Ce ne spune Biblia despre prietenie?

     Anthony este totdeauna singuratic. In timp ce se plimba vara, el priveste in pamint si rupe cu piciorul corolele margaretelor; iarna el loveste frunzele cazute. Nu din pricina ca este inapoiat mintal: de fapt, el este foarte inteligent. Este doar singuratic. El n-a invatat arta de a-si face si a-si mentine prietenii. Pare nefericit si se simte nedorit.

     Dumnezeu n-a intentionat niciodata ca eu sa fiu ca Anthony. De fapt, El m-a facut sa apreciez si sa ma bucur de prietenie. El a spus: „Nu este bine ca omul sa fie singur”, Geneza 2:18. Nu este nimic rau daca un crestin are prieteni. Despre multi dintre cei mai devotati slujitori ai lui Dumnezeu se spune in Scriptura ca aveau prieteni; ginditi-va la Iov 2:11; David, 2 Samuel 15:37; si Ioan, 3 Ioan 14. Pina si Domnul nostru i-a numit pe ucenicii Sai „prietenii Mei”, Ioan 15:14-15. Este semnificativ faptul ca Solomon a scris nu mai putin de 32 de proverbe despre alegerea cu intelepciune a prietenilor.

     Prietenia este un dar de la Dumnezeu. Ea este o forta pozitiva in viata mea, destinata sa-mi intareasca calea pe pamint. Prietenii sunt buni pentru mine; ei fac parte din planul lui Dumnezeu pentru mine. Dar ca si in cazul altor daruri de la Dumnezeu, eu trebuie sa aleg cum sa-l folosesc.

     Deci, ce parere am despre prietenii mei? Pe cine ar trebui sa aleg? Oare conteaza cu adevarat? Oare unii prieteni sunt mai buni tovarasi pentru mine decit altii? Ce sfat imi da Biblia? In acest articol ne vom uita la principiile biblice care sprijinesc alegerea pe care o fac referitor la prietenii mei, si vom incerca sa extragem niste lectii practice din aceste principii.

     Prietenii pozitive

     Primul principiu pe care l-am invatat din Cuvintul lui Dumnezeu este ca prietenii ma vor influenta totdeauna. Oricit de puternica este credinta mea, oricit de spiritual cred ca sunt, oricit de hotarit as putea sa fiu – voi fi influentat de prieteni. Solomon a scris: „Nu te imprieteni cu omul minios, si nu te insoti cu omul iute la minie, ca nu cumva sa te deprinzi cu cararile lui si sa-ti ajunga o cursa pentru suflet”, Proverbe 22:24-25.

     Leighton a facut o marturisire de credinta cind avea paisprezece ani. Cind l-am intilnit ultima data, el era trimis din nou la inchisoare, datorita faptului ca urma sa fie supus unui interogatoriu pentru 37 de contraventii! El stia ca ceea ce facea era gresit, dar in vremea aceea prietenii lui furau masini si faceau curse nebunesti cu ele. El a trebuit sa se conformeze standardelor lor pentru a face parte din grupul lor. Lui nu-i facea placere acest lucru, dar presiunea din partea grupului cerea un anumit tip de comportare. El a aterizat in inchisoare pentru ca prietenii pe care i-a ales l-au influentat sa faca ce era rau, si el n-a avut taria de caracter sa ia pozitie pentru ce era bine.

     Prietenii exercita acest fel de presiune asupra noastra. Prietenii spirituali ma incurajeaza in caile spirituale; prietenii carnali in caile carnale. Mi-ar fi dificil sa discut despre lucruri nepotrivite si nefolositoare, cind prietenii mei doresc sa discute despre Domnul; dar mi-ar fi greu sa-L pomenesc pe Domnul Isus daca idolul actual al muzicii pop este in centrul conversatiei. Rezulta ca nu pot sa merg in locuri periculoase in compania prietenilor spirituali care refuza sa mearga, dar cei nespirituali ma vor incuraja sa frecventez astfel de locuri.

     Prietenii spirituali vor incuraja o crestere pozitiva. A fi spiritual inseamna a fi invatat de Duhul Sfint care produce dragoste, bucurie, pace, indelunga rabdare, bunatate, facere de bine, credinciosie, blindete, autocontrol (infrinarea poftelor) din viata mea, Galateni 5:22-23. Prietenii mei spirituali vor crea atmosfera in care aceste calitati se pot dezvolta.

     Studiul despre „prietenie” din Biblie ma invata ca prietenia adevarata este strins legata de ascultarea de Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ce va poruncesc Eu”, Ioan 15:14. Cine ar putea spune, „Ce plictisitor! Cine ar dori sa fie prieten cu cineva care face numai ce spune Dumnezeu? Unde este distractia in aceasta?” Va pot asigura ca este pretutindeni!

     In acelasi pasaj, Domnul ararta foloasele care izvorasc din acest fel de prietenie: (I) „Daca paziti poruncile Mele, veti ramine in dragostea Mea”; (II) „V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea sa ramina in voi, si bucuria voastra sa fie deplina”; (III) „Nu va mai numesc robi... ci... prieteni; pentru ca v-am facut cunoscut tot ce am auzit de la Tatal Meu” si (IV) „Eu v-am ales pe voi... sa mergeti si sa aduceti roada... pentru ca orice veti cere de la Tatal, in Numele Meu, sa va dea”, vers. 10-11,15-16. Rasplatile sunt imense.

     Eu ramin in dragostea Sa. Intr-o lume plina de ura, egoism si lacomie, dragostea Sa ma inconjoara. Ea nu este o dragoste dependenta de lucrurile pe care le detin, vezi Proverbe 14:20. Aceasta dragoste este constanta si neschimbatoare. Prietenia crestina buna produce bucurie. Domnul nostru a vorbit despre o bucurie „deplina”. De fapt, daca eu nu as fi avut niciodata tovarasi spirituali nu as fi cunoscut niciodata ce este adevarata bucurie.

     Propria mea casa este deseori plina de tineri. Chiar si marti seara vin intre 20-30 de tineri, dintre care majoritatea cauta o prietenie pozitiva si spirituala. Casa este plina de fericire si risete. Ea nu este niciodata plictisitoare si trista. Dragostea este foarte evidenta si este o incintare sa aculti cum fiecare povesteste ceea ce el sau ea a invatat de la Domnul in saptamina trecuta.

     Prieteniile bazate pe ascultarea de Dumnezeu nu sunt numai sfinte. Ele sunt niste prietenii fericite, statornice si trainice, pline de dragostea Sa, vibrind de bucurie si incintare in mijlocul binecuvintarilor lui Dumnezeu. Ele sunt prietenii care ramin statornice prin incercarile vietii; pentru ca un prieten adevarat va fi in stare „sa-si dea viata pentru prietenii sai”, Ioan 15:13.

     Inca un mic sfat biblic despre prietenii pe care sa-i alegi. Alegeti-va acelasi fel de prieteni pentru voi insiva precum isi alege Dumnezeu pentru El Insusi. Acestia sunt cei care cred si nadajduiesc in El. Iacov le-a amintit cititorilor sai ca „Avraam a crezut pe Dumnezeu, si i s-a socotit ca neprihanire/dreptate. Si el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu”, Iacov 2:23.

     Avraam s-a increzut in Dumnezeu ca-i va da asa de multi urmasi precum sunt stelele pe cer – intr-o vreme cind nu avea nici macar un fiu. Si ceea ce a facut credinta lui remarcabila, a fost  faptul ca atit el, cit si sotia sa erau inaintati in virsta, dar el il cunostea pe Dumnezeu, si Dumnezeu a umblat cu el pas cu pas si l-a calauzit in problemele vietii, l-a binecuvintat cu hrana si cu teritoriu, iar in final a infaptuit imposibilul si i-a daruit un fiu! Acesta sa fie tipul prietenului pe care sa-l cauti – un om care, crezindu-L pe Dumnezeu, este prieten al lui Dumnezeu.

     Avraam a invatat „sa umble prin credinta, nu prin vedere”, 2 Corinteni 5:7. Acest lucru nu este usor, dar imaginati-va mingiierea si sprijinul de a avea un prieten care, in mijlocul unei furtuni ingrozitoare pe mare, sa poata sta in picioare pe puntea corabiei si sa spuna: „Linistiti-va, caci am incredere in Dumnezeu”, fapte 27:25. Luca trebuie sa fi fost foarte bucuros de un asemenea prieten!

     Prietenia cu lumea

     Mi s-a spus odata despre o familie al carui tata crestin era asa de ingrijorat de faptul ca copiii sai se vor imprieteni cu „oameni nepotriviti”, ca i-a educat acasa si a intemeiat o afacere familialain podul amenajat al casei lor. Tatal era singurul care avea vreun contact cu lumea de afara!

     Bine, dar cum pot echilibra porunca „Nu iubiti lumea” din 1 Ioan 2:15 cu faptul ca „Atit de mult a iubit Dumnezeu lumea ca a dat”, Ioan 3:16? Sau cum pot impaca afirmatia „Prietenia cu lumea este vrajmasie cu Dumnezeu”, Iacov 4:4 cu faptul ca Domnul a fost „un prieten al vamesilor si pacatosilor”, Matei 11:19?

      Este important sa intelegem ceea ce vrea sa spuna Noul Testament prin cuvintul „lumea”. Cuvintul grecesc pentru „lume” este folosit in felurite moduri. El se poate referi la (i) pamint, lumea fizica in care traim. Aceasta isi are inceputul, Matei 24:21 si temelia ei, Matei 25:34. Cuvintul „lumea” mai poate semnifica (ii) omenirea, lumea formata din oameni. Aceasta este lumea pe care o iubeste Dumnezeu, Ioan 3:16, si pentru care Isus este lumina, Ioan 8:12. Apoi mai exista si „lumea” alcatuita din (iii) actiunile, atitudinile si modul de viata pacatoasa ale omului. Aceasta este lumea care este dominata de diavol si este caracterizata prin pofte pacatoase si mindrie, Ioan 12:31; 1 Ioan 2:16. Cu aceasta lume nu trebuie sa ma imprietenesc!

     Pavel a scris despre „invataturile incepatoare ale lumii” si a explicat ca imoralitatea sexuala, necuratia, patima, pofta rea si lacomia apartin acestor invataturi incepatoare (principii fundamentale), Coloseni 2:20: 3:5. El a mai inclus si minia, vrajmasia, rautatea, clevetirea, vorbele rusinoase si minciuna, Coloseni 3:8-9. Toate aceste lucruri apartin „lumii”. Ele sunt potrivnice lui Dumnezeu.

     „Lumea” este descrisa de Petru drept ca un loc al coruptiei, 2 Petru 1:4; de Pavel drept ca un loc al intunericului moral, Filipeni 2:15; de Iacov drept ca un loc al necazurilor, Iacov 1:27; si de Ioan ca un loc al poftelor, 1 Ioan 2:16. Acestea sunt cuvintele lui Ioan: „Caci tot ce este in lume: pofta firii pamintesti, pofta ochilor si laudarosenia vietii, nu este de la Tatal, ci din lume”. Nu este de mirare deci ca Iacov spune ca „prietenia cu lumea este vrajmasie cu Dumnezeu”, Iacov 4:4.

     Cu toate acestea, Domnul nostru a venit intr-o lume a oamenilor si a fost cunoscut drept „prietenul... pacatosilor”. El S-a imprietenit cu ei pentru ca El a venit ca sa-i cheme pa pacatosi la pocainta, Matei 9:13. Domnul nostru S-a ingrijit de pacatosi; a servit mese cu ei; a discutat cu ei; i-a ascultat. El a venit „ca sa caute si sa mintuiasca ce era pierdut”, Luca 19:10, iar cautarea necesita timp, efort si rabdare.

     Am avut un prieten in copilarie. El venea adesea la noi in vizita si eu ma duceam la el. Noi am servit masa impreuna, am facut sport impreuna si am discutat la nesfirsit.  Cea mai mare emotie incercata in prietenia noastra a fost cind l-am condus la Domnul. La scurt timp dupa ce a fost mintuit, familia lui a emigrat in Noua Zeelanda unde el a fost botezat, a fost primit in adunare si s-a casatorit cu fiica unuia dintre presbiteri! Aceasta a fost o prietenie care a condus la mintuire.

     Inteleptul a spus: „Cel intelept castiga suflete”, Proverbe 11:30, iar in evanghelizarea prietenilor este necesara multa intelepciune. Cind Domnul i-a cautat pe cei pe care ii socotea drept niste oi pierdute, S-a dus acolo unde se aflau acestia. Si eu va trebui sa ma duc in acelasi loc! Vorbind in mod general, societatea noastra este una izgonita din sinul bisericii si nu este preocupata de religie. Este responsabilitatea mea sa arat faptul ca Dumnezeu se ingrijeste de individ, iar formarea unei prietenii cu cineva este o cale pozitiva pentru a face aceasta.

     Aceasta va insemna ca eu voi acorda timp oamenilor, ca voi ajunge sa ii cunosc pe ei si problemele lor. Aceasta inseamna ca va trebui sa merg unde se afla ei – la casele lor si in cercul lor de prieteni. Aceasta ar putea implica necesitatea de a juca badmington cu ei, sau a servi o masa la iarba verde cu ei. Dar nu va implica unirea cu ei in diverse cluburi, la restaurant sau la petreceri dezmatate. A fi un prieten al pacatosilor nu este o scuza pentru a fi lumesc.

     Prietenia nu inseamna ca voi fi totdeauna de acord cu persoanele pe care incerc sa le cistig pentru Domnul. Nici ca voi face totdeauna ceea ce fac ei, sau ca voi merge unde merg ei. Desertaciunea lumeasca imi va da pareri gresite despre Cristos si-mi va provoca atitudini si emotii gresite. Astfel dar, cu toate ca nu trebuie sa „iubesc lumea” (de nelegiuire) pentru ca Dumnezeu spune astfel, 1 Ioan 2:15, eu trebuie sa „iubesc lumea” (formata din oameni) pentru ca Dumnezeu a iubit-o si o iubeste, Ioan 3:16!

     Prietenii speciale

     Cind aveam treisprezece ani, am observat ca fetele nu erau niste creaturi prostute care trebuiau ignorate sau ocolite cu orice pret, ci erau interesante, si intr-adevar, imi stirneau emotiile! Multi dintre prietenii mei de la scoala incepeau sa iasa cu fete si unii din prietenii mei crestini au facut la fel. Aici a aparut o noua dilema in viata mea. Ce atitudine trebuia sa adopt referitor la fete?

     Am fost invatat ca Biblia are raspuns la toate problemele vietii, asa ca ea a fost, in mod evident, locul spre care m-am indreptat pentru ajutor si sfatuire. Dar am cautat in zadar, fara a gasi ceva care sa exprime in mod direct acel fel de relatii. In vremurile biblice, tatal alegea de obicei o sotie pentru fiul sau, Geneza 24:4, sau cel putin aproba alegerea pe care o facea acesta, Judecatori 14:3.

     Totusi, am gasit citeva principii pe care le-am putut aplica astazi in situatia cu care ne confruntam majoritatea dintre noi. Acestea sunt:

     1.Orice prietenie speciala de acest fel trebuie sa fie formata intre credinciosi. Crestinul nu trebuie sa fie „injugat” in casnicie cu un necredincios; 1 Corinteni 7:39; 2 Corinteni 6:14-17. Aceasta este o conditie fundamentala.

     2.Relatia trebuie sa rezulte dintr-o gindire curata, actiuni curate si motive curate; Filipeni 4:8; 1 Timotei 5:2; 1 Petru 4:2. Orice lucru care genereaza pofta in interiorul meu nu poate fi de la Dumnezeu. Acela apartine vietii pe care am trait-o fara Dumnezeu, Tit 3:3, si care a fost schimbata in intregime prin „dragostea si bunatatea lui Dumnezeu, Mintuitorul nostru”, vers.4.

     3.O regula importanta stabilita de Pavel pentru viata crestina a fost: „Toate lucrurile sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt ingaduite, dar nu toate zidesc”, 1 Corinteni 10:23. Iata deci testul – „Aceasta prietenie deosebita ma va zidi? Ce efect va avea oare asupra celeilalte persoane?” Noi avem suficiente incercari pe calea credintei asa cum este ea, fara a mai adauga la ele altele inutile. Este gresit sa flirtam cu membrii sexului opus; o asemenea actiune lasa mai curind cicatrici si rani emotionale in loc sa zideasca.

     4.Cind mi-am adus trupul ca o jertfa vie, sfinta, placuta lui Dumnezeu, Romani 12:1, urmarea este ca eu pot deosebi „bine voia lui Dumnezeu, cea buna, placuta si desavirsita”, vers.2. Mai inainte de a iesi cu cineva, trebuie sa intreb: „Oare se afla Dumnezeu in aceasta relatie? Aceasta este voia Lui pentru mine?”

     Apoi mai exista patru intrebari care  ar trebui sa fie puse inainte de a intra in vreo relatie baiat – fata.

     1.Prietenul (prietena) meu este credincios? Daca raspunsul este „Nu”, relatia speciala nu trebuie sa continue.

     2.Gindirea mea este curata? Daca raspunsul este „Nu”, atunci cu siguranta pofta ma va conduce la pacat; Orice relatie cladita pe o asemenea temelie trebuie sa inceteze.

     3.Prietenia este avantajoasa? Ma zideste pe mine si pe celalalt?

     4.Aceasta este voia lui Dumnezeu pentru mine? Daca sunt satisfacut ca raspunsul este „Da”, atunci pot continua cu ea (prietenia) stiind ca El o va binecuvinta.

     De obicei, la ultimele doua intrebari este cel mai greu de raspuns si ele necesita multa rugaciune.

     Concluzie

     Pe scurt, trebuie sa ma intreb: „ce fel de prieteni imi fac? Ei ma ajuta spiritual sau ma trag in jos la nivelul lor de vietuire si de saracie spirituala?” Voi incheia cu un alt fel de intrebare la care ai putea sa raspunzi singur: „Ce fel de prieten sunt eu pentru altii?”

     Ce ne spune Biblia despre relatiile sexuale?

     Nu se va intimpla la toti intr-o zi. La inceput poate fi putin ingrijorator, mai ales daca ai crescut intr-o familie crestina sau aproape de centrul lucrurilor din adunarea de care apartii. Nu se intimpla dintr-o data, si de obicei apare in adolescenta, aducind inca o problema intr-o perioada deja dificila a vietii. Ma refer la integerea faptului ca suntem atrasi de membrii sexului opus!

     In timp ce privim de-a lungul camerei sau incaperii la o persoana de sex opus, care ni se pare atragatoare, avem parca o senzatie noua, ciudata si aceasta ne accelereaza pulsul. Acea persoana se evidentiaza dintre celelalte. Noi ne gindim la ea, incepem sa vorbim cu ea in mod regulat si incercam sa aflam daca si ea are aceleasi sentimente pentru noi. Apoi urmeaza toate intrebarile: Oare ar trebui sa gindesc astfel? Oare Dumnezeu este multumit de sentimentele mele? Ar trebui sa-mi infrinez dorintele? Ce se intimpla daca am gresit?

     Sentimentele care incep la pubertate sunt expresia unei motivatii biologice pe care a pus-o Dumnezeu in om, cind l-a creat pe Adam si Eva. Dumnezeu a spus de trei ori in relatarea creatiei: „Cresteti, inmultiti-va” si a continuat aceeasi tema dupa potop, Geneza 1:22,28; 9:1. Este instinctul firesc al tuturor animalelor de a se imperechea si a produce urmasi. Dumnezeu l-a creat astfel. El este firesc si pentru om.

     Dumnezeu a spus: „Nu este bine ca omul sa fie singur; am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el”, Geneza 2:18. Deci in mod clar, un scop fundamental al casniciei este sa furnizeze tovarasie si sa previna astfel singuratatea; vezi Maleahi 2:14. Apoi Dumnezeu a facut-o pe Eva si „a adus-o la om”, Geneza 2:22, si ea a devenit sotia lui, iar el s-a lipit de ea, vers.24. Dumnezeu a intentionat ca omul si femeia sa aiba o relatie personala, diferita de obiceiurile de imperechere ale animalelor. Un barbat va fi devotat unei singure femei si ei vor fi uniti prin casatorie.

     Sentimentele interioare ale inimii tinere sunt exprimate de Solomon si iubita lui in Cintarea Cintarilor. El spune: „Ce frumoasa esti, iubito!”, la care ea raspunde: „Ce frumos esti, preaiubitule!”, (1:15,16). Intrega carte este plina de expresii de ale unor asemenea emotii, iar Dumnezeu a ingaduit sa fie inregistrate acolo pentru ca noi sa putem intelege ca asemenea sentimente sunt foarte firesti si potrivite. Dumnezeu ne-a creat cu dorinte sexuale pentru ca noi sa ne gasim un partener, sa-l iubim si sa ne simtim bine in tovarasia lui sau a ei!

     Dar noi avem o problema! Dumnezeu ne-a dat acea atractie sexuala pentru ca „omul va lasa pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi ne nevasta sa”, Geneza 2:24. Isaac a facut exact acest lucru cind s-a casatorit cu Rebeca, Geneza 24:67. Tot asa a facut Iacov cind s-a casatorit cu Rahela, Geneza 29:20. Pe de alta parte, Ruben, minat de dorintele sale biologice, s-a culcat cu nevasta tatalui sau, Bilha, Geneza 35:22, iar ca rezultat si-a pierdut avantajul de a fi intiiul nascut, 1 Cronici 5:1.

     Pasiunea dupa relatii sexuale nu se afla numai la barbati. Nevasta lui Potifar a fost cea care a insistat pe linga Iosif, zicind: „Culca-te cu mine”, Geneza 39:7.

     Deci, chiar de la inceputul cartii Geneza, Dumnezeu ne invata ca exista un canal bun si unul gresit pentru aceste dorinte firesti. Pentru un barbat, canalul corect implica unirea fizica cu sotia lui. Canalul gresit implica unirea fizica cu orice alta femeie in afara de nevasta lui. Canalul corect duce la rezultate spirituale fericite. Canalul gresit duce uneori la cistiguri pe termen scurt, dar el duce totdeauna la pierderi pe termen lung.

     Iosif a fost inchis din cauza ca a spus „Nu” unei femei care nu era sotia lui. Aceasta a fost o pierdere pe termen scurt. Dar aceeasi inchisoare l-a dus la palat – un cistig pe termen lung. Chiar daca se intimpla ca Iosif sa nu ajunga niciodata la palat, el a stiut ca Domnul a fost cu el in inchisoare, Geneza 39:21, si ca El n-ar fi fost cu Iosif in patul sotiei lui Potifar!

     Perioada curtarii

Send mail to: amorar@rdslink.ro with questions or comments about this web site.
Last modified: 10/18/03