Una dintre problemele practice cu care se confrunta tinerii este cea a bauturii. „Are voie un crestin in ziua de astazi sa bea alcool? Este o intrebare foarte importanta care necesita raspuns. Generatia mai tinara este supusa multor presiuni care o incurajeaza sa incerce. „Toti prietenii tai beau”; „acum esti om mare”; „nu este nimic rau sa bei cite un pic”, sunt doar citeva din vorbele pe care le aud ei. Dar oare putem spune ca nu este „nimic rau” cind un crestin bea alcool?

Este desigur adevarat ca vinul in sine nu este interzis in Scriptura. El era folosit la jertfa de bautura din Vechiul Testament, si era baut de crestinii din Biserica primara (inclusiv de presbiteri). Insusi Domnul nostru a prefacut apa in vin la ospatul de nunta din Ioan 2.

Pe de alta parte, Scriptura arata limpede ca betia este un pacat, si inca unul foarte grav: „Nu va inselati! Nici... betivii... nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu” (1Cor.6:9-10). Nu numai ca odinioara betia era asociata cu idolatria, dar ea si duce in mod frecvent la imoralitate necuviincioasa. O minte tulburata de bautura nu este in stare sa reactioneze la voia lui Dumnezeu. De aceea, orice actiune sau practica ce poate duce la betie trebuie sa fie complet evitata ori de cite ori este posibil.

In general vorbind, in vremea Domnului nostru apa nu era buna de baut. Fara indoiala ca acesta era motivul pentru care Timotei a fost sfatuit de catre Pavel: „Nu mai bea numai apa, ci foloseste si putin vin, din cauza... deselor tale imbolnaviri” (1Timotei 5:23). Vinul era bautura normala a zilei. El insotea fiecare masa. Era luat in calatorii (Lc.10:34). In mod destul de evident, situatia de acum din tara noastra este foarte diferita. Vinul si alte bauturi alcoolice nu sunt necesitati fundamentale, ci reprezinta mai curind un lux costisitor. Datorita diferitelor bauturi aflate la indemina noastra, nu este necesar pentru nici unul din noi sa bem alcool. Oare nu ar fi mai bine sa renuntam la el cu totul? O asemenea linie de conduita ar fi salvat multe persoane de la betie! Intr-adevar, exista doua sute de probleme de sanatate asociate cu consumul excesiv de alcool, inclusiv consecintele daunatoare asupra inimii, creierului, stomacului si ficatului.

In Europa, bauturile alcoolice sunt consumate intr-un context social. Ele formeaza o parte importanta a evenimentelor sociale, a petrecerilor si iesirilor de seara facute cu prietenii. Sunt asociate in special cu restaurantul, in care atmosfera si conversatia sunt orice altceva in afara de onoarea lui Dumnezeu. Alcoolul este socotit esential pentru a incalzi atmosfera multor evenimente sociale, unde este folosit in mod deliberat pentru a indeparta inhibitia si timiditatea, si unde tot el duce, prea adesea, la actiuni imorale. Crestinilor li se cere sa traiasca o viata neintinata de influentele acelui fel de „lume”.

Alcoolul duce la depresiuni. Doua pahare de vin incetinesc reactiile bautorului. Doar patru pahare creeaza dificultati serioase in formarea unor rationamente adecvate. Treizeci la suta dintre toate accidentele rutiere mortale apar din pricina alcoolului. Doua pahare in plus vor face ca toti cei din jur sa simta atit natura, cit si cantitatea lichidului consumat. Efectele alcoolului l-au determinat pe regele Lemuel sa-i avertizeze pe conducatorii Israelului sa nu doreasca bauturi tari (Prov.31:4), iar Legea lui Dumnezeu interzicea preotilor sa intre in cortul Domnului cu mintile influentate de vin (Lev.10:9). In Europa de astazi, copiii sunt batuti ca si sotiile, iar casatoriile sunt destramate tot din pricina bauturii. Pavel a mai subliniat ca harul lui Dumnezeu ne invata s-o rupem cu impietatea (lipsa de respect pentru ceea ce este sfint) si cu patimile sau poftele lumesti, si sa traim cu cumpatare, cu autocontrol (Tit 2:12).

Consumul de alcool poate deveni cu usurinta un obicei. Se poate porni de la o cantitate neglijabila, menita sa dea o stare de bine, dar se poate ajunge in curind la o patima reala. Alcoolismul a devenit o problema majora in unele tari europene occidentale. Pericolul dependentei pe care o da este la fel de real pentru copiii lui Dumnezeu ca si pentru ceilalti. Cu mult mai bine ar fi pentru noi sa ne formam obiceiuri crestine – obiceiuri de rugaciune, de citire a Bibliei, de intilnire cu alti crestini si de a face bine altora.

Scriind romanilor despre credinciosii slabi si tari, Pavel a afirmat: „Este bine sa nu maninci carne, nici sa bei vin, nici sa faci altceva care sa-l determine pe fratele tau sa se poticneasca” (Rom.14:21). Eu pot sa fiu increzator in puterea mea ca pot bea alcool fara sa ma imbat, dar oare pot fi sigur si de celalalt crestin care ma vede ca beau si prin aceasta este incurajat sa faca la fel? Din acest motiv, poate ca nu sunt asa de tare precum cred eu!

Care este atunci atitudinea cu bun simt a unui tinar credincios care traieste in lumea de astazi? Cu siguranta ca este evitarea oricarei forme de bauturi alcoolice si trairea in asa fel, incit Dumnezeu sa-i poata modela si folosi viata lui sau a ei pentru gloria Sa. „Si nu va imbatati de vin... ci fiti umpluti cu Duhul” (Ef.5:18).

Ce ne spune Biblia despre fumat?

In multe locuri, fumatul reprezinta inca o ispita foarte reala pentru unii. Fara indoiala ca exista citeva motive principale pentru care tinerii se apuca de fumat la virsta adolescentei. Pentru unii exista dorinta de a parea „mari” si „maturi”. Pentru altii este curiozitatea in legatura cu senzatia produsa. Iar pentru altii este pur si simplu starea incomoda de a fi „singura exceptie” in timp ce toti prietenii lor fumeaza.

Chiar si cind tinerii crestini sunt hotariti sa nu aiba nimic de a face cu fumatul, ei se afla adesea in impas cind e vorba sa vina cu motive plauzibile pentru decizia lor in fata prietenilor necredinciosi. In general, nu este potrivit sa spui numai: „Eu nu fumez pentru ca sunt crestin”. Este mai convingator cind ai la indemina o explicatie mai amanuntita.

Este adevarat, desigur, ca a fi crestin nu consta numai in ascultarea de un set de reguli si prescriptii. Comportarea crestina este in mare masura rezultatul vietii noi din interior. Fara doar si poate ca Scriptura ii ofera credinciosului multe porunci si interdictii clare pentru a-l calauzi in directia cea buna. Domnul a dezvaluit, de asemenea, multe adevaruri care au implicatii practice si cu bataie lunga atunci cind sunt aplicate la viata credinciosului.

Dar inainte de a merge mai departe, ar fi bine sa ne ocupam cu o obiectie posibila la un articol de felul acesta. Unii pot considera ca intrebarea , daca o persoana ar trebui sau nu sa fumeze, este o chestiune personala, si ea ar trebui lasata la latitudinea fiecarui individ. Lucrul acesta este adevarat. Dar in luarea deciziei, individul trebuie sa fie constient de faptele si considerentele care au legatura cu problema. Scopul acestui articol nu este sa faca legi pentru altii, ci sa ofere principii calauzitoare pentru tinerii credinciosi care se intreaba in mod sincer de ce n-ar trebui sa fumeze crestinii.

Urmatoarea lista de motive contra fumatului nu este deloc exhaustiva. Totusi, aceste considerente au suficienta greutate pentru a ma convinge ca fumatul nu-si are locul in viata crestinului.

I)O recunoastere a responsabilitatii acestuia ca administrator. Tot ceea ce poseda un credincios Ii apartine Domnului – altfel, El nu este Domn! Observam, in particular, ce spune Biblia despre corpurile noastre: „Sau nu stiti ca trupul vostru este Templu al Duhului Sfint care este in voi, pe care Il aveti de la Dumnezeu, si ca voi nu sunteti ai vostri? Caci ati fost cumparati cu un pret. Glorificati de aceea pe Dumnezeu in trupul vostru”. (1Cor.6:19-20). Nu se poate contesta faptul ca fumatul este daunator pentru corp, afectind in special inima si plaminii. Fumatul nu este singurul mod in care credinciosul poate sa se poarte rau cu corpul lui, dar o asemenea poluare nefolositoare a trupului sau este o profanare serioasa a Templului Duhului Sfint. Si cu siguranta ca ea nu-L glorifica pe Dumnezeu!

Crestinul este de asemenea raspunzator inaintea Domnului pentru cheltuirea cu intelepciune a banilor sai. Este cu siguranta imposibil sa justifici sume substantiale „facute scrum” cind multe lucrari crestine sunt afectate si impiedicate de lipsa fondurilor.

II). O hotarire de a evita ceea ce poate conduce la pacate mult mai grave. Multi tineri au descoperit pe pielea lor ca fumatul tigarilor ordinare a fost modul de trecere la droguri mult mai puternice, precum cocaina, heroina si marijuana. Unul poate duce asa de usor la celalalt! Sfatul apostolului Pavel este: „Abtineti-va de la orice forma de rau” (1Tes.5:22).

III). Un sentiment de rusine. Un credincios care fumeaza are, in general, un sentiment de jena si rusine cind se intilneste cu un crestin devotat cu adevarat ( in viata caruia el va considera fumatul total nelalocul lui). Oamenii neconvertiti isi au propriile standarde de a-i judeca pe crestini, iar un crestin care fumeaza este constient ca tigarile sale l-au coborit mult in ochii semenilor. Totusi, daca un crestin se poate simti rusinat cind este vazut fumind, fie de catre credinciosi, fie de cei necredinciosi, cu cit mai mult ar trebui sa se simta rusinat inaintea Domnului care vede toate lucrurile?

IV) Teama de a deveni dependent. Fara indoiala ca fumatul este un obicei care inrobeste. Multi adulti cu vointa puternica si-ar dori mult sa renunte la fumat, din mai multe motive, dar nu pot. Ei sunt dependenti. Apostolul Pavel ne da un exemplu mai bun: „Toate imi sunt permise, dar nu ma voi lasa stapinit de nimic” (1Cor.6:12).

V). Dorinta de a evita ceva pentru care nu-I poti aduce multumiri lui Dumnezeu. Scriptura spune: „Multumiti totdeauna pentru toate lucrurile” (Ef.5:20), si „Aduceti multumiri in orice lucru” (1Tes.5:18). Ca urmare, crestinul n-ar trebui sa isi insuseasca sau sa fie absorbit, captivat de vreun joc sau distractie pentru care nu-I poate aduce, in mod sincer, multumiri lui Dumnezeu. Poate un crestin sa ceara in mod sincer binecuvintarea lui Dumnezeu asupra unui pachet de tigari?

VI) Un respect pentru altii. Fumatul in public este privit in general, astazi, drept o actiune foarte egoista. Una dintre regulile de baza ale purtarii crestine este aceea a respectului pentru altii (Fil.2:4). Insusi Domnul ne-a invatat: „Si cum doriti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel” (Lc.6:31). Prin urmare, este indreptatit crestinul sa polueze aerul respirat de altii, facindu-l neplacut de sufocant, de greu si de vatamator?

Poate ca vreun tinar credincios nu e inca convins pe deplin. Eu ii spun unui asemenea om: Daca exista un semn de intrebare in mintea ta referitor la legitimitatea fumatului, atunci da-I lui Dumnezeu beneficiul indoielii si evita-L! Se intelege de la sine ca nu noua natura a crestinului e cea care doreste complacerea in fumat. Deoarece sunt crestin, „omul meu vechi” a fost crucificat impreuna cu Cristos (Rom.6:6), iar oamenii morti nu fumeaza!

„De aceea... sa dam la o parte orice povara si pacatul care ne infasoara asa de usor, si sa alergam cu rabdare in alergarea care ne sta inainte, uitindu-ne tinta la Isus” (Evr.12:1,2).

Send mail to: amorar@rdslink.ro with questions or comments about this web site.
Last modified: 10/18/03