|
|
|
|
DOCTRINA GLORIFICĂRII
1. INTRODUCERE Proslăvirea este o doctrină importantă a Bibliei. Certitudinea că cei credincioşi vor fi proslăviţi este: La descoperirea viitoare a Domnului Isus Hristos, El vine să fie proslăvit în sfinţii Săi, 2 Tesaloniceni 1:10.
2. SEMNIFICATIA CUVÂNTULUI Pavel utilizează un cuvânt asemănător cu privire la Biserică, slăvită şi strălucind de curăţie, în momentul prezentării înaintea Domnului Isus Hristos, Efeseni 5:27. Petru şi Pavel pun în contrast suferinţele prezente, temporale ale credincioşilor cu gloria veşnică viitoare la care vor fi părtaşi. 1 Petru 5:10; 1:7–8; Romani 8:18. La fel şi 2 Timotei 2:10; 2 Corinteni 4:17–18. Tot ce este în ceruri este asociat cu strălucirea: Domnul Isus Hristos Însuşi este Domnul slavei (1 Corinteni 2:8). Citim de gloria: Gloria este folosită pentru a descrie starea credinciosului în viaţa ce o să vină, 1 Corinteni 15:43; Coloseni 3:4. Slava omului nu durează, fiindcă ea a fost mânjită de păcat, 1 Petru 1:23–25. Odinioară omul umbla cu Dumnezeu într-o părtăşie sfântă şi împărtăşea slava lui Dumnezeu, dar acum, „toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu“, Romani 3:23. Gloria lui Dumnezeu înseamnă suma totală a tot ceea ce este Dumnezeu; expresia esenţei Lui. Gloria este rezultatul a tot ceea ce face Dumnezeu. Numai Dumnezeu merită gloria. Dar, în calitate de credincioşi, noi vom fi făcuţi părtaşi gloriei lui Dumnezeu. Romani 5:2: „ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu“. Sau Romani 8:30: „…i-a şi proslăvit". Cei care fuseseră lipsiţi (sau „căzuţi de la“) de slava lui Dumnezeu (Romani 3:23) vor fi făcuţi în cele din urmă părtaşi slavei Lui. În prezent noi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu (Romani 5:2; Coloseni 1:27), dar suntem destinaţi să-L privim pe Domnul Isus Hristos în slava Sa (Ioan 17:24). Domnul Isus Hristos, ca înaintaş al nostru, este în ceruri, garantând că şi noi vom fi luaţi la ceruri. Dumnezeu duce mulţi fii la slavă (Evrei 2:10), prin Acela care este încununat cu glorie şi cinste (Evrei 2:9).
3. Domnul Isus este răsplătit pentru jertfa Sa pe crucea Golgotei Iuda 24 spune: „A Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale“. Domnul Isus Hristos Îşi va prezenta Biserica înaintea Tatălui cu „plinătatea bucuriei“. Evrei 12:2 spune: „care pentru bucuria care-I era pusă înainte a suferit crucea“. Care era bucuria aceea care I-a fost pusă înainte? Bucuria că într-o zi Îşi va lua Mireasa (Biserica) în glorie (în ceruri). Pe cruce, Domnul Isus a suferit cumplit; atât mintal şi fizic, cât şi spiritual, căci „a fost făcut păcat pentru noi“. El a suferit moartea a doua — despărţirea de Tatăl Său în cele trei ore de întuneric. Care Îi este răsplata pentru acest lucru? Răsplata Lui este slava în Biserică pentru toată veşnicia. Când Domnul nostru Isus Hristos Se va întoarce pe pământ, vom fi făcuţi părtaşi cu El la slava Lui. 2 Tesaloniceni 1:10 spune: „când va veni… ca să fie proslăvit în sfinţii Săi şi privit cu uimire [sau „admirat"] în toţi cei ce vor fi crezut“. El va fi proslăvit în sfinţii Săi. Domnul Isus Hristos a murit pe crucea de la Golgota pentru ca Dumnezeu să fie proslăvit. Calvarul a fost pentru gloria lui Dumnezeu. Lecţia pe care o avem de învăţat noi este că atunci când suntem implicaţi în lucrarea de evanghelizare trebuie să ne aducem aminte că ea este făcută cu scopul de a-L proslăvi pe Dumnezeu.
4. Dumnezeu Îşi desăvârşeşte planul veşnic de mântuire Doctrina glorificării înseamnă că Dumnezeu Îşi va desăvârşi marele Său plan veşnic de mântuire. Mântuirea face parte dintr-un plan măreţ alcătuit într-o veşnicie trecută. Finalitatea acestui plan este proslăvirea. Romani 8:30 spune: „pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi i-a şi proslăvit“. În scopul lui Dumnezeu, credincioşii sunt văzuţi proslăviţi. Apostolul Pavel utilizează timpul aorist din greacă pentru cele şase verbe folosite în Romani 8:30, exprimând finalitatea şi caracterul decisiv în fiecare act. Proslăvirea este deja inclusă în panorama completă a planului divin, vezi 1 Corinteni 2:7. În Efeseni 1 citim de trei ori că mântuirea este pentru slava lui Dumnezeu (versetele 6, 12, 14). În viitor, Domnul Isus Hristos va aduna toate lucrurile (Efeseni 1:9–10) şi noi vom intra în glorie. Scopul cel mai măreţ din întregul univers este gloria lui Dumnezeu, nu gloria omului. Omul nu are nimic care să merite glorificat. Când Dumnezeu face lucruri pentru gloria Sa, El nu este egoist. Nimeni nu e mai mare ca Dumnezeu. De aceea, fiindcă Dumnezeu este atât de mare, El merită toată slava, toată cinstea şi toată lauda. Vezi Apocalipsa 4:11; 5:12. Dacă acum treci prin suferinţă, Cuvântul lui Dumnezeu spune că suferinţa duce la slavă. 1 Petru 5:10: „Dumnezeu… v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme“. De asemenea, Romani 8:18: „Suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de voi“. Aici e suferinţă, dincolo slavă. Suferinţă în prezent, iar în viitor glorie. Dumnezeu va compensa toată suferinţa noastră. Iată de ce doctrina glorificării ne dă aşa o mare încurajare în vremuri de suferinţă. Credincioşii vor trăi stagiul final al mântuirii lor. Naşterea din nou este doar începutul; ce e mai bun încă n-a sosit! Din Romani 8:30 învăţăm că experienţa finală este proslăvirea. Această glorificare este pentru credincios desăvârşirea procesului care a început — în experienţa noastră — cu chemarea efectivă făcută nouă de Dumnezeu prin evanghelie. Ea este finalitatea scopului lui Dumne-zeu, şi ea nu e asociată cu moartea, ci mai degrabă cu a doua venire a lui Isus Hristos când va avea loc răscumpărarea completă şi finală a întregii noastre persoane (duh, suflet şi trup, 1 Tesaloniceni 5:23). Apostolul Pavel scrie — privitor la morţii în Hristos — despre trupul semănat în putrezire, dar înviat în neputrezire, semănat în ocară şi înviat în slavă, semănat în neputinţă şi înviat în putere (1 Corinteni 15:42–43). În Romani 8:23 Pavel priveşte dincolo de greutăţile din prezent, la „înfierea noastră“, şi asta se referă la răscumpărarea trupului nostru. Nu scrie de răscumpărarea din trup, ci de o răscumpărare a trupului. Iată de ce nici un credincios aflat în viaţă nu aşteaptă moartea ci întoarcerea lui Isus Hristos, când mântuirea noastră va fi realizată pe deplin, 1 Petru 1:5, 7. La răpire: Trupurile noastre vor fi făcute asemenea trupului slavei Sale, Filipeni 3:21, aşa că atunci când Îl vom vedea vom fi ca El, 1 Ioan 3:2. În această viaţă trecem prin încercări şi suferinţe (Romani 8:19–23); versetul 19 spune: „De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu“. Creaţia aşteaptă pentru credincioşi proslăvirea lor la răpire. De ce? Când vor fi proslăviţi credincioşii, atunci creaţia va fi eliberată de sub robia păcatului. Doctrina proslăvirii este strâns asociată cu înnoirea creaţiei, care în prezent este supusă robiei putrezirii. Când vom fi descoperiţi în caracterul nostru ca fii ai lui Dumnezeu, atunci creaţia întristată va fi izbăvită din robie şi va intra în libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu, Romani 8:18–22. Răscumpărarea trupului credincioşilor va avea loc în viitor. Într-o zi şi trupurile noastre vor fi proslăvite. Această „putrezire trebuie să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în neputrezire“, 1 Corinteni 15:53. În viitor, fiecare credincios va avea un trup de slavă, asemenea trupului lui Isus Hristos după învierea Sa. Dumnezeu mântuieşte persoana în întregime (duh, suflet şi trup). Într-o bună zi vom fi răscumpăraţi pe deplin. Natura trupului de slavă al credinciosului este dincolo de puterea noastră de înţelegere şi de minţile noastre finite. Cuvântul lui Dumnezeu ne dă indicaţii privind superioritatea stării noastre viitoare, peste cea din prezent. Trupul de slavă va fi un trup spiritual, 1 Corinteni 15:44–46, dotat complet ca un vehicul pentru duh, aşa cum este „trupul acesta prezent al stării noastre smerite“ pentru suflet, şi pentru conştiinţa de sine. Principiul firii vechi va dispărea pentru totdeauna, şi trupurile noastre răscumpărate nu vor mai cunoaşte nici o restricţie şi nici un conflict interior. Trupul nostru de acum, deşi se bucură de o anumită libertate a Duhului, este foarte legat de condiţiile naturale, necesitând hrană şi odihnă, cunoscând pericolele bolii şi nenorocirilor, ca să nu mai vorbim de moarte. Spre deosebire, trupul de slavă este net superior restricţiilor impuse de materie, spaţiu şi timp. Acest lucru este demonstrat prin arătările Domnului Isus Hristos după învierea Sa, deşi la acea vreme El nu fusese încă proslăvit. Observăm următoarele: Când Dumnezeu va proslăvi trupurile noastre, ne va da şi o casă de slavă în care să locuim, adică cerul. Cerul este locul unde nu mai sunt dureri, nici moarte, nici întuneric, nici necazuri, nici lacrimi, nici tânguire, Apocalipsa 21:4. El este locul în care nu se va mai găsi nici un cimitir; nu vor mai fi nici spitale, nici farmacii în ceruri. Aceste contraste sunt greu de perceput în starea noastră de acum, dar în viitor puterea noastră de înţelegere va fi pe măsura stării noastre slăvite, 1 Corinteni 13:12. Trupul nostru de acum este supus durerii şi necazurilor, pe când în ziua aceea Dumnezeu „va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durare, pentru că lucrurile dintâi au trecut“, Apocalipsa 21:4. Vezi şi 1 Corinteni 15:42–43. Dumnezeu nu va fi satisfăcut până nu vom purta chipul Fiului Său, pentru ca El să fie întâiul născut dintre mai mulţi fraţi, Romani 8:29; Coloseni 1:18. Doctrina glorificării îi conferă credinciosului un puternic sentiment de siguranţă. Dumnezeu va duce la bun sfârşit ceea ce a început, şi Îşi va proslăvi Biserica. Apocalipsa 7:15 spune: „Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui“. În ceruri Îl vom sluji pe El.
5. CONCLUZIE În prezent suntem schimbaţi prin lucrarea Duhului Sfânt, preocuparea noastră cu Domnul Isus Hristos conducându-ne mai departe în experienţa de a fi transformaţi în acelaşi chip cu al Lui, din slavă în slavă, 2 Corinteni 3:18. În viitor, la Răpire, credincioşii vor fi complet asemenea chipului Său, şi vor fi pregătiţi să fie tovarăşii Săi pe vecie. Arătarea lui Dumnezeu în slavă face parte din scopul Său, şi prin manifestarea acestui lucru noi suntem asiguraţi că ne vom arăta în slavă împreună cu El, Coloseni 3:4; 2 Tesaloniceni 1:10. În acea zi, harul se va preschimba în glorie, Tit 2:13. |
|
Send mail to: amorar@rdslink.ro with
questions or comments about this web site.
|
