Ce ne spune Biblia despre casatorie?

„Totul a mers bine in acea zi!”, si ce zi fericita a fost, cu oaspetii, dulciurile, receptia, cuvintarea cavalerului de onoare si cuplul ce arata atit de radios, parind sa se completeze unul pe celalalt atit de bine. Ce usurare cind totul s-a sfirsit si fiecare s-a putut intoarce din nou la viata obisnuita. Totusi, pentru cuplul in cauza n-a fost din nou o intoarcere la viata obisnuita, ci la o viata noua de adaptare si compromis – posibil de certuri si dezamagiri, chiar tendinte spre esec, despartire si divort. Pentru ca acesta este, din pacate, adevarul despre multe casatorii din ziua de astazi.

Una dintre probleme este faptul ca tinerii si tinerele se casatoresc cu parteneri nepotriviti. In calitate de crestini, noi credem ca planul lui Dumnezeu pentru noi este sa ne casatorim. El are in gind, de asemenea, cine va fi partenerul nostru de o viata. Deci, in alegerea unui partener trebuie sa fie acordata multa atentie si ar fi bine sa se reflecteze la urmatoarele linii directoare:

In calitate de crestini, noi n-ar trebui sa-L alungam pe Domnul la marginea vietilor noastre, ci sa-I dam pozitia centrala. El trebuie sa fie Domnul si Stapinul nostru. El ar trebui sa fie la comanda. Singura noastra dorinta ar trebui sa fie sa facem voia Sa si sa-L ascultam. El va desfasura planul vietilor noastre dupa propriul Sau ritm, iar noi nu va trebui sa-l grabim. Dumnezeu ne va da partenerul potrivit la timpul potrivit. Nu este nevoie sa flirtam, sa manipulam situatii sau sa credem ca viata trece pe linga noi. Invatati sa asteptati momentul ales de Dumnezeu pentru ca El stie cel mai bine. Acest lucru necesita rabdare, dar noi putem avea incredere deplina in Dumnezeul nostru.

Partenerul de viata pentru un crestin poate fi numai un semen crestin, „ Corinteni 6:14. Totusi, nu este suficient sa te casatoresti cu cineva care este crestin „numai cu numele”; trebuie sa fie cineva care este devotat Domnului. Noi trebuie sa fim siguri ca cel cu care ne casatorim este un crestin devotat, cu o dorinta reala de a-L sluji pe Cristos.

In calitate de crestini, noi nu luam decizii importante in viata fara sa cautam cu tot dinadinsul voia lui Dumnezeu prin rugaciune. Am putea fi atrasi fizic de cineva si sa ne placa personalitatea acesteia, dar ne trebuie mai mult decit atit – Avem nevoie de aprobarea lui Dumnezeu inainte de a incepe o relatie cu acea persoana. Aceasta va veni ca rezultat al rugaciunii sincere, dar raspunsul din partea Domnului s-ar putea sa nu vina peste noapte. Este cel mai bine sa asteptam intr-o atitudine de rugaciune inainte de „a iesi” cu cineva, pina ce Domnul ne-a dat acea certitudine de potrivire referitor la relatie. O rugaciune de treizeci de secunde pentru un semn nu este suficient de buna. Trebuie sa fie o rugaciune care doreste in mod sincer sa afle voia Domnului.

Daca avem vreo indoiala in timp ce curtea progreseaza, daca exista vreun obicei plictisitor sau maniere cu care simtim ca nu ne-am putea obisnui pentru tot restul vietii noastre, ar trebui sa ne punem serios semnul intrebarii referitor la continuarea relatiei. Indoielile sunt uneori avertizarile subtile ale lui Dumnezeu, iar obiceiurile proaste nu se vor schimba cind s-a incheiat ceremonia de nunta. Mai curind, ele pot deveni sursa de iritare continua din casnicie, o posibila sursa a destramarii casniciei.

Acest principiu este atit de important, cu atit mai mult cu cit este la fel de important sa ne dam seama ca frumusetea se afla in ochii privitorului, iar calitatile frumusetii care ramin sunt mai profunde decit grosimea pielii. Ele sunt calitatile unui caracter bun. Generozitatea si bunatatea izvorasc, in mod esential, dintr-o relatie profunda cu Domnul, realizata de catre Duhul Sfint in viata noastra.

A te indragosti de cineva inseamna sa fii constient ca persoana respectiva este deosebita pentru tine. Aceasta implica emotii profunde, dar de asemenea si un element de legatura al angajarii. Aici dragostea este vazuta a fi mai mult decit a purta de grija si a fi amabil; ea este acel raspuns unic si special fata de cineva pe care Dumnezeu l-a ales drept partenerul nostru de viata.

Cele de mai sus sunt principii generale pentru a-ti alege un partener pentru viata. Relatiile n-ar trebui privite drept trivale sau intimplatoare, si nici nu ar trebui sa intram in ele cu usurinta. Rezultatul unor asemenea atitudini pot fi rani foarte adinci, zdrobirea inimii si amaraciune in vietile altora.

Dupa ce v-ati gindit si v-ati rugat pentru o relatie, ea trece de obicei prin patru faze: prietenie, curte, logodna si casnicie. Fiecare faza este importanta.

Prietenia:In aceasta faza ajungem sa ne cunoastem unul pe altul ca parte din multime. Noi ne obisnuim unul cu altul intr-un mod general prin conversatie, umor si interese comune. Relatia nu se poate dezvolta mai departe odata ce amindoi devin constienti de faptul ca nu sunt potriviti unul pentru altul.

Curtarea: aceasta este faza cind incepem sa fim seriosi unul cu altul, dupa ce ne-am rugat si am reflectat profund si cu multa atentie la acest subiect. Prietenii nostri ne privesc ca pe un cuplu, iar noi dorim sa petrecem mai mult timp impreuna, fara compania celorlalti. Aceasta poate consta intr-o masa in liniste, o plimbare agale la tara, obisnuitele telefoane cind sunt departe unul de celalalt. Totul este minunat, dar exista atit de multe pericole de intimpinat.

Emotiile si sentimentele pot lua cu usurinta conducerea, iar placerea senzuala de o clipa poate duce la o viata intreaga de regrete. Este nevoie de rugaciune si de o gindire plina de atentie in aceasta faza a unei relatii. Partea sexuala, intima a unei relatii trebuie sa fie rezervata pina suntem efectiv casatoriti. Curvia este interzisa in Cuvintul lui Dumnezeu, 1 Corinteni 6:18, si astfel noi trebuie sa ne clarificam unul altuia limitele peste care nu vom trece. Cel mai mare ajutor in acest domeniu este sa traim aproape de Domnul in fiecare zi prin rugaciune si citirea Scripturii.

Logodna: aceasta faza este o afirmatie in fata familiei, prietenilor si unul inaintea celuilalt ca ne-am hotarit. Noi anuntam tuturor ca suntem hotariti unul pentru celalalt si ca ne indreptam spre casatorie.

In fiecare dintre aceste trei faze este posibil sa rupem relatia. Daca ajungem sa intelegem ca relatia nu este ceea ce intentioneaza Dumnezeu pentru noi, ea trebuie sa fie rupta – nu cu brutalitate, chiar daca emotiile pot fi sfarimate, ci cu gindul ca Domnul stie ce este mai bine pentru vietile noastre.

Casatoria: aceasta este un angajament pentru viata. Din doi indivizi separati, cuplul devine una prin casatorie.

Noi trebuie sa punem intrebarea referitor la acest punct de vedere, in special in lumina schimbarilor sociale: „De ce sa te mai casatoresti?” O multime de perechi de astazi traiesc impreuna si par sa se inteleaga destul de bine. Deci, care sunt motivele pentru casnicie? Pe scurt, ele sunt urmatoarele:

I. Dumnezeu a poruncit-o. Dumnezeu ne-a dat instructiuni care sunt pentru binele nostru. Ele nu sunt ca sa ne impovareze, ci ca sa ne elibereze si sa ne invredniceasca sa aflam adevarata implinire; vezi Evrei 13:4; Marcu 10:2-12.

In mod interesant, nu exista un model pentru ceremonia casatoriei inscris in Cuvintul lui Dumnezeu. Chiar daca difera modurile in care se formuleaza ceremonia, necesitatea casatoriei este clara in Scriptura.

II. Casatoria subliniaza angajamentul pe care fiecare partener il ia fata de celalalt. Un angajament declarat in mod public aduce siguranta, spre deosebire de nesiguranta pe care o provoaca concubinajul. Concubinajul este bazat pe premisa ca il putem parasi pe celalalt daca ne razgindim, dar casatoria este bazata pe premisa ca noi suntem devotati unul altuia „pina ce moartea ne va desparti”.

III. Casatoria da un inteles societatii. Societatea este puternica atunci cind casatoria nu este compromisa. Cind legatura casniciei slabeste, iar regulile clare ale relatiilor sunt acoperite, atunci societatea slabeste, iar aceasta poate duce la prabusirea sociala.

IV. Casatoria da responsabilitate relatiilor sexuale, precum si o temelie ferma pentru cresterea copiilor si intemeierea unei familii. Perioada lunga a copilariei omului necesita protectie atenta si educatie. In intelepciunea Sa, Dumnezeu a hotarit ca familia, zidita pe o relatie trainica, sot – sotie, sa furnizeze toate acestea.

In sfirsit, haideti sa observam ca noi ne asociem unul cu altul la trei nivele diferite.

Mai intii, din punct de vedere fizic. Acesta este la inceput sexual, plin de putere. Totusi, o relatie care depinde numai de atractia fizica a partenerilor in cauza este foarte putin probabil ca va reusi.

In al doilea rind, din punct de vedere intelectual. Ar trebui sa existe o oarecare compatibilitate in termenii capacitatii mentale. Plictiseala sau frustarea pot sa apara cind unul dintre parteneri este cu mult mai dotat in capacitati intelectuale.

In al treilea rind, din punct de vedere spiritual. Aceasta vine prin cunoasterea faptului ca amindoi avem o relatie corecta cu Domnul, o relatie care creste si se dezvolta. Noi Il putem sluji pe Domnul impreuna, precum si sa ne rugam sau sa invatam sa apreciem Cuvintul lui Dumnezeu. Aceasta este o experienta in cresterea impreuna cu Cristos.

Deci, pentru reusita unei casatorii este nevoie de o alegere corecta a partenerului si impotrivire la ispita care ne conduce in mod inevitabil la un contact apropiat. Doua pasaje din Scriptura ilustreaza foarte bine aceste puncte de vedere:

I. Geneza 24: O sotie aleasa pentru Isaac

Lui Isaac nu i s-a ingaduit sa se casatoreasa cu o Cananita; partenera sa trebuia sa fie una din propria lui tara, vers.3-4. In mod clar si noi trebuie sa ne casatorim numai cu cei care fac parte din aceeasi tara cereasca ca si noi, care apartin, prin credinta, lui Cristos.

Dumnezeu i-a dat femeia potrivita la timpul potrivit, drept raspuns la rugaciune, vers.12-15. Ea a fost o femeie frumoasa, atit la infatisare cit si la caracter, pentru ca ea a dat de baut in mod generos atit camilelor, cit si oamenilor, vers.16-19. In relatia lor a exitat dragoste, vers.67. Daca ne vom uita cu mai multa atentie la acest pasaj important din Vechiul Testament ne va aduce bogate beneficii spirituale.

Noi observam ca Iosif a inteles clar faptul ca un contact sexual in afara casniciei este gresit, vers.9. Noi vedem ca el a fost credincios intru totul lui Dumnezeu si stapinului sau pamintesc si a refuzat sa profite de increderea care i-a fost acordata. El i-a explicat sotiei lui Potifar modul lui de a gindi, si n-a mai ascultat-o, vers.10, iar in final, cind ea a incercat sa-l apuce cu forta, el a fugit. El a invins prin fuga – „Fugiti de curvie”, 1 Corinteni 6:18. Fiecare ispita isi are calea ei de iesire.

Asemenea lui Iosif, noi trebuie sa stabilim odata pentru totdeauna in mintile noastre ca nimeni nu ne apartine cu exceptia sotului sau a sotiei noastre. Trebuie sa avem minti curate si scopuri curate. Asemenea lui Iosif, decizia mintii trebuie sa fie facuta eficienta prin vointa, iar noi trebuie sa ne indepartam de orice situatie unde suntem predispusi la ispita. Haideti sa ne amintim totdeauna ca suntem uniti cu Cristos si ca trebuie sa cautam puterea Lui pentru a invinge tendinta de a ceda ispitei – fie ca aceasta este a flirta, a te juca cu emotiile altora, a ceda gindurilor necurate, sau a merge prea departe in intimitatea fizica. Haideti sa ingaduim prezentei conducatoare a Domnului sa fie cu noi in fiecare domeniu al vietii si in special in domeniul acesta al relatiilor personale.

Dumnezeu a creat omenirea si a daruit barbatilor si femeilor capacitatea de a se bucura de relatii sexuale. El a formulat cadrul casatoriei in care putem gasi implinirea acestei relatii in contextul responsabilitatii si sigurantei, Marcu 10:6-8. A fi casatorit cu partenerul daruit de Dumnezeu este un mare privilegiu, dar aceasta cuprinde si necesitatea de a munci pentru a avea o casnicie reusita.

O casnicie reusita nu inseamna faptul ca aceasta continua. Multe casnicii au „supravietuit” cu perechile in cauza, fiind nemultumite, adesea nenorocite si chiar razbunindu-se unul pe celalalt. Casnicia reusita este aceea in care relatia dintre sot si sotie se adinceste, si unde fiecare da celuilalt tot ce este mai bun in el insusi. Viata lor impreuna este infloritoare si ei se bucura ca sunt impreuna. Chiar in cazul crestinilor devotati, aceasta nu se intimpla in mod automat, dar cu ajutorul Domnului noi ne putem supune legilor Sale pentru viata de casnicie si vom primi binecuvintari bogate.

Noi putem fi siguri ca casatoria noastra „este facuta in cer” – dar depinde de noi sa facem lucrarea de intretinere! Haideti sa studiem urmatoarele legi ale lui Dumnezeu pe care El le-a dat pentru ca, casatoria sa fie plina de succes.

Isus a citat cuvinte referitor la casatorie, „De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de nevasta-sa”, Marcu 10:7, vezi si Geneza 2:24.

In acest verset, Domnul subliniaza doi factori importanti care ajuta la reusita casniciilor, si anume: lasarea si lipirea. Casatoria inseamna lasarea parintilor si lipirea unul de celalalt. Aceste doua aspecte constituie ideea de angajament.

Deci, mai intii ce se intentioneaza sa se spuna prin „lasare”? Cu siguranta ca ea nu inseamna a-i respinge sau a-i neglija pe parintii nostri; vezi Efeseni 6:2; 1 Timotei 5:4,8. Ci inseamna, pur si simplu, ca prima relatie umana pe care o avem acum nu mai este cu parintii nostri, ci cu partenerul nostru de casnicie. Bineinteles ca trebuie sa fie mentinute relatii bune cu parintii, dar acestea sunt acum relatii secundare in comparatie cu legatura casniciei.

Problemele apar aproape totdeauna cind acest principiu este ignorat, fie prin interventia excesiva a parintilor, fie din pricina unei prea mari dependente de parinti a tinerilor casatoriti. Fiecare dintre ele poate crea presiune si tensiuni in casnicie.

Acum ne indreptam atentia asupra idei de „lipire”. Semnificatia cuvintului este de a se „lipi” si de a se „uni foarte strins”. El poarta ideea unei legaturi permanente si acesta este scopul biblic pentru fiecare cuplu casatorit. Casnicia nu este destinata sa fie considerata drept un aranjament de tipul „incearca si vezi”, ci ea este un angajament pe viata, fara gind de a rupe juramintele care au fost rostite in prezenta lui Dumnezeu si a celor care au fost martori la nunta. Un asemenea angajament exclude divortul care n-ar trebui sa fie niciodata considerat drept o posibilitate. Cind apar dificultati in casnicie, n-ar trebui sa existe ginduri de abandon, ci numai de a rezolva problemele si de a face relatia de casnicie si mai puternica.

Importanta de a va iubi unul pe celalalt este subliniata foarte clar in Cuvintul lui Dumnezeu: „Tot asa trebuie sa-si iubeasca si barbatii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine isi iubeste nevasta, se iubeste pe sine insusi”, Efeseni 5:28 si „Sa invete pe femeile mai tinere sa-si iubeasca barbatii”, Tit 2:4.

Dragostea este inrudita foarte aproape cu devotamentul si nu este pur si simplu sentimentalism sau un anume fel de continuare a „nivelului inalt” emotional. Dragostea, asa cum este revelata in Biblie, implica o dorinta adinca de a cauta ce este mai bun pentru cealalta persoana si de a face tot ce este posibil pentru a o duce la indeplinire. Ea daruieste, dar nu cere nimic in schimb; daca aceasta atitudine emaneaza de la ambii parteneri dintr-o casnicie, atunci acea casnicie este destinata sa reuseasca.

O asemenea dragoste este neconditionata, constanta, credincioasa si jertfitoare. Ea este neconditionata in sensul ca nu este exprimata in termeni de felul „pentru ca”. A spune: „te iubesc pentru ca...” implica o dragoste conditionata, ca in exemplul „Te iubesc pentru ca esti frumoasa”. La suprafata, aceasta pare sa fie o afirmatie valoroasa, pentru ca o sotie se poate simti magulita si sa creada ca „el ma iubeste pentru o calitate pe care o posed, si anume frumusetea mea”. Totusi, ce intrebare ar trebui sa punem daca ea isi pierde frumusetea, sau apare cineva care este mai frumoasa decit ea? Atunci se ridica intrebarea daca dragostea se poate stinge sau transfera. Este periculos (si gresit) cind cea iubita este calitatea iar nu persoana. Dragostea adevarata nu spune: „Te iubesc pentru ca...”, ci „Te iubesc!”

A cunoaste ca partenerul nostru ne iubeste ne da posibilitatea de a experimenta adevarata siguranta, unitate si implinirea binecuvintarilor vietii de casnicie. Aceasta este siguranta de a cunoaste faptul ca, daca ne-am imbolnavi, am ajunge neputinciosi, sau ne-am pierde frumusetea, vom fi iubiti in continuare, pentru ca o asemenea dragoste este constanta, tot atit cit este de neconditionata si ne va purta de grija fara rezerve.

Dragostea pentru partenerul nostru se exprima singura prin multe cai simple si practice. Noi ar trebui sa aratam respet pentru sentimentele fiecaruia. Fii gata de a impartasi responsabilitatile din casa, si daca exista copii, purtati-le de grija pe rind. Este important sa rezervati timp numai pentru a fi impreuna singuri, cind pot fi discutate liber subiectele zilnice si pot fi impartasite problemele. Noi trebuie sa ne asiguram ca totdeauna am indepartat focul miniei inainte de a merge la culcare. Noi nu trebuie sa lasam niciodata ca minia noastra sa mocneasca pina a doua zi, Efeseni 4:26.

Ea este, de asemenea, o iubire exclusiva, care are ochi numai pentru partenerul de casnicie. Alti parteneri sunt exclusi de la intimitatile unei asemenea iubiri. Porunca a saptea din decalog spune: „Sa nu preacurvesti (sa nu comiti adulter)”, Exod 20:14. Aceasta porunca se refera foarte clar la actiunea de necredinta, o actiune care distruge atit increderea, cit si sfintenia din interiorul relatiei de casnicie. Cu toate acestea, in continuare se afirma: „Sa nu poftesti nevasta aproapelui tau”, Exod 20:17. Acest lucru a fost subliniat de Domnul Isus cind a spus: „Da, Eu va spun ca oricine se uita la o femeie ca s-o pofteasca, a si preacurvit cu ea in inima lui”, Matei 5:28. Astfel este inclusa nu numai actiunea exterioara a adulterului, ci si atitudinea interioara a poftelor si motivelor adulterine. Dragostea adevarata pentru partenerul nostru de casnicie ar trebui sa ne tina mintile curate de ginduri pacatoase si sa ne conduca la o credinciosie absoluta.

O asemenea dragoste este descrisa in 1Corinteni 13 si este exemplificata in Persoana lui Cristos, Mintuitorul nostru care ne-a iubit si Si-a dat viata pe crucea de la Calvar. Ea a fost o dragoste neconditionata pentru aceia care n-o meritau – descoperind iertare, bunatate, consideratie si respect pentru altii. Noi avem nevoie de acest tip special de dragoste, dar suntem incapabili sa o producem prin propriile noastre eforturi. Ea este rezultatul lucrarii lui Dumnezeu in vietile noastre prin Duhul Sau cel Sfint, asa cum a spus in mod clar apostolul Pavel: „Roada Duhului este... dragostea...”, Galateni 5:22.

„Predicatorul” din Vechiul Testament a scris: „Funia impletita in trei nu se rupe usor”, Eclesiastul 4:12. Acest lucru este cu siguranta adevarat in casnicie. Cind doi crestini se unesc in casatorie, atunci Insusi Dumnezeu este prezent, iar ei au potentialul pentru ceea ce a fost descris drept „casnicia maxima”. Daca vrem sa realizam acest potential, este esential sa avem o sesiune zilnica de rugaciune si de citire a Bibliei impreuna. Daca Dumnezeu se afla cu adevarat in casnicia noastra, atunci ea nu se „destrama” cu usurinta, pentru ca El ne da puterea sa fim devotati si capacitatea de a ne iubi unul pe celalalt cu adevarat.

Ajutorul lui Dumnezeu este necesar in special cind apar frictiuni si probleme. Primele zile de adaptare unul cu celalalt pot fi momente de mare incordare. Mai tirziu, problemele pot aparea adesea, cind unul sau ambii parteneri au avut zile incordate (grele, stresante) si se simte extrem de obosit. In asemenea momente, rabdarea poate fi scurtata si enervarea poate fi provocata cu usurinta. In plus, anumite boli si tratamente pot duce la deprimare, ceea ce poate provoca o incordare enorma in relatie, asa cum pot sa o faca si presiunile unei familii numeroase, sau insatisfactiile sexuale.

A experimenta greutati nu este o dovada de esec sau infringere, ci fac parte din viata normala de casnicie in vreme ce doi indivizi invata sa se adapteze unul cu celalalt. Ambii parteneri in casnicie isi au slabiciunile lor; noi nu ne-am casatorit cu cineva care este perfect! Impacarea cu aceasta situatie s-ar putea sa nu fie usoara, dar in vreme ce vom creste impreuna in relatie, ea este o experienta imbogatitoare, care, cu ajutorul Domnului, ne poate aduce mai aproape unul de celalalt.

Rugaciunea impreuna, aratind rabdare si discutind deschis unul cu celalalt problemele ce ne preocupa, poate aduce adesea solutia la greutati. Cu toate acestea, s-ar putea sa fie necesar sa solicitam sfat calificat, in caz de nepotriviri fizice, si de asemenea ajutor spiritual de la lideri crestini cu discernamint si plini de grija pentru alte domenii de necesitate. Uneori, o conversatie cu un prieten intelegator este suficienta pentru a ne ajuta.

In ultimul rind, noi nu trebuie sa pierdem din vedere faptul ca relatia de casnicie este un mare ajutor vizual. Ea este imaginea unui adevar spiritual important, si anume, acela al lui Cristos si al Bisericii Sale, Efeseni 5:25-32. Biserica, in calitate de Mireasa a lui Cristos, este unita cu Mintuitorul intr-o relatie vesnica. In acea relatie vesnica, Cristos este Capul Bisericii Sale, iar Mireasa Sa Ii este devotata in ascultare. Aceasta imagine este oglindita in casniciile crestine prin faptul ca sotul ia conducerea sau responsabilitatea principala si da directia spirituala familiei lor. Ei nu sunt dictatori, ci niste conducatori sensibili si plini de grija – acel tip de soti pe care sotiile i-ar urma de buna voie, stiind ca ei au cele mai bune intentii in inima. Nu este o sarcina usoara sa detii rolul de conducere direct in casnicie, el necesita sensibilitate la calauzirea Duhului Sfint al lui Dumnezeu.

O familie crestina unita este o foarte mare marturie a puterii si dragostei Mintuitorului in vremuri ca ale noastre, cind viata de familie se destrama in mod accelerat, si este foarte important ca, casatoriile crestine sa fie vazute a fi puternice, pline de dragoste profunda si unitate evidenta. Multa lucrare spirituala poate fi realizata, in vreme ce cuplul crestin Il slujeste in unitate pe Domnul si dovedeste ca o casnicie plina de succes este posibila cu adevarat prin prezenta continua a lui Cristos. Niciodata relatia nu trebuie sa fie considerata ca merge de la sine; ea trebuie sa fie perfectionata de-a lungul intregii vieti. Dar, ce mare bucurie este ca sa-i vezi pe cei in virsta care au gasit o adinca multumire si bucurie reciproca. Relatia lor s-a adincit in mod evident in timp ce au mers prin viata impreuna, si acum ei isi gasesc placerea unul in celalalt, si in mod clar Domnul este glorificat. Scopul vietilor noastre trebuie sa fie totdeauna acelasi, de a aduce lauda Numelui Mintuitorului nostru.

Send mail to: amorar@rdslink.ro with questions or comments about this web site.
Last modified: 10/18/03