|
|
|
|
DOCTRINA ÎNGERILOR TITLURILE ŞI RANGURILE ÎNGERILOR. NATURA ÎNGERILOR. NUMĂRUL ÎNGERILOR. RELATIA ÎNGERILOR CU: ÎNGERII SUNT MARTORI LA: SEMNIFICATIA CUVÂNTULUI „ÎNGER". Cuvântul „înger" înseamnă „mesager“. Cuvântul grecesc este „Angelos" (din „Angello", a duce un mesaj) iar cuvântul ebraic este „Malak". W.E. vine scrie: „Cuvântul este folosit pentru a descrie un mesager, trimis fie de Dumnezeu, fie de un om, fie de Satan". În Biblie apare de aproximativ 300 de ori. Cuvântul este folosit despre: Cuvântul este folosit pentru orice trimis, nu neapărat de natură spirituală, Iov 1:14, „A venit la Iov un sol, care a zis…". Mai general, când se foloseşte cuvântul „înger“, el este folosit despre fiinţe care se află în antiteză cu oamenii făcuţi din carne şi sânge. Cel mai frecvent este folosit ca să descrie un anumit ordin de fiinţe create: Îngerii sunt menţionaţi în 18 din cărţile Vechiului Testament şi în 19 din cele ale Noului Testament. Biblia învaţă în mod clar doctrina îngerilor. Există miriade de fiinţe create nevăzute care populează cerurile şi ele sunt numite îngeri. Dar de ce este nevoie să studiem acest subiect important despre îngeri? Evrei 1:14 spune: „Nu sunt oare toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea?“. Evrei 1 se încheie cu o altă întrebare despre îngeri. Răspunsul este implicit în întrebare. Îngerii nu stau. Ei sunt duhuri slujitoare, prea ocupate pentru a sta. Cuvântul „slujitoare“ este şi mai interesant. El provine din cuvântul „Leitourgos", cuvânt folosit de greci pentru a defini pe cineva care îndeplinea o slujbă publică, un slujitor public. Cuvântul este folosit şi despre Domnul Isus în Evrei 8:2. El este un slujitor al Locului prea sfânt. Este folosit şi despre apostolii Săi în Romani 15:16, când Pavel le slujea Neamurilor cu evanghelia. Mai este folosit şi despre magistraţi sau conducători în Romani 13:2. Îngerii sunt duhuri slujitoare care îi servesc pe alţii la porunca divină. Ele sunt duhuri slujitoare trimise să slujească. Cele două cuvinte sunt diferite. Al doilea cuvânt este „Diakonos". (Cuvântul românesc „diacon", înseamnă slujitor sau tovarăş de slujbă). Pentru îngeri lucrarea de diaconie nu este un termen nou; ei au fost diaconii Săi în pustie (Marcu 1:13). Acum ei sunt trimişi într-o lucrare de acelaşi fel pentru alţii. Acest cuvânt, „trimişi“ vine de la „Apostello", cuvânt similar cu cuvântul „apostol". În Evrei 1 atât Hristos cât şi creştinii sunt văzuţi ca moştenitori. În v.2 este acelaşi cuvânt ca şi în v.14. Hristos este moştenitorul hotărât al tuturor lucrurilor; creştinii moştenesc mântuirea. Asta înseamnă că încă dinainte de convertire am fost într-un fel ţinta slujirii îngerilor în vederea păzirii noastre în eventualitatea mântuirii. Fără îndoială, toţi vor moşteni mântuirea ai cărei moştenitori sunt. Acesta este destinul lor final. Dar până atunci câtă nevoie vor avea ei de o slujbă de sprijinire, de mângâiere şi de ocrotire şi cum să nu-I trimită Domnul îngerilor pe îngerii Săi la aceşti moştenitori? Oare n-au fost ei interesaţi de Corneliu şi de mântuirea lui (Fapte 10:3)? N-au fost ei preocupaţi de Filip şi slujba sa (Fapte 8:26)? Nu l-au asistat ei oare pe Daniel în studiul lui (Daniel 9:21–22)? N-au slujit ei oare în interesul siguranţei credinciosului (Daniel 6:22; Fapte 12:7–10)? Sau n-au aranjat ei oare sosirea în siguranţă a lui Lazăr în Paradis (Luca 16:22)? De generaţii, fie patriarhi, fie profeţi, fie preoţi, fie domni sau pelerini, toţi mărturisesc despre slujba îngerilor. Îngerii sunt într-adevăr nişte slujitori; sunt numai nişte slujitori. Mesia este mai mare. El este Fiu; El este Domn. El şade, pe când ei slujesc; ei sunt trimişi, pe când El este Cel ce trimite.
De aceea, îngerii joacă un rol foarte important şi au un loc de cinste în Biblie.
La început, Dumnezeu a existat singur. Există multe tradiţii iudaice despre crearea îngerilor, însă numai pe Cuvântul lui Dumnezeu ne putem bizui că ne va da o relatare adevărată despre acest eveniment de seamă. Trebuie să apreciem locul înalt al îngerilor în ordinea pe care a adoptat-o Dumnezeu în creaţie. Cunoaştem din Biblie că îngerii sunt fiinţe create, şi că ei n-au existat din veşnicie. Până la un anumit moment n-a existat nici un înger în fiinţă. Domnul Însuşi i-a spus lui Iov că „stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie“ când au fost puse temeliile pământului, Iov 38:7. Dacă ar fi să căutăm momentul creării lor în relatarea Genezei, ar fi cel mai bine să-i vedem luând fiinţă când citim cuvintele din Geneza 1:1, „La început Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul“. Se pare că îngerii erau prezenţi cu cântările lor de laudă şi de veselie când Dumnezeu a pornit cu puterea Sa creatoare, mobilând cerurile şi pământul înainte ca Adam să fie făcut un suflet viu prin suflarea Creatorului său. Concluzia că ei au fost creaţi odată cu cerurile din Geneza 1:1, ar putea fi insinuată în Psalmul 33:6, „Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului şi toată oştirea lor prin suflarea gurii Lui“. Biblia îi reprezintă pe îngeri ca fiind creaţi individual de către Creatorul lor. Sfinţii acestei dispensaţii (Galateni 4:6) şi ai unei dispensaţii trecute (Osea 1:10) sunt numiţi „fiii lui Dumnezeu“. De această poziţie privilegiată se poate beneficia ca urmare a lucrării de răscumpărare, însă îngerii sunt „fiii lui Dumnezeu“ în urma creării lor. Îngerii au fost creaţi de Dumnezeu. Când au fost creaţi de Dumnezeu, toţi îngerii erau buni. Dumnezeu n-a creat nimic rău. Duhurile rele n-au fost create ca demoni, dar au devenit demoni printr-un act voit, când s-au lepădat de Creatorul lor. Faptul că îngerii au fost creaţi de Dumnezeu este afirmat în cuvintele Leviţilor din Neemia 9:6, „Tu, Doamne, numai Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor şi toată oştirea lor“. Aceste cuvinte s-ar putea referi la toate stelele şi planetele din tărâmul fizic, dar citim puţin mai jos, „oştirea cerurilor se închină înaintea Ta“, şi asta se poate referi doar la îngeri. Se vorbeşte despre ei ca despre „oştirea cerurilor“, în multe ocazii. Psalmul 148:2, 5, „Lăudaţi-L toţi îngerii Lui… Să laude numele Domnului, căci El a poruncit şi au fost făcute“. Apostolul Pavel a scris despre lucrarea de creaţie făcută de Domnul Isus în Coloseni 1:16 T: „Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El“. Creaţia lui Dumnezeu a inclus şi lucrurile vizibile şi pe cele invizibile. Domnul Isus este Creatorul îngerilor şi a tuturor făpturilor, fie vizibile sau invizibile. Lucrurile invizibile includ „scaune de domnii, dregătorii, domnii, stăpâniri“. Aceşti termeni se referă la fiinţele angelice, deşi nu putem face o distincţie între diferitele ranguri ale acestor fiinţe inteligente. Deci învăţăm că îngerii se numără printre fiinţele invizibile create de Dumnezeu, Coloseni 1:16, şi chiar şi îngerii ar fi încetat să existe dacă Domnul Isus nu i-ar fi sprijinit prin puterea Sa, Coloseni 1:17, „…toate se ţin prin El“. La fel, Evrei 1:3, „…ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui“. De ce au fost creaţi îngerii? — Domnul Isus Hristos a fost atât Agentul cât şi motivul creării lor. „Prin El au fost făcute toate lucrurile […] Toate au fost făcute prin El şi pentru El“, Coloseni 1:16. Acest verset afirmă în mod clar că Domnul Isus Hristos nu este o făptură, ci chiar Creatorul în Persoană. Din acest verset învăţăm că „toate lucrurile“ — întregul univers al lucrurilor — „au fost făcute“ nu numai „prin (de către) El“ ci şi „prin şi pentru El“. Pavel subliniază că „toate lucrurile au fost făcute prin Domnul Isus Hristos, lucrurile din ceruri şi lucrurile de pe pământ“. De aceea, este imposibil să se sugereze că deşi a creat unele lucruri, la origine a fost şi El creat. Lucrurile „nevăzute“ includ „scaune de domnii, dregătorii, domnii şi stăpâniri“. Aceşti termeni se referă la fiinţele angelice, deşi nu putem face o distincţie între diferitele ranguri ale acestor fiinţe inteligente. Domnul Isus Hristos este Creatorul îngerilor. Coloseni 1:17 spune: „El este mai înainte de toate lucrurile", nu „El a fost înainte de toate lucrurile". Timpul prezent defineşte nemărginirea în timp a dumnezeirii. Domnul Isus Hristos a spus în Ioan 8:58 „Mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu“. Domnul Isus exista înainte să fi fost vreo făptură. „Toate se ţin prin El“. El este Susţinătorul universului şi Izvorul mişcării lui perpetue. El ţine în control soarele, luna şi stelele. Pe pământ, Domnul Isus era Cel care deţinea controlul legilor prin care universul nostru funcţionează într-o manieră de rânduială. Îngerii au fost creaţi de Dumnezeu pentru slava şi bunul Său plac, vezi Apocalipsa 4:11, „... Tu ai făcut toate lucrurile, şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute“. Îngerii sunt fiinţe create, vezi Evrei 1:7, „Şi despre îngeri zice: «Din vânturi face îngeri ai Lui; şi dintr-o flacără de foc, slujitori ai Lui»". Acesta este un citat din Psalmul 104:4, „Din vânturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori“. Scriitorul care le-a scris Evreilor citează din versiunea Septuaginta. Îngerii sunt nişte slujbaşi foarte privilegiaţi. Ei sunt nevăzuţi, iuţi şi puternici ca vântul. La porunca Sa ei stau gata să-I efectueze judecata. Ei se mişcă şi ca lumina, înfricoşând, îngrozind, mistuind şi nimicind. Ca şi Mihael, ei pot sluji ca flăcări de foc (Daniel 10:13; Iuda 9; Apocalipsa 12:7). În ambele slujbe ei sunt slujbaşii Săi şi ei le slujesc oamenilor pentru El, aşa cum se sugerează în cuvântul „slujitori“ — un slujbaş public. De aceea există un contrast în Evrei 1 între îngeri şi Domnul Isus. Îngerii au fost făcuţi şi creaţi. Acest lucru, însă, nu este adevărat pentru Domnul Isus, căci El este veşnic şi necreat. În calitate de fiinţe create, îngerii deţin limitări legate de faptul că au fost creaţi. Îngerii nu sunt autoexistenţi; numai Domnul Isus este autoexistent. Îngerii nu sunt nici omniscienţi, omnipotenţi sau omniprezenţi. Din moment ce îngerii sunt fiinţe create, ei nu trebuie să primească niciodată închinare. Îngerii nu trebuie să fie obiectul laudei şi închinării oamenilor fiindcă numai Dumnezeu, Marele Creator Însuşi, este vrednic de toată lauda şi închinarea noastră. Coloseni 2:18 spune: „Nimeni să nu vă răpească… printr-o smerenie şi închinare la îngeri…“, numită Zabianism (sistemul închinării mincinoase). A început prin închinarea la cele văzute (soare, lună şi stele). Vezi Deuteronom 17:3 – împotriva poruncii lui Dumnezeu. Învăţătorii mincinoşi atacau adunarea locală din Colose. Iar „închinarea la îngeri“ era un alt mod prin care ereticii îi reduceau pe credincioşi. Cum s-a ajuns la închinarea la îngeri, nu ştim, dar oricine poate observa cum s-a extins atât de mult „închinarea la sfinţi“ într-o secţiune a Creştinătăţii. Există consemnări post-apostolice care confirmă că închinarea la îngeri s-a răspândit în mod larg. S-a construit un templu în cinstea arhanghelului Mihael care era venerat în Colose pentru o minune pretins făcută de el. Vezi Coloseni 2:15, plinătatea Domnului Isus Hristos şi lucrarea Sa răspunde întotdeauna oricărei avansări a erorii şi răului, fie că e moral, 1 Corinteni, fie doctrinar, Coloseni. Lecţia pe care trebuie să ne-o însuşim noi este că noi nu ne rugăm la îngeri şi nici nu facem din îngeri obiectul închinării noastre. Pavel în Coloseni 2:18 interzice orice închinare la îngeri. În Apocalipsa 22:8–9, Ioan a căzut în genunchi la picioarele îngerului, dar i s-a spus să nu facă acest lucru. Îngerul nu era decât o fiinţă creată. Numai şi numai lui Dumnezeu trebuie să ne închinăm. Vezi Ioan 4:24, „Dumnezeu este Duh, şi cine I se închină Lui, trebuie să se închine în duh şi în adevăr“.
Există diferite ranguri între îngeri. Atât îngerii aleşi cât şi cei căzuţi sunt împărţiţi în diferite clase, având poziţiile şi funcţiile lor. Îngerii sunt numiţi: Ei se găsesc în contrast cu unii din numărul lor original, Matei 25:41, care au păcătuit, 2 Petru 2:4 şi şi-au părăsit locuinţa, Iuda 6. Ei sunt organizaţi în termenii autorităţii: Arhanghel, îngeri aleşi şi sfinţi, serafimi, heruvimi, scaune de domnii, dregătorii, domnii şi stăpâniri. Cuvântul înseamnă „mesager de frunte“. El apare de două ori în Biblie, 1 Tesaloniceni 4:16, „glasul unui arhanghel"; Iuda 9, „arhanghelul Mihael". Mihael este singurul arhanghel menţionat pe nume în Biblie. Coranul numeşte 4 arhangheli: Gabriel, Mihael, Agrael şi Agrafil. Numele de Mihael înseamnă „Cel asemenea cu Dumnezeu“. El nu s-a înălţat pe sine, cum a făcut Lucifer. Daniel îl numeşte pe Mihael, „una din căpeteniile cele mai de seamă“, Daniel 10:13 (cuvântul „una" sugerează că s-ar putea ca şi alţii să aibă acelaşi rang). Daniel 12:1, „În vremea aceea se va scula marele voievod Mihael, ocrotitorul copiilor poporului tău…“. În Vechiul Testament Mihael apare ca un apărător al lui Israel. El protejează şi apără. În Daniel 10:13 Mihael este închipuit venit să-l ajute pe un înger bun trimis din ceruri cu un mesaj pentru Daniel, dar care a fost reţinut de un duh rău şi puternic, numit „căpetenia împărăţiei Persiei“. În Daniel 12 el este depictat drept marele campion al naţiunii lui Israel. Vezi Apocalipsa 12:7, „Şi în cer s-a făcut un război. Mihael şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul şi îngerii lui s-au luptat şi ei“. Mihael a biruit puterea satanică rea a Persiei, care a împiedicat vizita pe care i-o făcea Gabriel lui Daniel. Mihael şi oştirea lui vor fi aceia care se vor război cu succes împotriva diavolului şi a îngerilor lui. Numele înseamnă „puterea lui Dumnezeu“. El a fost folosit în câteva misiuni importante. Am putea să-i dăm titlul de „Director al Serviciului de Mesagerie Cerească“. El este în primul rând mesagerul îndurării şi făgăduinţei lui Dumnezeu. El este menţionat în Biblie de 4 ori şi mereu în acea funcţie. El este văzut întotdeauna aducând veşti bune. Nu este amintit ca având contact cu diavolul. I s-a arătat de două ori lui Daniel cu mesaje de la Domnul, Daniel 8:16; 9:21. El i-a dat lui Daniel înţelepciune şi pricepere privind lucrurile viitoare. El i-a desfăşurat lui Daniel întregul curs al istoriei Neamurilor. În Luca 1:19, „Eu sunt Gabriel, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc o veste bună“. Lui i s-a dat privilegiul de a-i vesti lui Zaharia naşterea lui Ioan Botezătorul. În Luca 1:26, Gabriel i se arată Mariei şi îi vesteşte că ea va fi mama lui Isus Hristos. Cuvântul înseamnă „cei înflăcăraţi“. Acelaşi cuvânt este utilizat pentru a-i descrie pe şerpii înfocaţi din Numeri 21:6. Asta sugerează zelul de nestins pe care îl arată serafimii în slujba lor dată în mod divin. Ei sunt „înflăcăraţi de dragoste pentru Dumnezeu", marcaţi de o umilinţă reverenţioasă şi nu îngăduie nici unui lucru să împiedice sau să întrerupă ascultarea rapidă faţă de sarcina care le-a fost trasată. Ce exemplu ne sunt ei nouă în calitate de slujitori ai lui Dumnezeu! Noi suntem privilegiaţi să-L slujim pe Domnul în sfera noastră cum o fac ei în sfera lor. Serafimii ocupă un loc de un mare privilegiu şi demnitate. Multe din caracteristicile lor sunt asemănătoare cu cel ale heruvimilor. Cuvântul „serafim“ apare de două ori în Biblie. Serafimii sunt indicative ale purităţii şi zelului. Serafimii se disting de heruvimi prin aceea că serafimii au 6 aripi, iar heruvimii au 4 aripi. Fiecare seraf(im) are 6 aripi, Isaia 6:2, folosite în trei feluri: Lecţia pe care trebuie noi s-o învăţăm este că noi suntem vinovaţi de inversarea ordinii şi că slujim mai mult decât ne închinăm. SERAFIM – „Cei înflăcăraţi“, zel de nestins în slujba lor dată de Dumnezeu. – În relaţie cu natura sfântă a lui Dumnezeu. Cuvântul înseamnă „cei vii“, energie în slujba pentru Dumnezeu. – Ei sunt asociaţi cu viaţa – Prezenţa lui Dumnezeu. – În relaţie cu caracterul neprihănit al lui Dumnezeu. SERAFIMII sunt marcaţi de o smerenie plină de reverenţă şi nu îngăduie nici unui lucru să împiedice sau să întrerupă ascultarea promptă faţă de sarcina care le-a fost trasată. HERUVIMII – Cuvântul apare de 19 ori în Ezechiel şi în Evrei 9:5, „heruvimii slavei". Atât Ezechiel, cât şi Ioan în Apocalipsa se referă la aceste fiinţe magnifice ca la nişte „făpturi vii“. Ei au mâini şi picioare, Ezechiel 10. Vezi Ezechiel 1:5–18; 10:2 (4 aripi, Ezechiel 10:21; 1:6). Cuvântul înseamnă „a ara“ şi este sugestiv pentru slujirea cu râvnă pentru Dumnezeu. Este prima dată menţionat în Geneza 3:24, „Astfel l-a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să rotească o sabie învăpăiată (care proclama judecata dreaptă a lui Dumnezeu împotriva păcatului), ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii“. De asemenea, în Exodul 25:18–20 „heruvimi de aur… la cele două capete ale capacului ispăşirii… şi cu feţele întoarse una spre alta; heruvimii să aibă faţa întoarsă spre capacul ispăşirii“. Capacul ispăşirii era pus deasupra chivotului. Psalmul 80:1, „…Tu, care şezi pe heruvimi“, pe scaunul îndurării (capacul ispăşirii), Exodul 25:18–23. Înainte de căderea sa, despre Satan se vorbeşte ca despre unul „uns ca heruvim ocrotitor“. Despre Dumnezeu se spune că „locuieşte (şede) între heruvimi“, Psalmul 80:1; 99:1. Ei sunt participanţi pe tron cu Dumnezeu, Apocalipsa 4:6. Există „stăpâniri şi puteri“ bune, în Efeseni 1:21; 3:10; Coloseni 2:10. Există şi „stăpâniri şi puteri“ rele, în Efeseni 6:12; Coloseni 2:15. „Domnia (căpetenia)“ („Arche") este demnitatea poziţiei; „Stăpânirea“ („Exousia") este autoritatea executivă.
Natura îngerilor poate fi dedusă doar din Cuvântul lui Dumnezeu. Îngerii sunt fiinţe duhovniceşti, vezi Evrei 1:14, „Nu sunt oare toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea?“. Îngerii sunt duhuri, fiind opuşi cărnii şi sângelui, vezi Luca 24:39, „Uitaţi-vă la mâinile şi la picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu“. Efeseni 6:12, „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti“ (îngerii căzuţi). Îngerii nu au corpuri fizice şi materiale cum au oamenii, deşi uneori ei au îmbrăcat forme umane. Îngerii fie că au o formă umană, fie că pot să ia o formă umană când e nevoie, compară Luca 24:4, 23 şi Fapte 10:3, 30. În calitate de fiinţe duhovniceşti, îngerii sunt invizibili, cu excepţia momentelor când pot îmbrăca o formă vizibilă şi tangibilă. Scripturile consemnează câteva ocazii când s-a întâmplat aşa, arătându-se în chip de oameni. Fiind fără trup, îngerii sunt invizibili şi se numără printre lucrurile invizibile create de Domnul Isus în Coloseni 1:16. De asemenea, ei sunt nemuritori. Nemurirea li s-a conferit tuturor îngerilor (buni şi răi). Ca fiinţe duhovniceşti, nu pot exista generaţii între îngeri, de familii de îngeri sau rudenii. Îngerii nu au sex, vezi Matei 22:30, „Căci la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer“. Luca 20:35–36, „dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita. Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii…“. Marcu 12:25, „Căci după ce vor învia din morţi nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în ceruri“. De aceea, numărul îngerilor rămâne constant. Dumnezeu nu este numit „Tată“ de către îngerii cei sfinţi fiindcă, dacă ei n-au păcătuit, nici n-au nevoie să fie răscumpăraţi. Nici îngerii căzuţi nu-L numesc pe Dumnezeu „Tată“, fiindcă ei nu pot fi răscumpăraţi. Dumnezeu a făcut pregătiri pentru salvarea omului căzut, dar n-a făcut nici o pregătire pentru salvarea îngerilor căzuţi. Fiecare înger este individualizat ca o creaţie directă a lui Dumnezeu, şi întreagă ca individ. Între îngeri există o diferenţă de rang, dar nu de specie. Toţi sunt îngeri. Îngerii privesc faţa Lui întocmai cum o vor privi şi credincioşii, vezi Matei 18:10, „îngerii lor în ceruri văd pururi faţa Tatălui Meu care este în ceruri“. De asemenea, 1 Ioan 3:2, „Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea aşa cum este“. Vezi Psalmul 35:5–6, „…Să-i gonească îngerul Domnului… să-i urmărească îngerul Domnului“. Vezi Matei 28:2, „…căci un înger al Domnului s-a pogorât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului, şi a şezut pe ea“. Vezi Apocalipsa 18:21, „Atunci un înger puternic a ridicat de jos o piatră ca o piatră mare de moară şi a aruncat-o în mare“. Îngerii au deschis porţile şi uşile închisorilor în Fapte 5:19; 12:17. Daniel a spus în Daniel 6:22, „Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său şi a închis gura leilor“. Fapte 23:8, „Căci Saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când Fariseii le mărturisesc pe amândouă“.
Chiar dacă Biblia nu spune nimic cu privire la numărul exact al îngerilor, limbajul folosit indică faptul că ei există într-un număr foarte vast; îngerii sunt nenumăraţi. Vezi Luca 2:13, „Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu“. Evrei 12:22 vorbeşte de „zecile de mii de îngeri“. Apocalipsa 5:11, „M-am uitat, şi împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrânilor am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii“. Iov 25:3 spune: „Cine ar putea să-I numere oştile?“. 2 Împăraţi 6:17 spune: „…muntele plin de cai şi de care de foc“. Domnul Isus a vorbit în Matei 26:53 despre „mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri“ care stăteau gata să-I vină în ajutor. O legiune este de 6.500 de soldaţi. Marcu 5:9, „Numele meu este Legiune,… pentru că suntem mulţi“. Ei au fost creaţi de Dumnezeu, Neemia 9:6, „Tu, Doamne, numai Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor şi toată oştirea lor… şi toată oştirea cerurilor se închină înaintea Ta“. Ei Îl laudă şi se închină lui Dumnezeu, Evrei 1:6, „Şi când Îl duce iarăşi în lume pe Cel întâi născut, zice: «Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!»“. La fel, în Filipeni 2:9–11, „să se plece orice genunchi al celor din ceruri“. Iov 38:7, „atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu (îngerii) scoteau strigăte de veselie“. Psalmul 148:2, „Lăudaţi-L toţi îngerii Lui“. Luca 2:13, „Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudându-L pe Dumnezeu…“. La fel şi în Apocalipsa 5:11–12 şi în Isaia 6:3. Ei transmit voia lui Dumnezeu, Daniel 8:16, „…Gabriele, tâlcuieşte-i vedenia aceasta“. Ei aud şi împlinesc poruncile lui Dumnezeu, Matei 6:10, „Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ“. Psalmul 103:20, „Binecuvântaţi pe Domnul, îngerii Lui, care sunteţi tari în putere, care împliniţi poruncile Lui, şi care ascultaţi de glasul Cuvântului Lui“. La fel şi în Isaia 6:2, „cu două zburau“. Ei fac plăcerea lui Dumnezeu, Psalmul 103:21, „Binecuvântaţi pe Domnul, toate oştirile Lui, robii Lui care faceţi voia Lui!“. Ei îndeplinesc scopurile lui Dumnezeu, Numeri 22:22, „Şi Îngerul Domnului S-a aşezat în drum ca să i se împotrivească“. Ei administrează judecăţile lui Dumnezeu, Psalmul 35:5–6, „…să-i gonească îngerul Domnului …să-i urmărească îngerul Domnului“. 2 Împăraţi 19:35, „…a ieşit îngerul Domnului şi a ucis în tabăra Filistenilor 185.000 … toţi erau nişte trupuri moarte“. 2 Samuel 24:16, „Pe când îngerul întindea mâna peste Ierusalim ca să-l nimicească, Domnul S-a căit de răul acela şi i-a zis îngerului care ucidea poporul: «Destul! Trage-ţi mâna acum»“. Rezultatul a fost că au murit 70.000 de oameni. Ei slujesc legea lui Dumnezeu, vezi Psalmul 68:17. Fapte 7:53 spune: „voi, care aţi primit Legea dată prin îngeri“. Evrei 2:2, „Căci, dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit…“. Ei se angajează în bătăliile lui Dumnezeu, Apocalipsa 12:7, „Şi în cer s-a făcut un război. Mihael şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul…“. Ei se bucură de prezenţa lui Dumnezeu şi Îi privesc faţa, vezi Matei 18:10, „Îngerii lor în ceruri văd pururi faţa Tatălui Meu“. El i-a creat, Coloseni 1:16, „Pentru că prin El au foste făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute“. El i-a denumit, Efeseni 3:15, „Din care îşi trage numele orice familie din ceruri şi de pe pământ“. El îi ţine, Evrei 1:3, „ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Sale“. Găseşte vină în ei, Iov 4:18, „găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi“. Le porunceşte, Apocalipsa 22:16, „Eu, Isus, l-am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici". El este mai presus de ei, Coloseni 1:17, „El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El“. Îngerul Gabriel i-a proorocit Mariei zămislirea şi naşterea lui Isus Hristos, Luca 1:31, „Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu“. Un înger i-a dat numele Celui ce avea să vină, Matei 1:21, „Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune numele Isus". Isus înseamnă „mântuirea lui Dumnezeu“. Un înger le-a adus păstorilor vestea naşterii lui Isus Hristos, Luca 2:10–11, „Îngerul le-a zis: «Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David vi s-a născut un Mântuitor care este Hristos, Domnul“. Luca 2:13, „Şi deodată, împreună cu îngerul, s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu“. Un înger l-a îndrumat pe Iosif pentru siguranţa copilului în Matei 2:13, „Un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif şi-i zice: «Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt»“. Matei 2:19–20, „După ce a murit Irod, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif în Egipt, şi-i zice: «Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel»“. Îngerii I-au slujit lui Isus Hristos în pustie, Matei 4:11, „Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri, şi au început să-I slujească“. Marcu 1:13, „…unde a stat patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo stătea împreună cu fiarele sălbatice şi-L slujeau îngerii“. Un înger L-a întărit pe Isus în Gheţimani, Luca 22:43, „Atunci I s-a arătat un înger din cer ca să-L întărească“. Numai Doctorul Luca consemnează acest fapt căci, „a ajuns într-un chin ca de moarte, şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge, care cădeau pe pământ“, Luca 22:44. Îngerii sunt martorii şi vestitorii învierii Sale: Îngerii vor fi prezenţi la a doua Sa venire, 2 Tesaloniceni 1:7, „la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui". Ei controlează destinele neamurilor, Daniel 10:21, „Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, în afară de voievodul vostru, Mihael“. Ei controlează vindecarea oamenilor, Ioan 5:4, „Căci un înger al Domnului se pogora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi… se făcea sănătos, orice boală ar fi avut“. Ei duc la îndeplinire scopurile lui Dumnezeu pe pământ, Psalmul 103:20, „Binecuvântaţi pe Domnul, îngerii Lui, care sunteţi tari în putere, care împliniţi poruncile Lui, şi care ascultaţi de glasul Cuvântului Lui“. Ei îi pedepsesc pe vrăjmaşii lui Dumnezeu, Fapte 12:23, „Îndată l-a lovit un înger al Domnului, pentru că nu-I dăduse slavă lui Dumnezeu“. Îl însoţesc pe fiecare credincios în parte, Daniel 6:22, „Dumnezeul meu l-a trimis pe îngerul Său şi a închis gura leilor, care nu mi-au făcut nici un rău“. Veghează asupra adunărilor locale, 1 Corinteni 11:10, „De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei“. „Această pricină“ se referă la locul dat ei de Dumnezeu prin creaţie. Pentru ca relaţia să fie recunoscută, femeia trebuie să aibă capul acoperit. Aceste cuvinte se leagă de versetele de mai înainte. „Stăpânire“ sau „putere“ imaginează simbolul autorităţii. Este simbolul supunerii ei în faţa autorităţii şi rolului de cap al bărbatului, deci Domnului Isus şi lui Dumnezeu. Este subliniată ideea de autoritate cum că poziţia bărbatului, lăsată de Dumnezeu, trebuie menţinută şi recunoscută prin acoperirea capului femeii. „Din pricina îngerilor“ se referă la atenţia pe care o acordă îngerii adunărilor din bisericile locale. Cât este de important să fie practicată rânduiala evlavioasă când veghează îngerii! Femeia trebuie să aibă capul acoperit la toate strângerile adunării. Îngerii sunt martori deoarece: Li s-au dat sarcini care ne privesc pe noi în viaţă, Psalmul 91:11, „Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale“. Sunt învăţaţi prin noi, Efeseni 3:10, „pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască astăzi prin Biserică înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu“. Unul din scopurile actuale ale lui Dumnezeu privind „taina“ este acela de a le descoperi înţelepciunea Sa nespus de felurită oştilor de îngeri din cer. Pavel se foloseşte de metafora unei şcoli. Dumnezeu este Profesorul. Universul este sala de clasă. Îngerii sunt elevii. Lecţia este despre „înţelepciunea lui Dumnezeu“. Biserica este obiectul lecţiei. Din ceruri, îngerilor li se impune să admire judecăţile Sale nepătrunse. Ei se bucură în ceruri la convertirea noastră, Luca 15:10, „Este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte“. Ei participă la moartea noastră, Luca 16:22, „…săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam“. Îngerii le slujesc credincioşilor în această viaţă şi nu pare să existe nici un motiv pentru care să nu facă la fel şi când vine vremea morţii. Ei vor fi judecaţi de noi,
1 Corinteni 6:3, „Nu ştiţi că noi îi vom judeca pe îngeri?“. Credincioşii
îi vor judeca într-o zi pe îngeri. Din Iuda 6 şi 2 Petru 2:4, 9
învăţăm că îngerii vor fi judecaţi. Domnul Isus va fi Judecătorul, Ioan
5:22. Doar din pricina unirii noastre cu El putem vorbi despre faptul că
noi îi vom judeca pe îngeri cândva în viitor. Dacă noi suntem consideraţi
calificaţi pentru a-i judeca pe îngeri, ar trebui să fim în stare să facem
faţă problemelor de fiecare zi care apar în viaţa asta. Pavel face acum
cunoscută demnitatea oamenilor lui Dumnezeu în administraţia pe care o vor
conduce în viitor. Pavel afirmă în versetele 2–3 că toţi aceştia sunt
destinaţi să ocupe această poziţie înaltă. Asta se referă la domnia viitoare
de o mie de ani, vezi Daniel 7:22; Matei 19:28; 2 Timotei 2:12; Apocalipsa
2:26–27; 3:21; 20:4. Ei ne slujesc şi înainte de convertire, Evrei 1:14, „Nu sunt toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea?“. Dumnezeu S-a îngrijit de acelaşi ajutor pentru credincios cum s-a îngrijit şi pentru Fiul Său în agonia Sa supremă a sufletului. Noi nu suntem conştienţi de această putere şi ocrotire nevăzută, dar Cuvântul lui Dumnezeu ne asigură că ea există. Matei 18:10, „Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururi faţa Tatălui Meu care este în ceruri“. Copiii îşi au îngerii păzitori (chiar prin grija Domnului Isus Hristos din Matei 2:13, 19), însă aplicaţia primară în Noul Testament este pentru credincioşi. Lucrarea îngerilor este în mod esenţial una de ocrotire, vezi Psalmul 34:7; 91:11; Daniel 6:22; Matei 26:53. Autoritatea lor stă în faptul că ei locuiesc în prezenţa lui Dumnezeu, văzând faţa Tatălui, şi primesc porunci direct de la Sursa divină ca să intervină în treburile oamenilor pe pământ, 1 Împăraţi 22:19–22. Acele fiinţe angelice create pentru cer a căror existenţă este doar pentru a sluji şi a împlini poruncile lui Dumnezeu, privesc cu uimire şi se minunează de oamenii lui Dumnezeu. Ei sunt obişnuiţi să vadă multe minuni, căci locuiesc în prezenţa lui Dumnezeu. În calitate de credincioşi noi suntem un „spectacol pentru îngeri“, vezi 1 Corinteni 4:9, „Căci parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, nişte osândiţi la moarte; fiindcă am ajuns o privelişte pentru lume, îngeri şi oameni“. În comparaţie cu mulţumirea de sine a corintenilor, Pavel descrie ceata apostolilor. El îi imaginează ca aruncaţi în arenă împreună cu fiarele sălbatice în timp ce oamenii şi îngerii stau şi privesc. „Făcuţi o privelişte“ înseamnă „vitrină, expunere publică“. Asta se referea la împroşcări cu pietre, biciuiri, etc. Toţi, privind aceste experienţe teribile ale acestor oameni pe care Dumnezeu i-a rânduit, văd cum ei se pun în scenă pentru cauza Sa.
1 Petru 1:12, „Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia, prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească“. Petru le aduce aminte de moştenirea lor de familie şi de siguranţa veşniciei, ei fiind ţinuţi de puterea lui Dumnezeu. Marele privilegiu al credincioşilor din această epocă prezentă se observă nu numai în faptul că ei înţeleg lămurit ceea ce era tăinuit pentru prooroci, ci şi prin faptul că „şi îngerii doresc să privească“ în aceste adevăruri ale mântuirii. Îngerii sunt străini de harul lui Dumnezeu. Ei stau cu respect şi cu uimire în faţa harului dat nouă. Nu există răscumpărare pentru îngerii care au căzut. Domnul Isus n-a venit să intervină pentru îngeri, ci pentru urmaşii lui Avraam, Evrei 2:16, „Căci negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam“. Biserica este o lecţie-obiect, care prezintă harul felurit al lui Dumnezeu, Efeseni 3:10. Dar nu este lăsat la îndemâna îngerilor să cunoască bucuria pe care o aduce mântuirea noastră. Îngerii sunt spectatori, nu participanţi. Fiind de o natură deosebită de a oamenilor, Evrei 2:16, nu pot cuprinde de unii singuri însemnătatea harului lui Dumnezeu faţă de păcătoşi. De aceea, cu cât mai mult ar trebui ca noi, care suntem destinatarii unui asemenea har fără pereche, să stăm cu respect şi cu mirare la amintirea unor asemenea adevăruri. Fie ca noi să nu pierdem deloc minunea lui, aceea că am fost mântuiţi prin har divin, Efeseni 2:8. Efeseni 3:10, „pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi prin Biserică înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu“. În această dispensaţie a harului, Biserica le dezvăluie îngerilor din ceruri taina ţinută ascunsă de veacuri. Oştile de îngeri sunt acum martore la faptul că aceste două entităţi (Iudei şi Neamuri) sunt contopite într-un singur trup, Biserica, ca moştenitoare ale lui Dumnezeu şi moştenitoare deopotrivă cu Hristos. Cu uimire şi cu mirare ei constată că înţelepciunea lui Dumnezeu produce o „făptură nouă“. Biserica le dezvăluie înţelepciunea lui Dumnezeu în biruinţa ei asupra dezastrului înfăptuit de Satan, şi ei văd că acea Mireasă este pregătită ca să locuiască locul pe care chiar cel rău l-a râvnit. Privind Biserica aici şi acum, ei sunt învăţaţi despre înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu. 1 Timotei 5:21, „Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu, înaintea lui Hristos Isus şi înaintea îngerilor aleşi, să păzeşti aceste lucruri, fără vreun gând mai dinainte, şi să nu faci nimic cu părtinire“. Îngerii sunt martorii lumii în care trăim, şi trebuie să vadă o neprihănire desăvârşită în materie de disciplină în Biserică. 1 Corinteni 11:10, „De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei“. Când îngerii îşi pleacă privirea asupra adunării locale în momentul strângerii, ei sunt sau ar trebui să fie martori la rânduiala divină stabilită pentru bărbaţi şi femei, reflectată în capul acoperit al femeii. Ei au fost prezenţi la crearea omului şi la formarea femeii şi au fost martori la felul în care Dumnezeu le-a atribuit rolurile. Acum îngerii văd cum bărbaţii şi femeile din adunarea locală recunosc şi acceptă rânduiala originară a lui Dumnezeu de supunere a femeii în faţa rolului de cap al bărbatului. Astfel, îngerii sunt martori la ducerea la îndeplinire a guvernării lui Dumnezeu prin rolurile distincte ale bărbatului şi femeii în adunare. Aceste fiinţe angelice care se acoperă chiar şi ele însele în prezenţa lui Dumnezeu, Isaia 6:2, văd gloria bărbatului acoperită prin femeie, care este gloria bărbatului. Ei îl văd neacoperit pe bărbat, care este chipul şi slava lui Dumnezeu, reflectând Capul său, pe Domnul Isus Hristos, ca El să aibă întâietatea. Îngerii se delectează să vadă că Suveranului lor Îi este dată, de către acele făpturi noi, slava şi cinstea care I se cuvin. Îngerii sunt martori deoarece: |
|
Send mail to: amorar@rdslink.ro with
questions or comments about this web site.
|
