Necesitatea unei asemenea schimbari este repetata si marimea acestei operatii aproape ca nu poate fi perceputa de limitatele minti omenesti. „Trupul supus putrezirii trebuie sa se îmbrace în neputrezire”, aceasta îi aduce înaintea noastra „pe cei morti în Hristos” care vor învia. Unele trupuri se afla în morminte de secole, si totusi, puterea divina va realiza toata aceasta lucrare cu usurinta. Aceasta se va întâmpla pe o scara de proportii mari, pe întreg pamântul, si va demonstra puterea si universalitatea Evangheliei. „Trupul muritor (care este viu) se va îmbraca în nemurire”. Milioane si milioane de oameni vor fi schimbati si pentru prima data, întreaga Biserica va fi împreuna. Toti rascumparatii Îsi vor da seama de rezultatul deplin al rascumpararii. În versetul 50, Pavel mentioneaza ce este imposibil: „carnea si sângele nu pot mosteni Împaratia lui Dumnezeu, si nici putrezirea nu poate mosteni neputrezirea”. Acum el mentioneaza ce trebuie sa se întâmple, fiindca aceste lucruri au fost hotarâte si rânduite de Dumnezeu Însusi.

Versetul 54 Isaia 25:8 spune: „Moartea este înghitita de biruinta”. În context, aceasta declaratie este o referinta pentru Israel si Împaratie. Moartea a fost constrânsa sa dea înapoi trupurile sfintilor si este vazuta ca fiind înfrânta de o putere superioara, puterea lui Dumnezeu. Întreaga scena va fi una de triumf maret si victorie, în care vocile sfintilor rascumparati vor fi auzite când vor sarbatori gloria rascumpararii si a eliberarii.

Versetul 55 Cuvintele din acest verset sunt cele care amintesc de Osea 13:14. Pavel cânta în urma victoriei înfaptuite, slavind faptul ca moartea a fost înfrânta. Din cele doua exclamatii, a doua poate fi cântarea sfintilor vii care au fost transformati, „Unde îti este boldul, moarte?” pentru ca ei nu au cunoscut niciodata boldul mortii. Prima întrebare poate fi cântarea sfintilor care au fost înviati, „Unde îti este biruinta, moarte?” Pentru ei, puterea mortii a fost sfarâmata. De secole, biruinta mortii parea garantata, dar acum, într-o singura clipa, moartea a fost constrânsa sa Îsi dea victimele înapoi, în felul acesta trebuind sa recunoasca ca puterea lui Dumnezeu este, atât de limpede, superioara puterii ei. Cine poate sa Îsi închipuie emotia, încântarea si minunea întregii sarbatori! Caracterul brusc al evenimentului se adauga sentimentului de victorie si împlinirii promisiunilor lui Dumnezeu. Doar într-o clipa, chiar în locul în care moartea împaratise incontestabil un timp atât de îndelungat (cel putin 6,000 de ani), iata ca acum este vazuta înfrânta pe deplin, si aceasta pe o scara universala.

Versetul 56 „Boldul mortii este pacatul” înseamna ca Împaratia mortii este bazata pe puterea pacatului. Moartea se folosea de pacat pentru a-si croi o cale de acces în natura umana, asadar, „moarte prin pacat” (Romani 5:12). Prin pacat, moartea a câstigat autoritatea asupra omului. Atunci când se lupta împotriva pacatului, moartea Îsi pierde puterea. Luptând cu pacatul pe cruce, la Calvar, si murind pentru pacatul poporului Sau, Domnul Isus a smuls boldul mortii. Si moartea a devenit acum o poarta/intrare spre prezenta Domnului. Taria si puterea pacatului sta în Lege, care a stabilit standarde de care omul nu se poate tine, si în felul acesta, Legea Îl tinea într-o robie continua, vezi Romani 7:7-11. Dar Isus Hristos elibereaza si de blestemul Legii, si prin moarte, nu numai ca a luptat cu pacatul, ci si cu Legea si blestemul ei. În înviere, El a înfrânt moartea. Astfel, Legea a fost dezbracata de puterea ei, pacatul de taria lui si moartea de victorie. În înviere, moartea fiind dezbracata de puterea ei, ea nu mai are nici biruinta si nici bold. Ea nu mai este decât un dusman înfrânt cu desavârsire.

Versetul 57 Apostolul Pavel izbucneste în sincere multumiri pentru o asemenea mare biruinta. El Îi multumeste lui Dumnezeu pentru ca ne-a dat biruinta. Dar sfintii nu au realizat nimic, Dumnezeu a facut totul. Ce Dumnezeu maret avem! Biruinta este a noastra pentru ca va fi manifestata în noi. Noi suntem subiectii unei asa uimitoare puteri, noi stam uniti cu El, care a realizat toata aceasta lucrare. Biruinta este a noastra si ne vom bucura de ea din plin în acea zi mareata. Totul este prin „Domnul nostru Isus Hristos”. Un sentiment adânc de recunostinta ne umple inimile când ne dam seama de extraordinara lucrare care I se atribuie doar Lui. Ne gândim la lucrarea Sa uimitoare de la cruce, la puterea învierii Sale si la lucrarea prezenta a Marelui nostru Preot si Avocat; la aducerea la înfaptuire a Rapirii, la dispensatia prezenta a hotarârii divine, la instituirea Împaratiei si la sfarsitul tuturor lucrurilor si la Starea Finala. Prin urmare, sa ne plecam cu totii înaintea maretiei si maiestatii Persoanei Sale si înaintea competentei Sale supreme în orice domeniu.

Versetul 58 Pavel încheie cu o chemare autoritara, „De aceea”. În lumina si cunoasterea acestor adevaruri, daca le credem cu adevarat, trebuie sa raspundem într-un mod pozitiv, fapt care va demonstra realitatea credintei noastre.

„Prea iubitii mei frati”, Pavel îi asigura de afectiunea lui adânca pentru ei. El îi cheama sa fie statornici, el doreste ca ei sa fie neclintiti, fermi, caracterizati de o convingere ferma si o hotarâre a inimii, sa nu fie usor influentabili de lucrurile din jur care aveau ca scop sa-i distraga, sa-i abata.

„Neclintiti” înseamna „sa nu fie usor de atras”, „sa nu fie usor de abatut”. Acest îndemn avea în vedere atacurile periodice asupra credintei, fie prin învataturi false care ar submina adevarata credinta, fie prin ispite, care sa-i abata înspre practici care ar slabi înflacararea consacrarii lor.

El doreste ca ei sa „sporeasca totdeauna în lucrul Domnului”, sa fie caracterizati de o energie nesfârsita si nemarginita putere pentru lucrarea Domnului, iar nu caracterizati de lenevie, ci de harnicie, totdeauna implicati si activi în mareata lucarea a Domnului. „Lucrul” se refera la ceea ce este facut, „osteneala” se refera la facerea lucrurlui, truda si energia consumata în lucru, forta pusa la dispozitia lucrului, oboseala rezultata în urma lucrului. Asadar, osteneala nu va fi „zadarnica”, lipsita de valoare. Realitatea învierii, fiind stabilita cu desavârsire, lucrul si osteneala vor fi productive si vor aduce roade acum, rasplata urmând a fi primita la Scaunul de Judecata al lui Hristos în ceruri, dupa Rapire.

„În Domnul” sugereaza ideea de a fi sub controlul Lui, în puterea Lui si pentru slava Lui.

Am privit deja la transformarea din 1 Corinteni 15. Sa privim acum la:

b) RIDICAREA/ TRANSFERAREA, înregistrata în 1 Tesaloniceni 4:13-18.

Versetul 13 „Nu voim, fratilor, sa fiti în necunostinta despre cei ce au adormit” – Desi noii credinciosi din Tesalonic au primit învatatura biblica de la apostolul Pavel cu privire la „parousia” si evenimentele viitoare, înca parea sa mai existe confuzie în mintea lor, cu privire la cei dragi ai lor care murisera. Ei credeau ca credinciosii care au murit ar fi pierdut anumite binecuvântari pe care, credinciosii care traiau le-ar fi primit la întoarcerea Domnului Isus Hristos. Pavel le-a scris ca sa le îndrepte confuzia si sa le aline îngrijorarea.

„Sa nu va întristati ca ceilalti care nu au nadejde” – Credinciosii se întristeaza si plâng la pierderea celor dragi. Aceasta este o experienta umana normala. Citim în Ioan 11:35 ca „Isus a plâns”. Pavel dorea sa-i învete ca ei nu ar trebui sa se îngrijoreze sau sa fie nelinistiti, pentru ca cei dragi care au murit nu vor pierde binecuvântarile. Expresia „nu au nadejde” sugereaza ideea ca ei nu cred în înviere. Lumea pagâna în care traiau credinciosii din Tesalonic era o lume fara nadejde, de vreme ce era nelinistita în privinta viitorului.

Versetul 14 „Caci daca credem ca Isus a murit si a înviat” – Aici vedem temeiul ca moartea si învierea Domnului Isus Hristos sunt garantia cu privire la viitorul credinciosilor care au murit. Cuvântul „daca” nu indica dubiu sau nesiguranta cu privire la moartea lui Isus Hristos, ci el o admite ca adevar recunoscut.

Numele „Isus” atrage atentia asupra naturii Sale omenesti si asupra lucrarii Sale ca Mântuitor. Moartea nu a fost sfârsitul pentru Isus Hristos, si nu va fi sfârsitul nici în cazul credinciosilor. Faptul ca „Isus a murit si a înviat” era garantia ca si ei vor fi partasi învierii la viata. Învierea este efectul directei dovezi a puterii lui Dumnezeu. Învierea lui Isus Hristos a demonstrat victoria Sa asupra pacatului si a mortii.

Credem si ca Dumnezeu va aduce înapoi împreuna cu Isus pe cei ce au adormit în El” – Învierea celui credincios este, în mod esential, legata de învierea lui Isus Hristos. Asa cum Dumnezeu L-a sculat pe Isus din morti (Evrei 13:20), tot asa îi va scula Dumnezeu din morti pe cei care au murit. „Adormire” aici înseamna moarte. Cei care au murit Îl vor urma pe Domnul Isus când se va întoarce în triumf din cer pe pamânt la sfârsitul Necazului cel Mare. În contextul epistolei (Fapte 17:1-9, în special versetul 7, „Ei toti lucreaza împotriva poruncilor Cezarului, si spun ca este un alt Împarat, Isus”) expresia „Dumnezeu va aduce înapoi cu El” se refera la întoarcerea Domnului Isus din cer pe pamânt, la sfârsitul Necazului cel Mare. Unii credinciosi din Tesalonic credeau ca acei credinciosi care au murit vor fi în dezavantaj. Dar Pavel le spune foarte clar ca acesti credinciosi (cei dragi lor) care au murit nu vor fi dezavantajati pentru ca „Dumnezeu îi va aduce înapoi cu El” când Isus Hristos Îsi va instaura Împaratia de o mie de ani. Locul lor în Împaratia de o mie de ani este garantat. Apoi, în versetul 16, Pavel îi asigura ca acei credinciosi care au murit nu vor fi în dezavantaj, pentru ca „întâi vor învia cei morti în Hristos”. Departe de a fi în dezavantaj, ei vor avea un avantaj extraordinar, ei Îl vor vedea primii pe Domnul Isus Hristos. De fapt, ei deja Îl vad si sunt deja în prezenta Lui. Este minunat pentru ei.

Versetul 15 „Iata, în adevar, ce va spunem prin Cuvântul Domnului” – Autoritatea pentru afirmatia facuta în versetul 14 se bazeaza pe o revelatie de la Domnul. Mesajul „de la Domnul” le-a fost dat de catre El, special pentru învatatura si mângâierea lor. Expresia „prin Cuvântul Domnului” indica o noua revelatie. Aceasta revelatie a fost facuta printr-o comunicare din gura Domnului. Se face referire la o revelatie facuta direct, personal lui Pavel, ca sa întâmpine împrejurarile speciale care s-au ivit.

„Noi, cei vii, care vom ramînea pâna la venirea Domnului” – Pavel traia într-o atitudine expectativa, asteptând revenirea Domnului Isus Hristos. „Parousia” Domnului Isus se refera la o perioada începând cu Rapirea si încheindu-se cu aratarea si proclamarea Sa în fata lumii, la sfârsitul Necazului cel Mare.

„Nu o vom lua înaintea celor adormiti” – Cei morti în Hristos nu vor avea prioritate fata de cei care vor fi înca în viata la revenirea Domnului Isus. Cei vii vor fi transformati (1 Cor. 15:51-52) si cei morti vor fi înviati. Învierea si transformarea vor avea loc într-o clipa, „într-o clipeala din ochi”, ordinea însa, este ca cei morti vor avea prioritate, ei vor fi înviati mai întâi.

Versetul 16 „Caci Însusi Domnul, cu un strigat, se va coborî din cer” – Atentia va fi fixata asupra Domnului Isus Hristos. Toata puterea si toata slava acestei ocazii vor fi ale Lui. Domnul nu va trimite un arhanghel sau un deputat, ci El Însusi va veni, dupa cum a promis în Ioan 14:3, „Ma voi întoarce si va voi lua cu Mine”. Domnul Isus va parasi cerul, unde sta acum pe tron, la dreapta lui Dumnezeu (Romani 8:34; Efeseni 1:20; Coloseni 3:1). Cuvântul „strigat” (cuvântul grec „keleusma”) înseamna „un ordin al cuiva în autoritate” (Apocalipsa 22:16; 1 Corinteni 15:52).

„Cu glasul unui arhanghel” – Acest lucru poate fi scris, „o voce pe care o foloseste un arhanghel”. Aici vedem maiestatea si autoritatea din vocea Domnului nostru Isus.

„Cu trâmbita lui Dumnezeu” – Aceasta se refera la o trâmbita asemeni celei folosite la slujirea lui Dumnezeu.

„Trâmbita-I gata sa sune

Pentru cei iubiti,

Pentru sfinti ce dorm sub glie,

Cât si pentru vii.

Un semnal si într-o clipa

Toti la cer sunt rapiti

Într-un nor gigant de slava

Mii si mii de mii”.

„Si întâi vor învia cei morti în Hristos” – Nici chiar moartea nu poate sa-i opreasca pe credinciosi sa învieze dintre cei morti. Ei vor fi „înviati” mai întâi, înainte ca cei vii sa fie schimbati si ridicati la cer ca sa fie cu Domnul Isus Hristos.

Versetul 17 „Apoi, noi, cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti” – Nu va exista nici o pauza între învierea celor morti în Hristos si schimbarea sfintilor care vor fi în viata. Vezi si 1 Corinteni 15:22, „Si dupa cum toti mor în Adam, tot asa, toti vor învia în Hristos”. „Vom fi rapiti” (cuvântul grec „harpagesometha” sugereaza idea unei forte impetuoase care-i va atrage pe cei credinciosi). Si cei morti, si cei vii, vor fi smulsi de sub stapânirea lui Satan, si vor fi izbaviti de mânia zilei Domnului, descrisa în 2 Tesaloniceni 1-2. Biserica nu va trece prin Necazul cel Mare. 1 Tesaloniceni 1:10 spune: „sa asteptati din ceruri pe Fiul Sau . . . care ne izbaveste de mânia viitoare”. De asemenea în 1 Tesaloniceni 5:9, „Fiindca Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca sa capatam mântuirea prin Domnul nostru Isus Hristos”. Apocalipsa 3:10, „Te voi pazi si Eu DE (nu „în timpul” cum a fost cu Noe la potop) ceasul încercarii, care are sa vina peste lumea întreaga, ca sa încerce pe locuitorii pamântului”.

„Împreuna cu ei în nori” – Acest lucru sugereaza ca cele doua grupuri se vor uni si ca o singura adunare se vor înalta ca sa-L întâlneasca pe Domnul. Aceasta implica o unire deplina si unitate a celor doua grupuri. Pentru cei vii nu va însemna doar recunoastere, ci si o reîntâlnire cu ai lor dragi plecati. Expresia „în nori” are mai multe întelesuri.

„Ca sa întâmpinam pe Domnul în vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul” – Ne vom întâlni cu Domnul si nu vom mai fi despartiti de El niciodata. Ne vom aduna în cerul atmosferic, vom trece apoi prin cerul stelar si vom intra în al treilea cer, în prezenta directa si în locuinta lui Dumnezeu, Tatal.

„O, ce har, când, în curând, El pe nori

Va veni si în cer pe toti ai Sai, Va rapi!

Frumusetea-I de nespus

Vom mari, vom privi