 A.Ch.)

Imparatia de Nord

(931—722 A.Ch.)

931—913 A.Ch.

931—910 A.Ch.

Imparatia de Sud

(931—586 A.Ch.)

Imparatia de Nord

(931—722 A.Ch.)

Nelson’s Complete Book of Bible Maps and Charts © 1993 by Thomas Nelson, Inc.

Imparatia de Sud

(931—586 A.Ch.)

Imparatia de Nord

(931—722 A.Ch.)

715 (729—686 A.Ch.

Nelson’s Complete Book of Bible Maps and Charts © 1993 by Thomas Nelson, Inc.

NOTE: * Numele din paranteza desemneaza nume alternate ale aceluiasi imparat.

** Datele din paranteza denota corijente, o perioada de domnie in care fiul

a ocupat tronul impreuna cu tatal sau

*** Profetii ale caror nume apar in litere ingrosate sunt profeti canonici.

A fost intentia lui Dumnezeu sa-i dea lui Israel un imparat. Dupa cum a profetit Iacov in Geneza 49:10, ,,Toiagul de domnie nu se va departa din Iuda, nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, pâna va veni Silo, si de El vor asculta popoarele“. Marele pacat al lui Israel in 1 Samuel a fost acela de a anticipa scopul lui Dumnezeu si de a insista sa-si aleaga ei singuri imparatul in loc sa-l astepte pe acela trimis de Dumnezeu.

In cartile lui Samuel ia sfârsit lunga perioda de dezordine nationala. Samuel a fost numit ,,ultimul dintre judecatori si primul dintre profeti“. A incoronat 2 imparati ai lui Israel — pe Saul, alesul poporului (10:1), si pe David, alesul lui Dumnezeu (16:13).

1 Samuel cuprinde povestea a 4 oameni: ELI, SAMUEL, SAUL si DAVID. Relatarile despre ei se intrepatrund in asa fel, incât relatarea despre Eli se suprapune cu cea a lui Samuel, cea a lui Samuel cu cea a lui Saul, iar cea a lui Saul cu cea a lui David. Exista o nota de esec care strabate 1 Samuel. Slujba de preot decade foarte mult in vremea lui Eli si a fiilor lui cei rai. Atât Saul, cât si David, ambii imparati ai lui Israel, au decazut. Dar Saul a decazut, in orice caz, mai mult decât David. Samuel a fost un profet si, ca atare, a stat departe de ambii imparati si preoti si si-a exercitat autoritatea asupra amândorura. Aparitia unui proroc in timpurile Bibliei, intotdeauna insemna cadere.

Dar Samuel, atât cât era el de mare, a cazut si el, deoarece fiii sai au falimentat in a umbla in caile lui si aceasta, mai mult ca orice, a grabit momentul cererii unui imparat de catre popor. Caderile acestor 4 oameni fac mai distincta dorinta Domnului Isus, care ca Proroc, Preot si Imparat, a adus perfectiune fiecareia dintre aceste slujbe.

A. Esecul lui Eli ca Preot (1:9–13; 2:27–36)

B. Esecul lui Eli ca Parinte (2:12–17, 22–25)

II. FORMAREA SLUJBEI PROFETICE — SAMUEL

1. Nasterea lui (1:1–8, 10–28; 2:1–10)

2. Copilaria lui (2:11, 18–21, 26; 3:1–21)

1. Invatând Poporul (4:1–7:14)

a. Sa astepte (4—6)

b. Sa se lupte (7:1–14)

2. Judecând Poporul (7:15–17)

A. Tragedia lui Saul (8—15)

1. Gasirea lui Saul (8—10)

2. Potrivirea lui Saul pentru slujba (11—12)

3. Caderea lui Saul (13—15)

B. Pregatirea lui David (16—31)

1. Ca iubit al lui Dumnezeu (anii lui de pastor)

2. Ca Domn peste sine (anii lui de curtean)

3. Ca si conducator de oameni (anii lui de proscris)

Samuel s-a nascut in zile sumbre. Preotia din Israel era reprezentata de un batrân plapând, pe nume Eli. Comportamentul fiilor sai a provocat un adevarat scandal public. Confuzia civila, morala si religioasa din zilele judecatorilor, neglijarea cortului, demoralizarea poporului, lipsa de pietate si imoralitatea, chiar si din partea preotilor, toate acestea si-au lasat amprenta asupra vremii lui Eli.

Familia lui Elcana era un altul din acele mici faruri in tara, deoarece Elcana era un om credincios. Sotia sa preferata, Ana, era o femeie de o mare pietate. Prin rugaciune staruitoare, ea nu a mai fost stearpa si i s-a dat un copil, pe nume Samuel.

S-a facut un comentariu asupra conditiei spirituale a lui Eli, care nu a putut deosebi o femeie beata de o inchinatoare devotata (1 Samuel 1:12–17).

De asemenea, exista un comentariu despre credinta si taria spirituala a Anei, care a avut puterea sa-l incredinteze pe micul Samuel lui Eli spre a-l creste, când el, de fapt, si-a dovedit incompetenta parinteasca prin lipsa de disciplina in propria-i familie.

Inca de la o vârsta foarte frageda, Samuel a invatat sa auda si sa recunoasca vocea lui Dumnezeu. Primul lui mesaj a fost unul de judecata pentru Eli si casa lui. Influenta lui Samuel in Israel a fost profunda. El a facut multe pentru a imprastia norii cei intunecati ai secolelor anterioare. Sub conducerea sa filistenii, dusmani ereditari ai lui Israel, au fost sesizati ca dominatia lor asupra poporului lui Dumnezeu se apropia de sfârsit.

Samuel facea itinerarii regulate de la el de acasa, din Rama, ca sa invete pe popor Cuvântul lui Dumnezeu. A fondat o scoala in Rama si i-a instruit pe tineri sa citeasca si sa scrie, sprijinind dezvoltarea unui sistem de educare nationala. Samuel a fost cel care a pus bazele culturii nationale si care l-a ridicat pe Israel din latenta sa morala si spirituala. Samuel a fost cel care a indrumat primii pasi ai monarhiei, vorbind fara frica cu vocea autoritatii divine ori de câte ori se cerea acest lucru. Samuel a fost unul dintre titanii lui Dumnezeu.

Saul a fost primul imparat al lui Israel. Nascut in semintia lui Beniamin, cea mai mica semintie a lui Israel, mica in propriii sai ochi chiar, in primele sale zile, veghind mereu asupra poporului, dar ignorând din pacate voia lui Dumnezeu, impulsiv, lasându-se in voia acceselor de gelozie nebuna si, in sfârsit, aflându-se complet sub controlul unui duh rau, Saul a fost un maldar de contradictii.

Domnia lui Saul se arata promitatoare. Inceputurile sale nici ca puteau fi mai bune. A avut mereu sfaturi bune si intelepte de la Samuel, iar victoriile sale initiale asupra dusmanilor lui Israel au fost glorioase. Cele doua pacate care l-au costat imparatia au fost: ingâmfarea (1 Samuel 13:5–15) si neascultarea (1 Samuel 15:1–23). Gelozia lui Saul fata de David, când a descoperit ca David avea sa-l inlocuiasca pe tron, n-a cunoscut limite. In noua ocazii diferite el a incercat sa-l omoare pe David. Fiul lui Saul, Ionatan, avea un caracter diferit de cel al tatalui sau. Pentru ca il iubea pe David, a cautat sa-l recompenseze in multe feluri pentru amara ostilitate a lui Saul. Iubirea dintre David si Ionatan este una din cele mai deosebite relatari din 1 Samuel.

David a fost alesul lui Dumnezeu ca imparat al lui Israel. Generos, curajos, milos, intelept, un conducator innascut si, mai presus de toate, un credincios matur, David este unul dintre cei mai mari oameni ai istoriei. Din David a descins o generatie de imparati. Domnul Isus si-a trasat propriii sai predecesori indreptatiti la tronul lui Israel, asa cum ne arata Matei.

David apare in 1 Samuel ca pastor, curtean si ca fugar. In fiecare din aceste experiente, Dumnezeu l-a invatat pe omul Sau noi lectii, echipându-l pentru a deveni imparat. Experientele lui David pe dealurile Iudeii l-au facut un iubitor de Dumnezeu, iar zilele si noptile de meditatie cu harfa in mâna au dat nastere multor psalmi. Victoriile lui tainice asupra fiarelor salbatice ale padurii l-au pregatit pentru faimoasa lupta cu uriasul Goliat din Gat.

Purtarea lui inteleapta pe când era curtean, a câstigat inimile oamenilor lui Israel si a aprins si mai mult temerile si gelozia lui Saul. Multele lui experiente ca proscris l-au invatat cum sa conduca oamenii. Nobila sa trupa de ,,oameni puternici“, pe care si i-a adunat in jurul lui prin pesterile si ascunzatorile Iudeii, a devenit inima armatei si a guvernului sau când a ajuns la putere. David a fost o persoana desavârsita si in acele zile nici o lauda adusa lui nu putea fi prea inalta. Cu adevarat, el a fost ,,un om dupa inima lui Dumnezeu“.

B. Casa lui Saul (2—4)

II. ANII DE PROSPERITATE (5—12)

III. ANII DE PRIMEJDIE (13—24)

A. Probleme cu rudele sale (13—19)

B. Probleme cu imparatia sa (20—24)

Dupa moartea lui Saul (1 Samuel 31:4), semintia lui Iuda l-a incoronat pe David ca rege. Cu toate acestea, celelalte semintii, conduse de Is-Boset, fiul lui Saul, s-au agatat de ramasitele zdrentuite ale hainei regale a lui Saul, rezultând un dezordonat razboi civil de 7 ani. Probabil atunci a fost ucis si Is-Boset, ca de altfel si generalul sau, Abner, ceva mai devreme. David a fot nevinovat de ambele crime, si a fost luat de un val de entuziasm din partea poporului, capatând putere suprema asupra unei natiuni unite.

David a fost un imparat intelept si generos. A curatit Ierusalimul de ultimele ramasite ale iebusitilor, care au ocupat acea fortareata in pofida lui Israel timp de secole, si a facut orasul capitala. A pus bazele unei dinastii trainice, deoarece Dumnezeu a intrat in legamânt solemn cu David pentru a institui casa lui pentru totdeauna. A inceput pregatirile pentru zidirea Templului, care pentru multe secole avea sa fie centrul vietii nationale a lui Israel. A condus o larga renastere in viata culturala evreiasca si o mare trezire in religia iudaica. A numit cronicari si scribi la curte, astfel incât cronicile nationale sa poata fi sistematic pastrate. Tot el i-a invins si pe toti dusmanii lui Israel, ducând frontierele Tarii Promise pâna la intinderea lor deplina.

Când a atins apogeul puterii, David a pacatuit intr-un mod scandalos. A comis adulter cu Bat-Seba, sotia lui Urie, hetitul, unul dintre cei mai credinciosi soldati si unul dintre cei mai puternici oameni ai sai. Apoi a pus sa-l omoare pe Urie si a cautat sa-si acopere crima, traind luni de zile in ipocrizie. Dumnezeu l-a trimis pe prorocul Natan la David cu un mesaj de judecata (2 Samuel 12). Slujba lui Natan a fost incununata de succes. Fiindca il mustra constiinta, David a plâns cu lacrimi amare, de pocainta, dar punctul de intoarcere a venit prin propriu-i destin (2 Samuel 12; Psalmul 51).

De atunci, David a avut necazuri: mai intâi in propria sa familie, iar apoi la scara nationala. Absalom, fiul sau preferat, a condus o rebeliune care a fost aproape un succes, caci l-a indepartat pe David temporar de la tron. Ultimii ani ai lui David au fost tulburati de diferite probleme, consecintele pacatului sau urmarindu-l de-a lungul anilor. David i-a lasat imparatia sa lui Solomon, stiind ca acest fiu al sau, intelept, sub calauzirea lui Dumnezeu, va fi capabil sa readuca Israelul la maretie si putere. Istoria lui David ne aduce aminte ca totusi, Dumnezeu nu este partinitor (Fapte 10:34).

David a fost un om dupa inima lui Dumne-

zeu (1 Samuel 13:14), adica, voia lui era dedi-

cata complet voii Domnului. Ca serv dedicat Domnului, el a fost folosit de Dumnezeu ca

sa faca fapte de vitejie de dragul poporului

Sau ales, Israel.

Imparat al lui Iuda (2:4)

Imparat al lui Israel (5:3)

Cucereste Ierusalimul (5:7)

Aduce chivotul inapoi (6:12)

Legamântul davidic (7:16)

Ii infrânge pe Filisteni (8:1)

Infrânge Moabul (8:2)

Infrânge pe Amon (10:16)

Infrânge Siria (10:19)

Adulter (11:4)

Uciderea lui Urie (11:7)

Incestul lui Amnon (13:14)

Absalom uzurpa tronul (16:15, 16)

Recensamântul (24:2)

Bat-Seba poarta un fiu (11:5)

Acuzat, se pocaieste, dar copilul moare (12:10, 13, 19)

Amnon ucis (13:28, 29)

Absalom ucis (18:14, 15)

Ciuma (24:15)

Principiul ca o viata de neascultare est

viata de camin a lui David.

e o viata plina de necazuri, este consecvent ilustrat in

Nelson’s Complete Book of Bible Maps and Charts © 1993 by Thomas Nelson, Inc.

Cele 2 carti ale Imparatilor inregistreaza apogeul splendorii domniei lui Solomon si usoarele prelungiri de umbre care s-au strecurat de-a lungul fazei monarhice a istoriei ebraice. Timp de 120 de ani, cele 12 semintii au fost unite si cârmuite de la un singur tron: Saul, David si Solomon, fiecare domnind timp de 40 de ani.

Odata cu moartea lui Solomon, 10 semintii s-au rupt de la tronul lui David, spre a-si stabili un regat independent in partea de nord. Acest regat, cunoscut drept Israel, a fost in cele din urma condus din Samaria, de diferite dinastii, toate fiind dinastii ale caror imparati erau rai, desi unii erau mai rai decât altii. Semintia lui Beniamin a ramas supusa lui Iuda si tronului lui David. Aceste 2 semintii au constituit regatul de sud, cunoscut drept Iuda. Acest regat a fost cârmuit de la Ierusalim, de catre mostenitorii si succesorii lui David. Unii din imparatii lui Iuda au fost buni, dar majoritatea au fost rai.

Tinând cont in ce ordine sunt mentionati imparatii lui Iuda si Israel in Biblie, relatarea despre ei alterneaza intre cele doua regate. Ar trebui sa se observe ca lucrarile multora dintre profeti se intâlnesc in aceasta perioada, desi acestea nu vor fi tratate in detaliu decât mai târziu.

(1 Imparati 1:1—12:19)

A. Moartea lui David (1:1—2:10)

B. Zilele lui Solomon (2:11—11:43)

C. Decretul lui Roboam (12:1–19)

II. ANII DE LUPTA — REGATUL IMPARTIT

(1 Imparati 12:20—2 Imparati 17:41)

III. ANII DE ZBUCIUM — REGATUL SUPRAVIETUIND

(2 Imparati 18—25)

De la Ezechia la Zedechia

Se deschide cu David, Regele lui Israel

Se incheie cu Nebucadnetar, Regele Babiloniei

Slava lui Solomon

Rusinea lui Ioiachin

Templul construit si consacrat

Templul violat si distrus

Incepe cu binecuvântari pentru ascultare

Se sfârseste cu judecata pentru neascultare

Cresterea apostaziei

Consecintele apostaziei

Regatul unit este impartit

Cele doua imparatii sunt distruse

Solomon s-a ridicat pe culmi marete, dar a cazut in adâncuri inspaimântatoare. De doua ori i S-a aratat Dumnezeu dupa succesiunea sa la tronul lui David — tatal sau. Lui Solomon i-a fost data o intelepciune supranaturala si o bogatie ce intrecea orice vis al vreunui avar. Domnia sa a fost una de pace si prosperitate. Cea mai mare realizare a sa a fost construirea templului de la Ierusalim, una din cele mai impunatoare structuri construite vreodata de om. Faima lui a ajuns pâna in cele patru colturi ale pamântului.

Cea mai mare greseala a lui Solomon au constituit-o casatoriile sale in scop politic. Pentru a-si intari regatul, dupa cum isi inchipuia el, Solomon s-a casatorit cu multe femei din popoarele inconjuratoare. Aceste aliante au fost dezastruoase, deoarece nevestele lui pagâne au adus cu ele religiile lor pagâne. In anii sai de batrânete, Solomon l-a parasit pe Domnul ca sa slujeasca idolilor adusi de nevestele lui. In acest fel, el a permis ca idolatria sa fie reintrodusa in Israel si pentru acest pacat regatul unit a fost scindat. La moartea lui Solomon, fiul sau Roboam s-a purtat ca un nebun si a dus pâna la capat resentimentul inabusit al altor semintii impotriva semintiei lui Iuda.

1. Ieroboam (931 A.Ch.—910 A.Ch.) Primul imparat al regatului de nord al lui Israel a fost Ieroboam, care este, de obicei, descris ca fiind ,,fiul lui Nebat care a facut pe Israel sa pacatuiasca“. Ieroboam, pe vremuri ofiter al lui Solomon, dar urmarindu-si propriile interese impotriva regelui, a fost un ,,campion“ al semintiilor razvratite. Prima sa actiune, cu scopul de a fi proclamat ca rege de catre cele 10 semintii ale lui Israel, a fost sa inlature toate legaturile religioase cu Ierusalimul. Temându-se ca pelerinajul anual al poporului Israel la Ierusalim pentru a se inchina ii va submina autoritatea, Ieroboam a introdus o inovatie. A ridicat un vitel de aur la Betel si altul la Dan, instruindu-si poporul sa se inchine acestora. A pus preoti de forma si a introdus un nou calendar religios. Desi avertizat in mod solemn ca va fi ,,vizitat“ cu judecata daca va persista in aceasta idolatrie, Ieroboam a refuzat sa-si schimbe felul de trai.

2. Ahab (874 A.Ch.—853 A.Ch.) Cel mai ticalos imparat al lui Israel a fost Ahab. Ieroboam a dus pe Israel intr-o inchinare pervertita lui Iehova. Dar Ahab cu Izabela, sotia sa, au instaurat inchinarea dezgustatoare catre Baal. La acea vreme, prorocul Ilie a aparut in scena cu avertizarile si denuntarile sale solemne. Izabela l-a persecutat pe adevaratul popor al lui Dumnezeu si l-a sfidat pe proroc. Atât Ahab, cât si Izabela au avut parte de morti violente.

3. Iehu (841 A.Ch.—814 A.Ch.) Dinastia cea rea a lui Omri, care a ajuns la capat sub Ahab si Izabela, a luat sfârsit odata cu Iehu. Manifestând un mare zel pentru Dumnezeu, Iehu a exterminat fara mila toata familia lui Ahab si a pus capat temporar inchinarii catre Baal in Israel. Cu toate acestea, el a fost un om fara Dumnezeu, nedepartându-se cu mult de pacatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat.

4. Ieroboam II (793 A.Ch.—753 A.Ch.) Singurul imparat de o reala importanta in Israel a fost Ieroboam II. Timp de multi ani, Israel a primit ,,sah-mat“ din partea vecinilor de nord, Siria. Ieroboam al II-lea a fost capabil sa-i alunge pe asupritorii sirieni si sa-l aduca pe Israel la maretia sa politica de altadata. In orice caz, domnia sa a fost marcata de o adânca nedreptate si imoralitate. Odata cu moartea lui Ieroboam al II-lea, ,,norocul“ lui Israel a disparut. O noua si amenintatoare putere, Asiria, a reaparut in scena. Avansarea spre vest a acestui imperiu expansionist a inghitit in cele din urma Israelul. Cele 10 semintii din nord au fost duse in robie. Avertizarile profetilor au trecut nebagate in seama, si lung-suspendata sentinta a judecatii divine a fost in fine executata.

1. Roboam (931 A.Ch.—913 A.Ch.) si Asa (911 A.Ch.—870 A.Ch.) Roboam, fiul lui Solomon, a fost un imparat slab si rau. La fel a fost si fiul sau Abiam, dar nepotul sau, Asa, a fost un imparat bun, care a cautat sa aduca Iuda inapoi la Dumnezeu. Este interesant de observat cât de des sunt mentionat alaturi de imparatii lui Iuda si numele mamelor lor. Mama lui Asa a fost o femeie rea si una dintre primele sale miscari intelepte a fost aceea de a o inlatura de pe o pozitie de influenta.

2. Iosafat (873 A.Ch.—848 A.Ch.) si Atalia (841 A.Ch.—835 A.Ch.) Asa a fost urmat de Iosafat, un alt imparat bun. Totusi, Iosafat a facut marea greseala de a-si permite sa se lase târât intr-o alianta cu Ahab, mergând chiar atât de departe ca si-a casatorit fiul cu fiica Izabelei. N-a durat mult pâna ce aceasta masura sa aiba dezastruosul efect al introducerii cumplitului pagânism in Iuda. Atalia, fiica Izabelei, a fost una dintre cele mai rele femei din istorie. Ea aproape ca a reusit sa desfiinteze linia regala a lui David.

3. Ioas (835 A.Ch.—796 A.Ch.) Linia regala a fost pastrata de Dumnezeu in ciuda masurilor criminale ale Ataliei. Un mostenitor al tronului a fost salvat si crescut in secret de Iehoiada, preotul templului. La momentul oportun Atalia, cea care a uzurpat tronul lui David, a fost detronata, iar Ioas, tânarul regele, a fost incoronat in locul ei. El avea pe atunci doar 7 ani. Atâta timp cât l-a avut pe Iehoiada alaturi de el, Ioas a condus bine, dar la moartea acestui om bun, Ioas a apucat pe cai gresite si a fost in cele din urma asasinat.

4. Amatia (796 A.Ch.—767 A.Ch.) si Ozia (790 A.Ch.—739 A.Ch.) Amatia, care i-a urmat lui Ioas la tron, a fost un imparat bun. La fel si Ozia (numit uneori si Azaria), fiul sau. Ozia a domnit timp de 52 de ani si a fost un conducator puternic. In culmea puterii lui, din nefericire Ozia a permis mândriei sa ia ce era mai bun in el si a cautat sa uneasca in propria-i persoana slujbele de preot si imparat. Pentru aceasta aspiratie a sa, Dumnezeu l-a lovit pe Ozia cu lepra. Fiul sau, Iotam, de asemenea un imparat bun, i-a urmat la tron.

5. Ahaz (735 A.Ch.—715 A.Ch.) Urmatorul imparat al lui Iuda a fost Ahaz. La acea vreme, asirienii se extindeau catre vest, iar Ahaz, ingrozit de venirea lor, le-a facut concesii enorme. El a vârât Iuda intr-o adânca apostazie. Cu el a inceput Iuda afundarea finala in noaptea care o cuprinsese deja pe natiunea sa sora, Israel.

6. Ezechia (715 A.Ch.—686 A.Ch.) Ezechia a fost unul dintre cei mai mari imparati ai lui Iuda. Sub indrumarea lui Isaia, el a tinut piept cu succes asirienilor, de care tatal sau s-a temut atât de mult. Dumnezeu a dat Iudei o eliberare miraculoasa din mâinile acestor dusmani. Ezechia a instituit mari reforme religioase, dar toate aceste masuri bune au fost curând indepartate de fiul sau, Manase.

7. Manase (695 A.Ch.—642 A.Ch.) si Iosia (640 A.Ch.—609 A.Ch.) Dintre toti imparatii lui Iuda, Manase a domnit cel mai mult. El a fost unul dintre cei mai rai, petrecând in idolatrie. A acoperit natiunea de rusine si a târât poporul in practici care erau complet meschine. In cele din urma a fost dus in captivitate de catre asirieni. S-a pocait de pacatele sale, a fost iertat de Dumnezeu si readus pe tronul sau. Fiul sau, Amon, a fost la fel de rau ca si Manase. Dar nepotul lui Manase, Iosia, a condus ultimele treziri spirituale ale lui Iuda inainte de ,,lasarea noptii“. Oricum era prea târziu. Eforturile neobosite ale acestui nobil imparat nu au miscat prea mult inimile poporului sau ale capeteniilor. Dupa moartea lui Iosia, au urmat la tron patru imparati, toti rai, care au intrat treptat sub puterea Babilonului.

Ultimele zile ale lui Iuda au fost caracterizate de intrigi internationale. Plângerile si avertizarile lui Ieremia au fost ignorate. In disperarea lor, imparatii lui Iuda au cautat aliante care sa-i salveze de la distrugere. Dar Asiria nu mai exista, iar Egiptul era o trestie frânta. Babilonienii ajunsesera la o putere deplina. In anul 605 A.Ch. a avut loc prima invazie babiloniana, iar la scurt timp a avut loc alta, in 597. Nebucadnetar, imparatul babilonian, l-a pus pe Zedechia ca imparat de forma si s-a retras din scena. Ignorându-l pe Ieremia si ascultând in schimb sfaturi rele, Zedechia s-a razvratit impotriva stapânului sau. Intors sa jefuiasca Ierusalimul, Nebucadnetar arde templul in 586 A.Ch. si deporteaza o mare parte din populatia lui Iuda la Babilon, acesta fiind si sfârsitul monarhiei.

Vremea neamurilor a inceput. Din acea zi si pâna astazi, Ierusalimul s-a aflat aproape in intregime sub controlul neamurilor si asa va ramâne pâna va veni Isus sa domneasca.

Cartile Cronicilor, nu sunt doar o repetitie a cartilor Imparati. Cartile Imparatilor, ne prezinta istoria din punctul de vedere al profetilor, iar Cronici din punctul de vedere al preotilor. Cartile Imparatilor ne redau istoria din punctul de vedere uman, iar Cronici din punctul de vedere al divinitatii. Primele il arata pe om conducând, celelalte insa, Il arata pe Dumnezeu conducând. Trezirea care a avut loc sub Ezechia, de exemplu, este relatata in trei versete in Imparati si in trei capitole in Cronici.

Biblia cu explicatii are acest comentariu ajutator despre Cartile 1 si 2 Cronici: ,,Aceste carti apartin altei parti a Vechiului Testament si nu urmaresc succesiunea cartilor Imparati. Tinând cont de Canonul Evreiesc, cele doua carti reprezinta concluzia Vechiului Testament, iar genealogiile de aici le pregatesc pe cele din Matei 1:1 si reprezinta totodata si inceputul Noului Testament. Ele se sfârsesc odata cu sfârsitul imparatiei; iar intrebarea imparatului Cir: «Cine dintre voi este...?» (2 Cronici 36:23), este urmata de raspunsul: «Unde este El?» (Matei 2:2) si de proclamarea imparatiei de catre adevaratul Imparat si inaintasii Sai. Incepe cu primul Adam si se sfârseste cu «ultimul Adam». Trateaza problemele imparatiei lui Iuda deoarece Hristos a fost proclamat succesorul lui David“.

• A fost scrisa inainte de robie

• A fost scrisa din punctul de vedere al

Profetilor

• Trateaza istoria Regatului de Nord

• E constrângatoare—a fost scrisa in zgo-

mot zarva si distragere de la timp si

spatiu.

• A fost scrisa dupa robie

• A fost scrisa din punctul de vedere al

Preotilor

• Ignora istoria Regatului de Nord

• E contemplativa—a fost scrisa in calmul

si linistea unei biblioteci, departe de

sunetul si implicatiile scenice.

Aceste carti apar in original in Biblia ebraica sub forma uneia singure, dar cu scopul analizei au fost luate impreuna. Imparatii enumerati sunt din semintia lui Iuda.

1. De la Adam la Noe (1:1–4)

2. De la Sem la Avraam (1:24–28)

3. De la Avraam la Israel (1:34)

4. De la Israel la Isai (2:1–12)

5. De la David la Zedechia (3:1–24)

1. De la Iafet la Ham (1:5–23)

2. Ismael (1:29–33)

3. Esau si Edom (1:35–54)

4. Isai si Caleb (2:13–55)

5. Celelalte semintii (4:1—9:44)

A. Tronul lui David (1 Cronici 10—29)

B. Templul lui Solomon (2 Cronici 1—9)

C. Marturia istoriei (2 Cronici 10—36)

Cartile Cronicilor au fost scrise dupa ce perioada de robie din Babilon a luat sfârsit. Cei ramasi care s-au intors s-au vazut inapoi in Tara Promisa in fata unei sarcini monumentale. Cetatile lor erau mormane de darâmaturi, templul lor disparuse, iar tara zacea pustie in ruine. Vechii dusmani erau inca ostili si multi iudei erau indiferenti fata de emanciparea lor. Au preferat o viata de lux in Babilonia si Persia, decât rigorile de pionierat in aceste conditii.

Cel mai devastat dintre toate, tronul lui David disparuse. Cei ramasi au avut sub conducerea lui Zorobabel misiunea sa construiasca un templu si nu un tron. Cartile Cronicilor au fost scrise pentru a reda poporului insemnatatea istoriei lui, in lumina prezentului si a viitorului.

In primul rând, desi tronul lui David disparuse, linia lui David mai exista inca. De la Adam la Zedechia, cum au dovedit-o cronicile, Dumnezeu nu a permis niciodata ca acea linie sa devina incâlcita, destramata sau pierduta. In orice vreme Dumnezeu si-a atins scopul. In zilele luminoase, de fagaduinta, sau in cele intunecate, de apostazie, El a ramas credincios planului Sau. Era de neconceput, ca firul sa se rupa tocmai acum. Tronul lui David era o institutie divina. Linia lui David nu a devenit niciodata o linie extinsa, si nici nu va fi, pâna când, in sfârsit, Insusi Mesia cel demult promis de proroci va veni.

In al doilea rând, un nou templu a fost inaltat din ruinele celui vechi. Scriitorul Cronicilor ne arata ca templul a ocupat un loc important in istoria poporului lui Dumnezeu. Daca David i-a dat Iudei un sceptru, Solomon i-a dat Iudei un sanctuar. Amândoua lucrurile au fost la fel de impotante. Foarte atent, scriitorul pastreaza amintirea bogatiilor templului. Conceput in mintea lui David, construit sub calauzirea lui Solomon, contaminat de unii imparati si curatit de altii si, in final, mistuit in focul care a distrus Ierusalimul, templul nu este niciodata departe de centrul relatarii.

In al treilea rând, scriitorul Cronicilor dovedeste ca toate necazurile lui Israel isi au originea in perioada apostaziei. In mod ingenios, el reda marturia istoriei. Privind inapoi in trecut, poporul lui Dumnezeu puteau sa vada, in perspectiva patrunzatoare a istoriei, exact unde a condus apostazia. Cartea Cronicilor este o filosofie a istoriei evreiesti din punct de vedere divin. Este o avertizare clara catre popor spre a nu mai parasi niciodata templul si inchinarea la Dumnezeul cel viu.

Incepând cu Adam si sfârsind cu decretul imparatului Cir, cartea Cronicilor acopera o perioada mai lunga decât a oricarei alte carti din Biblie. Incepând cu David si continuând pâna la Zedechia, ea relateaza istoria a 21 de imparati, precum si domnia deloc glorioasa a imparatesei Atalia, uzurpatoarea. Imparatii lui Israel sunt mentionati ocazional, doar in trecere. Acelasi numar de imparati au fost si pe tronul lui Israel, desi imparatia lui Iuda a durat cu 136 de ani mai mult decât cea a lui Israel. Acesta a fost un efect pe care l-a avut acea jumatate de doza de frica de Dumnezeu a imparatilor lui Iuda asupra istoriei natiunii lor.

In timpul perioadei din Vechiul Testament acoperita de istoria ebraica, Israel a intrat in conflict cu patru puteri ale lumii: Egipt, Asiria, Babilon si Persia. Mai târziu, ei au intrat in conflict si cu Grecia si Roma.

Egiptul, cu istoria sa lunga, bogata si stralucitoare, a fost folosit de Dumnezeu la inceputul anilor. In Egipt, Israel a crescut. Cu mult dupa exod, Egiptul a exercitat periodic o influenta asupra istoriei evreiesti. Imparateasa lui Solomon a fost o egipteanca. Câtiva dintre faraoni au invadat tara, sau au dus Palestina la subjugare. Interesele imperiale ale Egiptului erau menite sa interactioneze cu firava natiune iudaica.

Asiria a fost un dusman implacabil al lui Israel. Netematori, fara scrupule, cruzi si mândri, asirienii reprezentau groaza si teroarea vecinilor lor. Dupa cum s-a vazut, ei au pus capat celor 10 semintii ale nordului.

Când au luat babilonienii locul asirienilor pe scena lumii, cele 10 semintii imprastiate au fost absorbite de imperiul babilonian. Odata cu cucerirea de catre Nebucadnetar a Iudeii si Ierusalimului, monarhia evreiasca a incetat sa mai existe. In Babilon, casa idolatriei, iudeii au fost vindecati de idolatrie, pacatul lor predominant.

Odata cu caderea Babilonului, persanii au devenit mostenitorii ,,problemei iudaice“. Dar Cir a rezolvat in mod inteligent acesta problema, dându-le iudeilor permisiunea de a se reintoarce in tara lor natala. Ultimele trei carti istorice ale Vechiului Testament si ultimele trei carti profetice ale Vechiului Testament acopera acest eveniment.

Impotriva acestei schimbatoare panorame a imperiului lumii, Dumnezeu a scris istoria ebraica. Supraconducând pasiunile si puterile oamenilor, statornic in sfaturile Sale, invincibil in scopurile Lui, atingându-si scopurile Sale vesnice din generatie in generatie de-a lungul anilor, Dumnezeu nu poate fi detronat. Acesta este mesajul Cronicilor si este la fel de valabil astazi ca si in ziua când a fost scris.

Anunta seceta de trei ani si jumatate (1 Imparati 17:1)

Il provoaca la o disputa pe Muntele Carmel (17:17–19)

Prezice sfârsitul secetei (18:41–46)

Vesteste sentinta de moarte asupra sa si a sotiei sale (21:17–24)

Este hranit supranatural de niste corbi lânga pârâul secat (1 Imparati 17:2–7)

Este hranit supranatural de Dumnezeu printr-o vaduva (1 Imparati 17:8–16)

L-a inviat pe fiul acestei vaduve (17:17–24)

Obadia a fost un credincios in secret care a avut grija de o suta de profeti (1 Imparati 18:1–15)

A aranjat cu teama si cu neplacere o intâlnire intre Ilie si Ahab (1 Imparati 18:16)

Mustra si provoaca Israelul pe Muntele Carmel (1 Imparati 18:20–24)

Preotii lui Baal sunt incapabili sa pogoare foc prin rugaciune (1 Imparati 18:25–29)

Face sa-i omoare pentru pagânismul lor (18:40)

Fuge din Israel ca sa scape de razbunarea Izabelei (1 Imparati 19:1–3)

Un inger ii slujeste (19:4–7)

Aude glasul plapând al lui Dumnezeu intr-o pestera (19:8–18)

Il cheama pe Elisei la o slujba speciala (1 Imparati 19:19–21)

Il pregateste pe Elisei pentru o slujba speciala (2 Imparati 2:1–10)

Prezice ca raul Ahazia are sa moara dintr-o cadere (2 Imparati 1:1–18)

Se roaga sa se pogoare foc din cer ca sa nimiceasca doua companii de soldati trimisi sa-l aresteze (1:9–12)

Cruta a treia companie, condusa de un capitan care implora indurare (1:13–16)

Desparte Râul Iordan si sta pe malul rasaritean (2 Imparati 2:1–8)

Primeste o ultima cerere de la Elisei (2:9, 10)

Este purtat la ceruri fara sa moara (2:11).

ELISEI SI 18 EVENIMENTE EMOTIONANTE

1. Despartirea apelor la Iordan—

2. Curatirea apelor la Ierihon—

3. Judecarea unor vagabonzi la Betel—

4. Determinarea ca niste gropi goale sa

se umple cu apa—

5. Inmultirea uleiului in vase goale—

6. Invierea unui baiat mort la Sunem—

7. Curatirea unei mâncari otravite—

8. Hranirea a 100 de oameni prin inmulti-

rea supranaturala a 20 de pâini si a

unui sac de spice—

9. Vindecarea lui Naaman de lepra—

10. Prezicerea judecarii prin lepra a lui

Naaman—

11. Recuperarea fierului unei securi

pierdute in Iordan—

12. Descoperirea planurilor de razboi

secrete ale Siriei fata de Israel—

13. Rugaciunea ca robul sau sa vada o

armata invizibila de ingeri—

14. Orbirea intregii armate siriene—

15. Fagaduirea izbavirii unor cetateni

infometati din Samaria—

16. Prezicerea mortii lui Benhadad,

imparatul Siriei, si domnia ulterioara a

lui Hazeel peste Siria—

17. Prezicerea a trei victorii ale lui Israel

asupra Siriei—

18. Invierea unui om mort la ani buni dupa

ce Elisei insusi a murit—

Inrobirea tarii lui Iuda a avut loc in trei etape. In anul 605 A.Ch. Nebucadnetar a invadat pentru prima data tara si i-a luat cu sine pe Ioiachim si pe conducatorii nobili, inclusiv pe Daniel. In 597 A.Ch. a avut loc o a doua invazie babiloniana, iar imparatul Ioiachin a fost luat si el in robie impreuna cu oameni importanti, intre care Ezechiel si strabunii lui Mardoheu. In 586 A.Ch. a avut loc ultima distrugere a Ierusalimului. Zedechia, imparatul lui Iuda, incalcându-si juramântul de credinta facut lui Nebucadnetar, a intrat in alianta cu Egiptul, pentru a rupe jugul babilonian. Babilonienii au asediat Ierusalimul si au avut loc scene groaznice.

Cetatea a fost devastata, jefuita, templul a fost ars si a fost efectuata deportarea finala. Tara a inceput sa recupereze Sabatele neglijate.

Deportarile au avut loc in trei faze. Intoarcerea celor ramasi dupa terminarea perioadei de captivitate a constat tot intr-o miscare in trei etape. Prin anul 538 A.Ch., imparatul persan Cir a elaborat un decret care oferea iudeilor libertatea de a se intoarce la Ierusalim si de a reconstrui templul. Condus de Zorobabel, un mic grup de oameni a raspuns. In 458 A.Ch. un alt grup s-a intors sub conducerea lui Ezra. Apoi, in anul 445 A.Ch., lui Neemia, un inalt demnitar la curtea persana, i s-a dat permisiunea sa se intoarca si sa reconstruiasca zidurile Ierusalimului.

In istoria Vechiului Testament au existat doua miscari de ,,exod“. Prima a fost cea din Egipt si cea de-a doua a fost iesirea din Babilon, la o distanta de 1000 de ani. Amândoua aceste exilari si intoarceri au fost subiecte de profetie, prima in Geneza 15:13–14, iar a doua in Ieremia 25:11–12; 29:10–11.

Inainte de a ne uita la cartile care inregistreaza intoarcerea celor ramasi, ne-ar fi de ajutor daca am privi toata perioada ca un intreg.

Cir cel Mare a intrat in Babilon la 29 octombrie 539 A.Ch. El i-a incurajat pe iudei sa se intoarca in Palestina si sa-si reconstruiasca templul (2 Cronici 36:22–23; Ezra 1:1–4). Prima miscare inapoi spre tara lor natala a fost condusa de Zorobabel, fiul lui Sealtiel (numele sau babilonian fiind Sesbatar). Fiind intâiul nascut al imparatului exilat Ioiachin, Zorobabel ne ofera o importanta legatura mesianica intre David si Iosif (Matei 1). Contingentul lui Zorobabel s-a intors in 538 A.Ch. Printre cei fruntasi se aflau Iosua, marele preot, alaturi de un numar de preoti, leviti si capii semintiilor lui Iuda si Beniamin. Prima lor preocupare a fost sa zideasca un altar Domnului pe locul lui original si sa restabileasca aducerea de jertfe zilnice (Ezra 2:1—3:3). Apoi in aprilie sau mai 536 A.Ch., au asezat fundatia noului templu. A fost o mare bucurie când fundatia templului a fost turnata, desi unii din cei mai in vârsta au plâns (Ezra 3:8–13).

Lucrarea la templu n-a inaintat prea mult pâna când samaritenii si-au manifestat dorinta de a lucra la construirea templului. Ei au fost refuzati si de aceea au facut tot ce le statea in putinta ca sa-i impiedice pe constructori. In dusmania lor, samaritenii au angajat avocati care sa deformeze imaginea iudeilor in fata curtii persane. Aceasta a avut ca urmare oprirea lucrului, asa ca nu s-a mai facut nici un progres nici in restul domniei lui Cir si nici in timpul domniilor lui Cambise si Smerdis (Ezra 4:1–24).

Zorobabel nu pare sa fie total nevinovat de acesta situatie, deoarece dificultatile puteau fi depasite, iar in timpul celor 16 ani lungi de suspendare a lucrarilor la templu, colonistii nu au avut nici o retinere in a-si construi propriile case (Hagai 1:2–4).

Pe 29 august 520 A.Ch., Hagai a inceput sa-i roage pe Iudei sa reia constructia templului. Slujba lui a fost atât de efectiva, incât iudeii aflati sub Zorobabel si Iosua au inceput sa lucreze din nou la templu.

Tot in acelasi timp si-a inceput lucrarea si Zaharia. Când lucrarea la templu a inceput sa avanseze, Tatenai, un guvernator persan, i-a scris lui Dariu I ca sa-l provoace. Dariu a facut o cercetare in inregistrarile statului si a gasit decretul lui Cir in biblioteca din Ecbatana si imediat i-a ordonat lui Tatenai sa-i ajute pe iudei in orice mod si sa le ofere ajutor financiar.

Cir

550—530

Intrarea in

Babilon 539

Decretul lui Cir

538

Zorobabel 538

Punerea

temeliei

templului 536

Cambise

530—521

Smerdis

521

Dariu I

Istaspe

521—486

Iosua preot 519

Hagai 520

Zaharia 520

Lucrul reluat

520

Lucrul terminat

516

Xerxes

486—464

Vasti detronata

483

Casatoria cu

Estera 478

Artaxerxe

464—423

Ezra se intoarce

458

Neemia

paraseste Persia

445

Neemia soseste

la Ierusalim 444

Datare si asezare—Urmatorul tabel arata relatia cronologica a cartilor Ezra, Neemia si Estera:

538—515 A.Ch.

483—473 A.Ch.

Zorobabel

Estera

Ezra 1—6

Cartea Esterei

Prima intoarcere

—

457 A.Ch.

444—cca. 425 A.Ch.

Ezra

Neemia

Ezra 7—10

Cartea lui Neemia

A doua intoarcere

A treia intoarcere

Aceste carti se potrivesc pe fundalul domniilor acestor imparati persani:

Cirus (559—530 A.Ch.)

Cambise (530—522 A.Ch.)

Smerdis (522 A.Ch.)

Darius I (521—486 A.Ch.)

Ahasveros (486—464 A.Ch.)

Artaxerxes I (464—423 A.Ch.)

Darius II (423—404 A.Ch.)

Contributia la Biblie—Neemia ne intregeste intelegerea asupra unei perioade care altfel ar fi neclara. Alaturi de Ezra, ea furnizeaza contextul pentru perioada postexilica si pentru cei trei profeti postexilici (Hagai, Zaharia si Maleahi).

Ezra 1—6

Estera

Ezra 7—10

Neemia

Restaurarea de

sub Zorobabel

Reformarea

de sub Ezra

Reconstruirea de sub Neemia

538

Un spatiu de

457

Un spatiu de

444–cca. 425

Templul

cincizeci si opt

Oamenii

treisprezece

Zidurile

Hagai, Zaharia

de ani

—

ani

Maleahi

Prima intoarcere

(aproape 50.000)

A doua intoarcere

(aproape 2.000)

A treia intoarcere

Rolul rugaciunii in viata lui Neemia este izbitor. Este instructiv sa studiem seria de probleme, reactii si rugaciuni ale lui Neemia prezentate in aceasta carte (vezi 1:5–11; 2:1–4, 19–20; 4:1–6, 7–10, 11–14; 6:9, 14). Neemia a demonstrat o imbinare echilibrata de dependenta si disciplina, rugaciune si planificare. Rugaciunile lui erau in general scurte, dar fervente. Capitolele 1—7 cuprind principii de conducere, 8—10 de principii spirituale, iar 11—13 de principii morale si sociale.

In anul 519 Iosua, marele preot, a fost incoronat de prorocul Zaharia, printr-o ceremonie extrem de simbolica, care privea inainte spre ziua in care Mesia va uni slujbele de preot si imparat in propria-i Persoana (Zaharia 6:9–15).

In anul 518 A.Ch. un grup de iudei au coborât de la Betel la Ierusalim ca sa-i intrebe pe preoti si pe profeti daca este necesar doliul si postul dupa distrugerea Ierusalimului. Aceasta a devenit o ocazie potrivita pentru un mesaj important de la Domnul transmis prin Zaharia (7—8).

Lucrarile de construire a templului avansasera pâna spre final si acest eveniment a fost sarbatorit cu multa bucurie in anul 516, al 6-lea an al lui Dariu.

Din momentul in care templul a fost terminat, in anul 516, si pâna in momentul in care apare Ezra, in 458, au trecut 58 de ani. Domnia lunga si infloritoare a puternicului Dariu I Istaspe avea sa ia sfârsit. El a condus cel mai mare imperiu care l-a putut vedea vreodata lumea, de la Arhipelagul Greciei — in vest — si pâna in Persia — la est. Acest imperiu se intindea pe o suprafata de 2 milioane de mile patrate, Iuda fiind o provincie neinsemnata.

Dariu a murit in anul 486 A.Ch. si a fost urmat la tron de catre Xerxes, imparatul care a detronat-o pe Vasti si apoi in anul 478 s-a casatorit cu Estera. In anul 464 Xerxes a fost succedat de Artaxerxe I sub a carui domnie Ezra si Neemia au adus mai multi iudei inapoi in tara parintilor lor.

In 458 Ezra, având permisiune de la Artaxerxe, a adus al doilea grup de exilati inapoi in tara lor. Cartea lui Ezra descrie atât intoarcerea poporului sub domnia lui Zorobabel (Ezra 1—6), cât si cea de sub Ezra (capitolele 7—10), si o perioada de 58 de ani desparte cele doua sectiuni ale cartii. Cu alte cuvinte, exista o perioada de 58 de ani intre Ezra 6 si 7 si o perioada de 80 de ani intre Ezra 1 si 7.

La 12 ani dupa expeditia lui Ezra, Artaxerxe i-a dat permisiunea si lui Neemia sa mearga la Ierusalim. Misiunea lui din 445 era de a reconstrui zidurile Ierusalimului. Pentru aceasta calatorie i s-a dat o escorta cavalereasca si scrisori de recomandare catre diferiti guvernatori persani. A fost numit, de asemenea, si guvernator al Iudeii. A sosit la Ierusalim in anul 444 A.Ch., in al 20-lea an al lui Artaxerxe si a lucrat cu mare energie. In ciuda descurajarilor pe care le-a infruntat si a opozitiei din partea dusmanilor, el a fost capabil sa duca pâna la capat acesta lucrare ampla in doar 52 de zile.

Zidul fiind construit, atentia a fost indreptata asupra instruirii poporului, urmata de o mare trezire spirituala. Dupa ce a guvernat la Ierusalim timp de 12 ani, Neemia s-a intors in Persia in jurul anului 433. Mai târziu, el a cerut o alta perioada de absenta (13:6) si s-a intors la Ierusalim.

Trebuie notat faptul ca acea perioada de 80 de ani a separat prima parte a cartii Ezra de cea de-a doua parte a ei.

Sub Zorobabel (20 de ani)

D. Rezistenta (4—5)

II. RESTAURAREA INCHINARII LA TEMPLU (7—10)

Sub Ezra (timp de 1 an, 80 de ani mai târziu)

Zorobabel a fost un descendent al lui David si singura persoana din regala care s-a intors in aceasta perioada. El a fost capetenia politica a celor ramasi. Iosua, marele preot, a fost liderul lor religios. Cir a redat ramasitei care urma sa se intoarca comoara vasta care a fost luata din adevaratul templu de catre Nebucadnetar. Calatoria de intoarcere a fost inceata si periculoasa si, odata cu ajungerea in tara, cei ramasi au trebuit sa infrunte opozitie din partea raselor amestecate care se stabilisera acolo. Prima actiune a fost aceea de a construi altarul, deoarece toate trezirile spirituale adevarate trebuie sa inceapa cu conceptul crucii, pe care o simboliza altarul. Apoi a fost turnata fundatia templului. Din cauza amarei ostilitati a samaritenilor, carora nu li s-a dat dreptul de a lucra la construirea templului, au trecut 15 ani lungi pâna ce templul a fost terminat. In timpul acesta, Hagai si Zaharia au fost ridicati ca sa stimuleze pe viitor indeplinirea sarcinii cu profetiile lor inaltatoare. Templul a fost terminat la 20 de ani dupa intoarcere.

Intre cele doua intoarceri ale poporului a trecut o perioada de 80 de ani. Au trecut aproape 60 de ani de la terminarea templului si pâna la vizita lui Ezra. Au fost ani foarte importanti in istoria seculara, dar nu au fost inregistrati de Duhul lui Dumnezeu in Cuvântul Sau.

Liderul celui de-al doilea val de intorsi a fost un preot din semintia lui Levi, din casa lui Aaron. Acesta era in contrast cu Zorobabel, care a fost un print din semintia lui Iuda, din casa lui David. Ezra era un om al lui Dumnezeu, care a lasat o amprenta permanenta asupra natiunii. S-a numit pe sine carturar si a invatat pe popor adeseori din Cuvântul lui Dumnezeu, spunându-i sa infaptuiasca reforme importante. Ezra a insistat in special ca cei ramasi sa se separe in mod categoric de aliantele cu popoarele inconjuratoare.

Zorobabel a venit sa construiasca templul de la Ierusalim. Neemia a venit sa construiasca zidurile cetatii. El a sosit la 12 ani dupa Ezra.

D. Problemele (4—5)

II. LUCRAREA DE CONSACRARE (8—10)

III. LUCRAREA DE CONSOLIDARE (11—13)

A. Cum a fost inceputa (11—12:26):

1. Distribuirea populatiei (11)

2. Descendentii preotilor (12:1–26)

B. Cum a fost terminata (12:27—13:21):

1. O inchinare oficiala a cetatii (12:27–47)

2. O confruntare fundamentala cu pacatul (13)

Neemia a fost numit de catre Artaxerxe, imparatul Persiei, sa fie guvernator al Ierusalimului si a primit de la el permisiunea sa reconstruiasca zidurile cetatii. Cartea Neemia este o urmare a cartii Ezra. Ajuns la Ierusalim, Neemia a facut in secret o trecere in revista a lucrarii care trebuia facuta si apoi s-a apucat de lucru cu energie, dispret pentru opozitie, intelepciune practica si determinare. In ciuda opozitiei inversunate, aceasta mareata lucrare a fost terminata in 7 saptamâni! Modul in care Neemia a infruntat batjocura, furia, lacomia si viclenia adversarilor sai, face citirea deosebit de captivanta.

Ezra si Neemia au luptat umar la umar in marea lucrare de consacrare si consolidare care a urmat dupa terminarea zidurilor. In primul rând, Ierusalimul trebuia populat; de aceea a fost aleasa fiecare a zecea persoana din populatia din afara cetatii ca sa locuiasca in cetate. Apoi a urmat o mare trezire spirituala, care a adus poporul inapoi la Biblie, la timpurile de cercetare launtrica si de marturisire si la o reinnoire a legamântului. S-ar parea ca inchinarea zidurilor cetatii nu a avut loc imediat, ci câtiva ani mai târziu, dupa absenta temporara din cetate a lui Neemia. La intoarcere, el a vazut ca vechile pacate se reimpusesera si ca urma sa aiba serios de-a face cu aceasta. Tipic lui, el n-a pierdut timpul si a rezolvat problema rautatii la fel de drastic si de temeinic ca si problema zidurilor.

(1) S-a rugat in momente critice, 1:4–11; 2:4

(2) A avut un simt real al viziunii, 2:1–3

(3) Era dornic sa se implice, 2:17, 20

(4) A asteptat cu rabdare sincronizarea perfecta a lui Dumnezeu, 1:1; 2:1

(5) A aratat respect fata de superiorul sau, 2:3, 5, 7

(6) Si-a rearanjat prioritatile in asa fel, incât sa-si aduca telul la indeplinire,

2:1–20; 1:4

(7) Si-a prezentat cererea cu tact, intelepciune si gratie, 2:5, 7

(8) Era bine pregatit si s-a gândit la necesitati in avans. Un om cu precautie, 2:7–8

(9) A trecut prin canalele potrivite, 2:2–9

(10) Si-a luat timp sa se odihneasca, sa se roage si sa planifice (3 zile), 2:11

(11) Si-a ales o tinta rezonabila si realizabila. A analizat situatia inainte sa-i

confrunte pe oameni cu provocarea, 2:1–20

(12) A investigat situatia la prima mâna (cu informatie de prima mâna), 2:12–15

(13) I-a informat pe altii numai dupa ce s-a asigurat de dimensiunea problemei,
2:17–18, 20

(14) I-a asigurat ca Dumnezeu se afla in proiectul de reconstruire, 2:8, 18

(15) A aratat incredere in Dumnezeu in infruntarea obstacolelor, 2:20

(16) Nu s-a contrazis, si nici n-a dezbatut problema cu dusmanii sai, 2:20; 4:9; 6:3

(17) N-a fost descurajat de opozitia persistenta

(18) A fost un lider foarte abil si capabil

(19) Avea spirit organizatoric, 3:1–32

(20) Un om cu credinta si cu simt practic, 4:20–23

(21) Insotitor al celor asupriti, 5:6–11

(22) Un om cu integritate personala, 5:14–16

(23) A fost impartial, dar a condamnat pacatul, 13:17, 22.

Cartea Estera este una din cele 2 carti din Biblie care poarta numele unei femei. Rut era o femeie dintre neamuri, care s-a casatorit cu un evreu. Estera insa, a fost o evreica care s-a casatorit cu un barbat dintre neamuri. Evenimentele inregistrate in cartea Estera au avut loc intre Ezra 6 si 7.

Povestea Esterei este aceea a unui complot care a avut ca scop exterminarea intregii rase evreiesti.

B. Casatoria Esterei (2:1–20)

C. Lucrarea lui Mardoheu (2:21–23)

II. CUM A FOST COMBATUT COMPLOTUL (4—5):

A. Strigatul lui Israel (4:1–3)

B. Convingerile lui Mardoheu (4:1–14)

C. Curajul Esterei (4:15—5:8)

D. Increderea in sine lui Haman (5:9–14)

III. CUM A FOST STOPAT COMPLOTUL (6—10):

A. Moartea lui Haman (6—7)

1. A fost umilit in public (6)

2. A fost spânzurat in public (7)

C. Izbavirea lui Israel (9 :1–18)

D. Sarbatoarea Purim (9:19–32)

Cartea Estera descrie evenimente care au avut loc la Susa, principala capitala a Persiei. Cei implicati sunt atât persanii cât si iudeii din perioada de dispersare. Nu este facuta nici o mentiune despre Palestina, Ierusalim, templu, legea lui Moise sau despre istoria evreiasca in general. Imparatul persan este mentionat in carte de 190 de ori, dar Dumnezeu nu este mentionat deloc. Nici unul din numele lui Dumnezeu folosite curent printre iudei nu este gasit nicaieri. Nici Elohim sau Iehova, nici Sadai nici Adonai. Un motiv sugerat in sprijinul absentei numelui lui Dumnezeu este acela ca, inainte cu vreo jumatate de secol, imparatul persan Cir a emis o proclamatie, permitând iudeilor sa se intoarca in Palestina. Aceasta proclamatie a fost o implinire directa a profetiei (Ieremia 29:10; 25:11–12; Isaia 44:28). Nici un iudeu nu trebuia sa fi ramas in Persia, ,,nici o copita nu trebuia sa fie lasata in urma“. Multi iudei stateau de departe mult prea comfortabil in tara lor de exil, ca sa vrea sa infrunte pericolele pionieratului in Palestina. Ei s-au hotarât sa ramâna acolo unde erau, dar Dumnezeu nu a permis ca numele Lui sa fie legat de ei in aceasta carte desi, in harul Sau, El le-a purtat de grija si i-a protejat.

Cartea insasi prezinta continutul unei perioade de criza care a aparut in istoria evreiasca in zilele puternicului Xerxes. Acest imparat este cunoscut in istorie ca un despot tiran, cu un temperament arogant, fara scrupule in a-si exercita puterea, grandios in planurile si ambitiile sale si abandonat in imoralitatea sa. In timpul domniei sale, iudeii din perioada de dispersare au fost amenintati cu exterminarea totala datorita masinatiilor lui Haman, unul dintre dregatorii imparatului. Haman era furios pentru ca un iudeu pe nume Mardoheu a refuzat sa-i ofere omagiul inchinarii atunci când trecea pe lânga el. Drept razbunare, Haman a pus la cale executia publica a lui Mardoheu pe o spânzuratoare speciala si a planuit exterminarea tuturor iudeilor care se aflau pe domeniul persan. Acest complot aproape ca a reusit.

Pofta antisemitica de sânge a lui Haman, nu este cu nici un chip unica in istorie. Faraon a incercat sa-i distruga pe iudei atunci când se aflau in sclavie in Egipt in zilele lui Moise. In vremuri mult mai recente, Hitler a cautat sa faca acelasi lucru in Europa. Dar Dumnezeu Isi tine mâna Sa asupra iudeilor si El Isi are propiile scopuri pe care sa le realizeze cu ei. Incercarile lui Satan de a impiedica nasterea lui Hristos prin anihilarea iudeilor a esuat. Incercarile lui anterioare de a se razbuna pe ei au fost teribile, dar niciodata nu a avut succes in a-i distruge. Iudeii ramân curent in oceanul omenirii, nefiind nici asimilati, nici exterminati. Ei vor ocupa in curând locul acela inalt in treburile lumii, pe care Dumnezeu l-a pregatit pentru ei.

In cartea Estera nu avem nici o interventie miraculoasa a lui Dumnezeu ca sa previna sau sa impiedice complotul lui Haman sa dea roade. In schimb, avem o desfasurare de evenimente in succesiune naturala, Dumnezeu zadarnicind din spatele scenelor fiecare miscare a lui Haman. Dumnezeu nu trebuie sa faureasca minuni ca sa poata anihila planurile oamenilor. Priviti ce se intâmpla. Estera devine regina. Mardoheu ii face imparatului un mare serviciu, care trece neobservat la timpul respectiv, desi era demn de o rasplata. Imparatul nu poate rezista frumusetii, curajului si dorintei Esterei. In cea mai critica noapte a povestirii, imparatul nu poate sa doarma si aude despre serviciul lui Mardoheu. Haman este obligat sa joace rolul unui sclav in fata lui Mardoheu intr-o manifestare publica a simpatiei imparatului pentru acest iudeu. Complotistul viclean este atras in capcana la ospatul Esterei si atârnat in acea spânzuratoare strasnica pe care o facuse pentru Mardoheu. Iudeii de pe intreg cuprinsul imperiului sunt izbaviti din acea situatie dificila. Cronometrarea si succesiunea evenimentelor nu sunt mai putin remarcabile decât evenimentele in sine. Chiar si astazi, iudeii tin anual Sarbatoarea Purim, in amintirea izbavirii reusite de Estera din planurile lui Haman Agaghitul.