Acest articol este scris avind in minte doua grupari distincte de tineri crestini.

Mai intii, sunt cei care trebuie sa raspunda la intrebarea: „La care grup de crestini sa ma alatur?” Acest subiect are importanta in special pentru cei care trebuie sa-si schimbe domiciliul ca urmare a angajarii in serviciu sau a cursurilor universitare.

In al doilea rind, sunt cei care se bucura sa continue partasia intr-o adunare locala, dar care n-au un alt motiv real pentru a face astfel, decit acela al prieteniei sau al legaturilor familiale. Crezi ca adunarea din care faci parte nu este diferita de orice alta biserica evanghelica?

Articolul de fata doreste sa-i stimuleze pe tinerii din ambele grupari sa se gindeasca serios referitor la aceste probleme. Pentru aeasta, imi voi da propriile mele motive care mi-au generat dorinta de a ramine intr-o adunare locala.

Sunt necesare citeva comentarii introductive. As dori sa spun de la inceput ca nu pretind ca adunarile, asa cum le cunoastem noi, sunt fara defecte, sau ca ele detin un monopol asupra adevarului. Nici nu vreau sa spun ca ele sunt formate din crestini „mai buni” decit in alte biserici evanghelice. Adesea, din pacate, este chiar contrariul. Nimic din ce urmeaza nu este destinat sa incurajeze o atitudine „laodiceana” de mindrie spirituala, ingimfare si multumire de sine. Nu te insela, Dumnezeu locuieste cu cei cu „un duh cait si umil”, Is.57:15.

Lasind la o parte toti factorii personali (precum asocieri fericite din trecut sau prieteniile actuale), eu cred ca adunarea locala este adevarata casa spirituala pentru mine, si am motive sa cred asa, deoarece acolo gasesc:

I) O adeziune stricta si fara compromis la principiile de baza ale credintei crestine. Acestea includ doctrine precum inspiratia Scripturilor, Sfinta Treime, nasterea din fecioara si invierea fizica a Domnului Isus.

II) Predicarea unei Evanghelii complete si sanatoase.Este adevarat ca unii pun accentul pe alegerea divina, iar altii pe responsabilitatea omului. Este de asemenea adevarat ca opiniile difera referitor la metodele adecvate care ar trebui sa fie folosite in comunicarea mesajului. Cu toate acestea, totdeauna exista o dorinta comuna de a mentine si a promova adevarul Evangheliei. La aceasta se adauga (a) cerinta ca cei convertiti sa traiasca o viata crestina sfinta si consecventa, si (b) incercarea de a limita partasia adunarii doar la adevaratii credinciosi.

III) O recunoastere a importantei botezului crestin. Aceasta implica cerinta ca toti convertitii sa fie botezati – si nimeni altcineva! Forma corecta de botez (imersiunea) este practicata ca o imagine potrivita a mortii, inmormintarii si invierii.

IV) Intruniri regulate si frecvente ale bisericii pentru a lua „Cina Domnului”. Pasajul din Fapte 20:7-12 poate indica faptul ca Biserica primara „fringea piinea” in prima zi a saptaminii – ziua „invierii”. Este de remarcat expresia folosita atit de Pavel, cit si de catre Insusi Domnul, „ori de cite ori”, 1.Cor.11:25-26. E limpede, mincatul piinii si bautul paharului reprezinta punctul central al intrunirii mai curind decit ceva adaugat doar la sfirsitul unei predici.

V) Un accent puternic asupra responsabilitatilor individuale si a darurilor tuturor celor din adunare. Darurile spirituale sunt recunoscute, si exista ocazii pentru dezvoltarea lor. Situatia in care conducerea bisericii, predicarea si invatatura data din Biblie sunt miinile unui singur om, nu este conforma Cuvintului lui Dumnezeu. S-ar putea ca unora sa le placa sa aiba o biserica cu un „pastor”, unde altii pot, pur si simplu, sa stea in banca si sa nu fie decit simpli ascultatori, dar nu este sanatos din punct de vedere spiritual, nici scriptural. Sa nu uitam ca Domnul Isus a condamnat in mod clar indragirea titlurilor religioase de catre conducatorii din poporul Sau, Mt.23:8-10.

VI) Lipsa unor pretentii de posedare a unor daruri spectaculoase cu valoare de „semn” sau a darurilor de producere a minunilor. Desi trebuie sa ne asteptam ca adunarea sa fie un loc de bucurie spirituala, caldura si lauda, noi s-o cautam de asemenea ca pe locul de practicare a cumpatarii si a lipsei de exces si isterie.

VII) Adunarea locala este autonoma. Cu toate ca se bucura de partasia cu alte grupari care au convingeri similare, nu exista un cartier general pamintesc. Fiecare biserica locala este autonoma si se guverneaza singura. Fiecare raspunde in mod direct si numai inaintea Domnului Insusi, vezi Ap.1:12-3:22.

VIII) O recunoastere a rolurilor diferite pe care le-a dat Dumnezeu barbatilor si femeilor ori de cite ori se intilnesc impreuna pentru slujirea crestina. Cu toate ca surorile trebuiesc incurajate sa faca o lucrare spirituala potrivita lor (de ex. Tit 2:4-5), Trebuie respectat Cuvintul lui Dumnezeu care le porunceste sa taca in biserica si sa evite exercitarea autoritatii asupra barbatilor, 1.Tim.2:8; 1.Cor.14:34-35.

IX) O inalta pretuire data sperantei crestine legata de revenirea Domnului. Ne bucuram dinainte de perspectiva acelei ocazii cind Domnul Insusi va cobori din cer pentru a stringe si „smulge” intreaga Sa biserica ca sa fie cu El pentru totdeauna.

Fara a dori ca barierele denominationale care ii despart pe crestini sa dureze multa vreme, am subliniat factorii care m-au influentat in mare masurp cind am hotarit carui tip de biserica sa-i apartin. Chiar daca se intimpla sa te afli in locul „potrivit”, este important sa stii de ce te afli acolo. Oare stii?

Send mail to: amorar@rdslink.ro with questions or comments about this web site.
Last modified: 10/18/03